Tactica militară de geniu aplicată de armata lui Avram Iancu. Cum a instaurat „republica românească” din Apuseni
0Succesul armatei lui Avram Iancu în bătăliile Revoluţiei de la 1848 se datorează unei organizări de geniu, prin utilizarea reliefului muntos concomitent cu formele superioare de pregătire tactică şi de luptă. Astfel, marele erou naţional a reuşit să instaureze o adevărată ,,republică românească” în Munţii Apuseni.
Avram Iancu, în calitate de comandant al forţelor revoluţionare din Apuseni, a utilizat în mod judicios şi exact forme superioare de pregătire tactică şi de luptă, forme variate şi procedee de ducere a luptei, principii importante ale artei militare, cum ar fi concentrarea eforturilor pe direcţiile cele mai probabile de atac din partea inamicului, repartizarea proporţională a forţelor şi mijloacelor în funcţie de situaţiile create în momentele decisive ale luptei, realizarea surprinderii în acţiuni.
”Este meritul acestuia de a fi ştiut să adapteze împrejurărilor excepţionale create de Revoluţia de la 1848 modalitatea tradiţională de luptă a poporului român în faţa invadatorului puternic-războiul popular. Acesta a realizat o serioasă şi solidă sinteză între experienţa luptei multiseculare de apărare a independenţei şi principiile noi de organizare şi acţiune a armatei în epoca modernă, care va sta la baza creării sistemului militar naţional modern”, afirmă col. (r) ing. Constantin Avădanei, specialist în tehnică militară.
Începuturile Revoluţiei în Transilvania sunt legate de respingerea hotărârilor de la Blaj din 3/15 mai 1848,
proclamarea de către Dieta de la Cluj a anexării Transilvaniei la Ungaria şi mai ales măcelul de la Mihalţ din 21 mai/2 iunie. Toate acestea l-au convins pe Avram Iancu, că doar lupta armată a rămas singura soluţie pentru ca românilor să li se recunoască drepturile lor legitime.
Cum şi-a organizat Avram Iancu armata
Prin urmare, Avram Iancu a chemat poporul la arme, organizând direct mobilizarea acestuia în mai multe localităţi. La 28mai/9 iunie 1848, vorbind la târgul de la Câmpeni, în faţa unei numeroase asistenţe, acesta spus: ,,Toată Europa se înarmează pentru a izbândi libertatea. Românii să se pregătească, de asemenea, fiindcă a sosit timpul să fie şi ei liberi… Să va faceţi lănci şi să vă îndreptaţi coasăle”. Îndemnul său a fost primit cu multă însufleţire de către cei de faţă şi mulţi alţii, care au pornit să se înarmeze, în condiţii extrem de dificile, întrucât ,,românului în patria sa nu-i era iertat să se înarmeze”.
Concomitent cu înarmarea febrilă a maselor, Avram Iancu a desemnat comandanţii zonelor probabile de apărare. După organizarea militară a Apusenilor în zone de apărare, Avram Iancu a luat unele măsuri pentru o rapidă instruire a celor înrolaţi şi a organizat un exerciţiu de alarmă la 29 mai/10 iunie 1848. Cu ocazia alarmei a fost experimentată şi organizarea celor prezenţi pe grupe de luptă, cete, fiecare dintre ele comandată de un căpitan.
Plan de rezistenţă clar şi ingenios
”Avram Iancu devenea Prefectul Legiunii Auraria Gemina, de numele căruia se leagă atât apărarea munţilor, cât şi izbânda ideii de libertate naţională a tuturor locuitorilor din Transilvania, adevăratul comandant al rezistenţei armate în Munţii Apuseni, care a întocmit un plan de rezistenţă clar şi ingenios. Planul se întemeia pe utilizarea condiţiilor naturale ale terenului muntos, bine cunoscut moţilor, şi pe împrejurarea că adversarul nu s-ar fi putut folosi pentru transportul trupelor sale şi armamentul greu din înzestrare decât de trei şosele mai importante de pătrundere în cetatea Apusenilor. Toate căile de comunicaţii au fost asigurate contra oricărei tentative de pătrundere a inamicului prin diferite procedee: folosind cete ţărăneşti , blocarea unor drumuri prin baricade din copaci tăiaţi şi bolovani, instalarea serviciilor de cercetare şi alarmare la punctele obligatorii de trecere. Aprovizionarea oastei cu alimente era asigurată de comandamentele de centurii, tribunate şi legiuni, apelându-se la sprijinul locuitorilor, la rechiziţie din zonele unde se găseau concentrate forţele revoluţionare şi, în ultimă instanţă, la capturi de la inamic”, susţine Constantin Avădanei.
Măsurile de apărare întreprinse de Avram Iancu şi colaboratorii săi apropiaţi s-au dovedit judicioase şi oportune. La 29 septembrie/10 octombrie 1848 Kossuth Lajos a lansat un ultimatum către românii transilvăneni prin care le cerea ca întermen de 8 zile să depună armele şi să dea ascultare guvernului de la Pesta. Ultimatumul nu a fost acceptat de români şi, în consecinţă, Consiliul Naţional Român de la Sibiu a aprobat, la 9/21 octombrie 1848, ca forţele revoluţionare române să riposteze cu armele.
Principiile tactice ale luptei armate aplicate de Avram Iancu
”Oastea populară a vitejilor lăncieri-moţi, condusă de ,,Craiul Munţilor” şi eroicii lui prefecţi, tribuni, centurioni, etc. au înscris, pe timpul celor aproape zece luni de lupte grele, una dintre cele mai dramatice şi mai eroice
pagini din întreaga noastră istorie a luptei pentru eliberare socială şi naţională. Încercările inamicului (avându-l în frunte pe generalul Iosif Bem), din prima parte a anului 1849 de a pătrunde în cetatea naturală a Munţilor Apuseni, organizată de jur împrejur pentru apărare, au fost concentrate îndeosebi pe văile Someşului, Calatei, Arieşului, Crişului Alb şi Crişului Negru. Toate acţiunile de a pătrunde în munţi au fost sortite eşecului”, mai susţine specialistul în tehnică militară.
Potrivit lui Constantin Avădanei, în acţiunile militare purtate de oastea revoluţionară condusă de Avram Iancu, comandanţii legiunilor au dovedit iscusinţă şi au aplicat cu măiestrie principiile tactice ale luptei armate:
- şi-au proporţionat just forţele avute la dispoziţie în raport cu obiectivul urmărit, ilustrative în acest sens fiind luptele din împrejurimile Blajului şi Aiudului;
- şi-au concentrat forţele şi mijloacele în sectoarele principale ale luptelor, cum au fost cele de pe văile Arieşului, Ampoiului, la Ponor, Baia de Criş, ş.a. unde, de altfel, s-au obţinut succesele cele mai însemnate;
- şi-au conceput dispozitivul de aşa manieră încât apărarea a fost organizată circular şi eşalonat, ceea ce a permis lovirea inamicului succesiv şi permanent, pe măsura înaintării forţelor acestuia;
- au recurs la cele mai ingenioase metode, forme şi procedee de luptă-apărarea pe direcţii, bararea trecătorilor, ambuscade, lovirea inamicului pe căile de apropiere, hărţuirea, învăluirea flancurilor adversarului.
(Sursă documentare Col.(r) dr. ing. Avădanei Constantin - Avram Iancu şi arta militară la români)
Citiţi şi:
Ciudaţii din bisericile Transilvaniei: „Fantoma“, „somnambulul“ şi „împăratul roşu-galben“
Se încarcă comentariile...
