Fidelitatea în relaţii

Ne putem simţi atraşi de alte persoane din afara cuplului, însă asta nu înseamnă că este nevoie să ne punem dorinţa în act. Putem rămâne fideli în pofida dorinţelor noastre.

Nu este aşa de uşor să vorbim despre fidelitate în cazul în care într-un cuplu sunt implicate foarte multe forţe mai mult sau mai puţin conştiente, variabile şi nevoi (spuse sau nespuse, împlinite sau neîmplinite). De aceea este bine ca la începutul unei relaţii partenerii să vorbească despre cum văd ei fidelitatea şi infidelitatea ca să ştie din ce punct pornesc şi dacă sunt de acord fiecare cu valorile şi ideile celuilalt.

Mai există apoi variabile inconştiente, care nu pot fi discutate, pentru simplul fapt că partenerii nu sunt conştienţi de ele. De aceea o cunoaştere bună a propriei persoane poate pune la punct multe aspecte în cuplu. Încă la noi în ţară cuplurile nu merg la consiliere „pre-maritală”. Aceasta consiliere ar scuti multe cupluri de aşteptări irealiste şi eşecuri. Cuplurile ajung la psihoterapie deseori când sunt în criză. Este mai bine să previi decât să tratezi. Încă nu avem o cultură a prevenţiei. O igienă personală psihologică este de dorit pentru fiecare dintre noi şi pentru cuplu.

Fidelitatea în cuplu este necesar să fie o valoare a ambilor parteneri, altfel, unul dintre ei va considera că dacă înşală într-un anumit moment nu a fost infidel. Este, de asemenea, necesar ca cei doi să îşi explice foarte clar ce înseamnă pentru fiecare fidelitate şi lipsă de fidelitate. Altfel, se pot naşte multe confuzii şi probleme.

Dacă o persoană are ideea că partenerii înşală, va găsi inconştient un partener care să îi confirme concepţiile despre parteneri şi relaţii.

A înşela înseamnă nu numai o implicare sexuală, ci şi o implicare afectivă, intelectivă într-o altă relaţie.

Femeile pot înşela la fel de mult ca şi bărbaţii, însă datorită cutumelor sociale, ele sunt mult mai discrete cu acţiunea lor. Deseori femeile înşeală deoarece nu se mai simt iubite şi apreciate.

Vrei să îţi găseşti jumătatea? Intră pe PrimaLove şi fă-ţi un cont gratuit!

Care ar fi unele cauzele ale aventurilor:

§  O persoana înşală din curiozitate, sau considerente de genul: „Dacă alţii o fac eu de ce nu?”. Uneori o astfel de socoteală poate ascunde disfuncţii psihologice mai profunde.

§  O altă persoană doreşte să îşi reconfirme atractivitatea (are stima de sine scăzută) sau înşală când trece prin diverse probleme personale, profesionale care nu au a face cu relaţia de cuplu.

§  Alta înşală când are loc o criză în cuplu (provenită din familia extinsă, venirea pe lume a unui copil, decesul cuiva din familie, pierderea locului de muncă). Chiar şi evenimentele fericite sunt pe lista de evenimente stresoare. Infidelitatea în aceste cazuri este o formă de a nega/uita problemele. În această situaţie este vorba de lipsa de responsabilitate şi maturitate a persoanei în cauză.

§  Altă persoană înşeală pentru că are idei greşite/iluzii despre cum să fie partenerul/partenera şi despre relaţii. Aceste idei preconcepute, convingeri mai mult sau mai puţin realiste nu sunt puse la îndoială şi nici discutate cu partenerul, astfel lipsa de comunicare poate duce la o încercare neeficientă de a rezolva o problemă prin infidelitate. Cum imaginea ideală nu corespunde cu persoana reală, atunci persoana care înşală crede că o altă persoană ar putea corespunde idealului. Este o iluzie ca oricare alta. Nici o persoană reală nu corespunde total idealului din mintea noastră. Deseori, cealaltă persoană are trăsături opuse partenerei/partenerului oficial/oficiale însă şi alte defecte.

§  O altă persoană are tendinţa de a înşela, pentru a nu fi părăsită, înşelată şi atunci înşală prima. Aici avem de-a face cu o teama de intimitate şi posibil o traumă legată de ataşamentul primar. ( O persoană care înşală ea prima s-a simţit părăsită de părinţi. Poate avea stil de ataşament evitant). O astfel de idee ascunde o convingere profundă de esec în iubire, care deseori este clarificată şi rezolvată dacă persoana urmează o psihoterapie.

§  Altă persoană înşală, nefiind niciodată multumită de ceea ce are. Vrea mereu lângă sine partenerul/partenera perfect/ă. Mania perfecţiunii nu duce decât la nefericire, persoana rămânând singură până la urmă. A căuta mereu şi mereu o persoană “Perfectă” nu arată decât imaturitate emoţională şi lipsă de realism. Este o dorinţă infantilă care ascunde o nedesprindere de unul dintre părinţi. Uneori şi părinţii alimentează această dorinţă patologică. Cred că aţi auzit de multe ori când unul dintre părinţi devalorizează pe oricine are o relaţie cu fiul/fiica, spunând: “Nu e bun/ă pentru tine. Îţi trebuie mai mult”. Practic, un om care trece de la un partener la altul este inconştient încă legat de unul dintre parinţi. Această legătură împiedică o relaţie de lungă durată şi favorizează adulterul, infidelităţile. Sunt mame care îşi încurajează fii să îşi înşele partenerele, pe de o parte fiind tributare ideilor socioculturale cum că “bărbatul oricum calcă strâmb măcar o dată în viaţă” şi dintr-o dorinţă inconştientă de a nu işi pierde “copilul” (“merge cu mai multe, însă tot la mine se întoarce).

§  Alteori putem găsi cauzele infidelităţii în relaţiile transgeneraţionale din familia persoanei. Dacă o persoană a avut un părinte, sau ambii, sau bunici, unchi, mătuşi infidele/infideli există o mare şansă de a repeta istoria familiei. Dacă persoana care are în istoricul transgeneraţional infidelităţi se căsătoreşte cu o persoană care are şi ea infidelităţi se prea poate ca fiecare să aibă idei disfuncţionale despre relaţii, astfel încât una să ajungă să înşele şi alta să fie înşelată.

§  Alte persoane înşală deoarece au avut din copilărie un stil de ataşament evitant sau dezorganizat, care nu le-au insuflat ideea de siguranţă în relaţii. Această incapacitate le face pe aceste persoane să treacă foarte uşor de la o relaţie la alta sau să aibă parteneri multipli şi în acelaşi timp. O persoană cu stil de ataşament evitant ar putea să înşele deoarece se simte la un moment dat prea apropiat de partener şi acest lucru îi conferă anxietate. De fapt fuge de intimitatea autentică.

§  Alte persoane înşală pentru simplul fapt că doresc să termine cu relaţia actuală şi îşi aleg o supapă. Deseori fac în aşa fel încât partenerul să afle infidelitatea, în speranţa că tot partenerul va pune punct relaţiei. Aceste persoane nu îşi asumă responsabilitatea unei rupturi, preferând să iasă basma curată din relaţia pe care nu doresc s-o salveze.

Persoana care este înşelată poate să aibă un scenariu de viaţă complementar cu persoana care o înşeală. Astfel, îşi poate alege inconştient un partener care o înşală şi îşi întăreşte concepţiile de viaţă.

O persoană care a înşelat o singură dată există şansa să nu mai înşele, iar o persoană care are un trecut plin de înşelătorie este posibil să înşele în continuare.

Cert este că dacă partenerul află infidelitatea celuilalt, se mai poate salva ceva. Infidelitatea poate fi chiar un punct de pornire pentru o relaţie matură şi autentică (nimeni nu spune că fără efort, perseverenţă şi sentimente contradictorii).

Dragostea nu este ceva care se întâmplă, ci ceva care se construieşte în fiecare minut. Restul necesită timp acordat şi răbdare. Să te reîndrăgosteşti iarăşi şi iarăşi de aceeaşi persoană, iată eterna provocare.

Un text semnat de Cristiana Alexandra Levitchi  
Fragment  din cartea „Despre iluzii, mituri, amăgiri“