Teo Trandafir: „Aş mai lucra în TV”
0
Membră a „vechii gărzi” din televiziune, Teo Trandafir a renunţat la prezenţa pe sticlă anul trecut, în noiembrie. Însă acum vrea să ofere înţelepciunea acumulată generaţiei următoare.
Deşi îşi numeşte cariera o „baftă nedorită“, cea supranumită „Doamna Teo“ a hotărât să împartă lecţiile învăţate cu elevii de la „Şcoala de Televiziune“. Teo a răspuns la întrebări la ora 19.30, imediat după ce a sunat „clopoţelul“ la cursul de media pe care îl ţine. Ea a povestit despre atmosfera de la cursuri, întrerupându-se de câteva ori pentru
a-şi saluta elevii şi a continua glumele începute în clasă.
- Cum sunt elevii?
-Sunt nişte copii frumoşi şi deştepţi. La sfârşitul celor trei luni de curs sunt sigură că o să iasă o treabă bună cu ei, o să-şi găsească repede o slujbă. Sunt dulci, sensibili şi dornici să înveţe cât mai mult şi cât mai repede. Ca să dau un exemplu în ceea ce priveşte sensibilitatea, am avut chiar acum un mic incident la curs. Am învăţat cu toţii tehnicile pentru realizarea de interviuri, discutând pe temele lor.
O fată trebuia să îşi citească întrebările. Cei din sală au sărit imediat la ea, spunând: „Ce legătură are prima întrebare cu a doua?“. Din cauza râsetelor celor din clasă, fata s-a timorat imediat şi a început să plângă. I-am spus: „Dacă tu eşti timorată şi în faţa clasei, cum vrei să faci televiziune şi să apari în direct?“. Însă unii dintre ei au şanse foarte mari să reuşească în meseria asta.
- Sunteţi mai dură cu ei, sau mai mult ca o colegă?
- Nu pot să fiu dură cu ei, pentru că îi iubesc foarte mult. Suntem ca nişte colegi. Ne îmbogăţim unul pe celălalt şi învăţăm câte ceva în fiecare zi. Nu ne limităm strict la jurnalismul de televiziune, mai citim poezii, eseuri, pentru a ne cunoaşte mai bine. Am stat nopţi întregi ca să-mi scriu cursul pe care îl predau, m-am inspirat din experienţa mea. La unul dintre primele cursuri au avut de scris un text care să îi reprezinte.
Şi toţi s-au străduit să scrie eseuri complicate şi cu detalii destul de intime. Jumătate din sală a plâns, iar cealaltă jumătate râdea de ei. Ce mă enervează acum este că nu închid cuvintele. Nu zic bine „Bună seara, doamnelor şi domnilor“. Ei fac dicţie cu o altă profesoară, dar eu tot îi corectez.
- Ce i-aţi învăţat să nu facă?
- Am avut un curs chiar pe tema asta. „Ce nu trebuie să spui la televizor“. Le-am spus că, în primul rând, nu trebuie să povestească amănunte din viaţa lor privată pentru că, mai mult ca sigur, acestea se vor întoarce împotriva lor. Nu trebuie să-şi exprime o opinie clară în privinţa unui subiect, ci să fie imparţiali. Să nu facă declaraţii la cald, imediat după ce s-a
întâmplat ceva, ci să se calmeze şi să fie moderaţi.
Când discută cu un invitat sau iau un interviu, să nu vorbească despre un domeniu despre care nu ştiu nimic, despre care nu s-au documentat, pentru că ar putea să spună prostii. Oricum, am observat că toţi au făcut progrese de când a început cursul. Se vede că unii dintre ei au mai lucrat în media, că alţii sunt reporteri deja... Iar cei noi, abia iniţiaţi, au început să capete formă. Ne chinuim împreună în fiecare zi, dar au început să se vadă deja rezultatele. Am patru grupe a câte 20 de copii şi sunt „disperată“ după fiecare dintre ei.
- Câţi dintre elevii dumneavoastră v-au spus că vor să fie vedete?
- Cam 50% din ei sunt cu capul în nori. Dar încerc să-i aduc pe calea cea bună. Le-am spus: „Nu vine nimeni să te ia de pe stradă şi să te pună să prezinţi o emisiune sau un jurnal de ştiri“. Încerc să le explic că totul se face cu paşi mărunţi. Mai mult, că ar trebui să înveţe întâi să facă radio. Asta te ajută foarte mult.
La radio nu ai parte de persoane care să-ţi aleagă îmbrăcămintea sau care să te machieze şi să arăţi ca Miss Univers. La radio trebuie să ai spontaneitate pentru a crea o atmosferă şi imagini din cuvinte. Şi este mult mai greu să facă radio decât TV. Le-am spus că toate vedetele cu vechime de peste 10 ani în televiziunile de la noi au lucrat şi în radio. Mircea Badea, Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu, toţi ar putea să facă o emisiune
radio.
- V-au întrebat de ce nu mai vreţi să lucraţi în televiziune?
- Da, normal că m-au întrebat, de mai multe ori.
- Şi ce le-aţi răspuns?
- Pentru că nu mă mai angajează nimeni. Şi pentru că mie nu îmi place să apar la televizor. De-asta nu m-am dus la niciuna dintre emisiunile la care am fost invitată de când m-am retras. În afară de emisiunea lui Mircea Badea, la care m-am dus pentru că mi-e drag.
Poate că aş mai lucra în televiziune dacă aş mai găsi undeva o urmă de televiziune aşa cum se făcea odată, nu pot să exclud opţiunea asta. Însă pentru mine televiziunea a fost un fel de baftă nedorită. Un „ai grijă ce-ţi doreşti, pentru că s-ar putea împlini!“. Am început cu paşi mici, la Tele 7 abc şi brusc m-am trezit că, din Teo, am ajuns „Doamna Teo“. Şi presiunea era deja extrem de mare. Asta era singura meserie pe care ştiam să o fac. Am vrut să fiu medic, dar nu îmi rezista stomacul, sau profesoară.
-Sunteţi acum profesoară...
-Da. Sunt curioasă ce părere au elevii mei. Şi mă bucură că îmi fac reproşuri. La început eram blândă şi mi-au reproşat că sunt prea blândă. Am încercat să fiu mai dură, dar mi-au zis că am exagerat. Apoi m-au sfătuit să facem cursuri mai interactive, dar le-am făcut prea interactive, pentru că nu mai aveam timp să discutăm tot ce voiam la curs.
- Seamănă meseria de profesoară cu cea de mamă?
- Nu are neapărat legătură. Copiii ăştia au fost bine-crescuţi de către mamele lor şi se simte. Iar eu îi duc într-o altă zonă, în media. Nu trebuie să-i învăţ lucruri de bază, cum să se spele pe dinţi sau să-şi mănânce legumele. În schimb, momentan, fac
asta cu fiica mea.
- Dacă Maia v-ar spune că vrea să lucreze în televiziune, ce părere aţi avea?
- Cu dragă inimă o voi ajuta. Fetiţa asta, care era să aibă o viaţă îngrozitoare, merită să-şi aleagă singură destinul. Ce vrea ea, aia o să facă.
MINI CV
Necăsătorită. Are o fiică adoptată, Maia.
S-a născut la 2 iunie 1968, în Piteşti, judeţul Argeş.
A avut emisiuni la Tele 7 abc, Antena 1, Pro TV, Romantica şi Prima TV.
S-a retras din televiziune în noiembrie 2008.
Se încarcă comentariile...
