Clinton şi Trump, la un pas de coliziunea frontală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Marea finală din 8 noiembrie se va disputa, fără îndoială, între republicanul de rit nou Donald Trump şi democrata veterană Hillary Clinton. Cu doi candidaţi despre care procente alarmante de votanţi spun că nu au o părere favorabilă - între 49% şi 56% (Hillary Clinton) şi 56 şi 65 de procente (Donald Trump) -, alegătorii se vor vedea nevoiţi să aleagă răul cel mai mic.

Un editorial publicat de prestigiosul „The New York Times“ numeşte confruntarea Clinton-Trump „cea mai urâtă cursă prezidenţială a erei moderne“. Toate semnele că exact aşa stau lucrurule sunt deja vizibile.

Donald Trump a oferit elementul surpriză al acestei curse. Dacă în vara anului trecut, comentatorii politici americani îl creditau pe Trump cu doar 2% şanse de a obţine învestitura partidului său, pe motiv că „nu era un candidat pe bune“, realitatea a dovedit cu totul altceva. Iar motivele sunte multe şi diverse. O parte a electoratului american a demonstrat că şi vedetele de reality show se califică pentru funcţia supremă în stat.

Donald Trump a ştiut să-şi joace cu succes cartea: s-a prezentat drept candidatul din afara sistemului, un candidat care îşi finanţează singur campania, deci nu este condiţionat de interesele marilor corporaţii şi grupurilor de lobby. A convins alegătorii că va face economia ţării să duduie, după cum a ştiut să-şi construiască un imperiu financiar. A ştiut să exploateze fricile iraţionale ale oamenilor, profitând de climatul internaţional tensionat. A reuşit să câştige adepţi promovând un discurs al urii faţă de imigranţi, de musulmani - cărora a propus să li se restricţioneze accesul în ţară, de homosexuali şi a declarat că femeile care fac avort trebuie să suporte „un fel de pedeapsă“.

Dacă nu Trump, atunci cine?

Contextul din cadrul Partidului i-a fost extem de favorabil. Trump a intrat în cursă într-un moment în care alegătorul de rând se simţea sătul până peste cap de lumea politică şi practicile ei corupte. Un candidat din afara sistemului, care sfida orice reguli impuse până atunci, a fost exact melodia pe care aveau nevoie să o asculte milioanele de oameni dezamăgiţi de modul în care Washington-ul a jucat doar în favoarea politicienilor de la vârf. Apoi, în cursa pentru nominalizarea republicană s-au înscris nu mai puţin de 17 candidaţi. Mulţi dintre oficialii partidului şi donatorii cu dare de mână au stat pe margine şi au aşteptat să vadă care dintre candidaţi va prelua rolul de lider. Opoziţia la adresa lui Trump a fost, luni bune, practic nulă. În plus, rolul de candidat nonconformist i-a permis lui Trump să fie omniprezent pe canalele media tradiţionale, dar şi în social media. Când baza Partidului Republican s-a trezit din dulcele-i somn, era deja prea târziu. Una peste alta, se pune o întrebare simplă: dacă nu Trump, atunci cine? În cursa republicană au intrat candidaţi şterşi, slab pregătiţi, uşor de atacat din cauza poziţiilor schimbătoare, în funcţie de interes. Trump nu a avut oponent pe măsură. A atacat fără milă şi a câştigat. Orice încercare a republicanilor de a sabota candidatura lui Trump la prezidenţiale ar însemna, practic, să-i servească lui Hillary Clinton fotoliul de la Casa Albă, pe o tavă de argint.

Cu jumătate de an înainte de alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie, Partidului Republican este mai dezbinat şi mai confuz ca oricând. Mulţi oficiali şi susţinători ai GOP au anunţat că o vor vota pe Hillary Clinton. Numărul trei în statul american, republicanul Paul Ryan, care este preşedinte al Camerei Reprezentanţilor, declară public că nu-l susţine pe Donald Trump, un candidat care nu reprezintă valorile Partidului. Victoria lui Trump nu reprezintă decât rezultatul anilor în care elitele Partidului şi votanţii nu s-au aflat pe aceeaşi frecvenţă. Iar consecinţele hăului care s-a creat sunt pe termen lung.

Hillary joacă pentru victorie

Deşi fostul Secretar american de Stat, Hillary Clinton, a fost considerată favorita cursei democrate încă din aprilie anul trecut, când şi-a anunţat candidatura, cursa internă continuă şi în prezent. Nimic nu indica în urmă cu un an că Senatorul de Vermont, Bernie Sanders, va fi un candidat care-i va sta în cale cu atâta fermitate şi o va provoca să ridice ştacheta. O fostă Primă Doamnă, devenită preşedinte al SUA, ar oferi însă o premieră demnă de o democraţie ce poartă numele de Statele Unite.

Hillary Cinton se poziţionează ca şi candidatul care va continua politica Obama, un preşedinte care, pe final de mandat, se bucură de o rată de favorabilitate de 51 de procente în rândul americanilor. Şi acesta nu este lucru puţin. Faptul că a ocupat funcţia de Secretar de Stat în timpul primului mandat Obama este în avantajul ei. Iar scandalul emailurilor în care a fost implicată nu-i şifonează imaginea în ochii electoratului.

Preşedintele Obama a făcut recent comentarii care arată că susţine candidatura fostei şefe a diplomaţiei americane. În plus, el a afirmat că preşedinţia „este o treabă serioasă, nu un reality show“ şi că entertainmentul şi cursa pentru preşedinţia Statelor Unite sunt două chestiuni total diferite. Preşedintele Obama a pus sub semnul întrebării şi experienţa în materie de politică externă a candidatului Trump, experienţă care se reduce la diverse întâlniri cu reprezentantele concursurilor internaţionale de Miss.

Ce au în comun Hillary şi Donald

Atât Clinton, cât şi Trump vorbesc pe limba celor mai defavorizate categorii - minorităţile, în cazul primei, şi albii din categoriile sărace, în cazul celui de-al doilea. Ambii se prezintă ca justiţiarii care, luptând pentru America, vor reuşi să-i readucă măreţia de altădată şi locul privilegiat în lume. Amândoi promit crearea de locuri de muncă, revigorarea economiei, o viaţă mai bună pentru cetăţeni. Fiecare însă îşi livrează prmosiunile, la pachet cu speranţa, în stilul propriu. Candidatul Trump şi-a schimbat deseori, de-a lungul campaniei, punctele de vedere vizavi de diferite chestiuni - un simplu exemplu ar fi acela în care, anul trecut, imigranţii mexicani erau etichetaţi drept criminali şi violatori, pentru ca, anul acesta, pe 5 mai, să declare că-i iubeşte pe hispanici. El a dovedit astfel că, deşi nu a ocupat până acum vreo funcţie publică, poate fi flexibil şi este în stare să-şi adapteze retorica după necesităţi. Lipsa de claritate a lui Trump poate reprezenta o provocare pentru Hillary Clinton, care va fi nevoită să-şi contureze clar şi punctual agenda de politică internă şi externă. Ea va putea crea astfel un contrast şi mai mare între campania sa şi tabăra Trump, care, să recunoaştem, până în prezent s-a clădit mai mult pe retorică decât pe date şi fapte.

Hillary Clinton mai are un avantaj: ajunsă în poziţia de candidată la preşedinţie, va fi votată şi de republicanii anti-Trump, panicaţi de spectrul unei Casei Albe locuite de „The Donald“.

Lupta pentru Casa Albă va fi acerbă. Niciuna dintre tabere nu va renunţa la şansa de a da viitorul preşedinte al Statelor Unite. Pe principiul „lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba“, Trump va ataca folosind metodele deja consacrate. Va încerca, probabil, să fie mai reţinut, pentru a demonstra că are stofă de preşedinte, dar chiar şi aşa, mă aştept să nu folosească mănuşi. Pentru a convinge că poate purta pălăria de preşedinte cu succes, va fi însă nevoit să renunţe la porecle, insulte şi scandal şi să prezente o platformă electorală demnă de candidatul Partidului Republican.

De cealaltă parte, Hillary Clinton va arunca în luptă artileria grea. Să nu uităm că este un politician uns cu toate alifiile, cu o experienţă de decenii. Ea a demonstrat nu o dată că are sânge rece şi rezistă la cursă lungă - un exemplu ar fi audierile din Congres în cazul Benghazi, care au durat 11 ore - şi că, odată ce şi-a stabilit un obiectiv, nu se opreşte până nu-l atinge. Ea a mai candidat la nominalizarea democrată şi în anul 2008, când a pierdut în favoarea pe atunci Senatorului de Illinois, Barack Obama.

Un rol important va juca şi alegerea candidatului pentru funcţia de vicepreşedinte, o mişcare pe care ambii candidaţi o vor cântări cu mare grijă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite