Cât de departe este România de un „stat eşuat”?

Cât de departe este România de un „stat eşuat”?

Lecturi FP. Poziţia deloc liniştitoare a ţării noastre în Clasamentul FP al statelor eşuate, comentată de domnul Vasile Puşcaş, membru al Consiliului Editorial al FP România.

Cum apreciaţi faptul că scorul cel mai prost din dreptul României în Clasamentul FP al statelor eşuate, publicat în ediţia curentă a revistei, se referă la „delegitimarea statului”? Ce riscuri decurg de aici? Este România în pericol de a deveni un „stat eşuat”?

Vasile Puşcaş: Noţiunea de „stat eşuat” este una controversată. Folosită cu predilecţie de comentatorii politici şi jurnalişti, acest concept a fost lansat la începutul anilor 1990. Nu trebuie confundat statutul de stat fragil cu cel de „stat eşuat”.

În primul caz, statul chiar dacă este vulnerabil, funcţionează; în cel de-al doilea, statul  îşi pierde toate atributele empirice ale suveranităţii. Conceptul de „stat eşuat” rămâne interpretabil, dacă ar fi să urmărim definiţia weberiană a statului: acesta reprezintă ordinea socială în cadrul căreia statul este o instituţie care îşi exercită autoritatea asupra populaţiei rezidente pe un teritoriu limitat.

Prin urmare, am putea zice că scăderea, slăbirea capacităţii statului de a-şi implementa regulile, de a-şi colecta taxele şi de a deţine monopolul controlului asupra violenţei, lipsa acestor capabilităţi ale acestuia ar înseamna „eşuarea statului”.

Fund for Peace a creat o grilă de indexare a statelor eşuate pe baza a 12 indicatori de vulnerabilitate, grupaţi în trei categorii : (a) social: presiunea demografică, numărul de refugiaţi şi migraţia internă, ciclurile de violenţe comunitare, emigraţia cronică şi susţinută; (b) economic: inegalităţi de dezvoltare, declin economic subit sau pronunţat; (c) politic: criminalitatea şi delegitimarea statului, deteriorarea graduală a serviciilor publice, violarea generalizată a drepturilor omului, constituirea unui aparat de securitate paralel cu cel al statului, emergenţa fracţiunilor în interiorul elitei prin profesarea unei retorici naţionaliste sau de solidaritate etnică, intervenţia altor state.

Clasamentul din anul 2009 realizat de către Fund for Peace arată că România (a 129-a ţară din clasamentul general şi a doua din rândul statelor membre ale UE după Bulgaria) are un indice ridicat în ceea ce priveşte delegitimarea statului (6,2), în vreme ce, pentru aceeaşi categorie, Bulgaria era notată cu 6,0, iar Finlanda cu 0,9.

Locul, în sine, nu reprezintă un criteriu suficient de evaluare, dacă vom lua în considerare cifrele. Observăm faptul că, per ansamblu, în clasamentul din 2009, România a obţinut un punctaj care îl depăşeşte pe cel din 2007, ceea ce înseamnă că indicii de risc sunt mai ridicaţi în acest an decât în urmă cu un an. Dincolo de aspectele de delegitimare a statului, câteva variabile pot fi cu adevărat îngrijorătoare: (a) cea a violenţei comunitare (5,5 în 2009, faţă de 5,2 în 2007); (b) cea a aparatului de securitate constituit, care ar funcţiona ca stat în stat (4,3, faţă 3,4); (c) fragmentarea elitei prin retorică (5,1, faţă de 4,5), precum şi (d) cea a intervenţiei unor actori politici externi (5,5, faţă de 5,4).

În acelaşi timp, nu ar trebui neglijat nici faptul că dintre toate cele 27 state ale UE, Bulgaria şi România depăşesc media de 5,0 la majoritatea criteriilor de evaluare, ceea ce se traduce prin faptul că cele două ţări au mai multe indicii de risc decât celelalte membre ale UE. Clasamentul elaborat de Fund for Peace ar trebui să determine o reflecţie asupra rezultatelor, dar mai ales a cauzelor acestora.

Dacă în 2007 chestiunea delegitimării statului părea să aibă un curs ce tindea spre normalizare, în 2009 se constată o deteriorare a indicelui. Conform metodologiei enunţate de Fund for Peace, această variabilă este analizată din prisma a patru considerente:

•    Corupţie masivă şi endemică sau de care profită elitele conducătoare;
•    Rezistenţa elitelor conducătoare la transparenţă, responsabilitate şi reprezentare politică;
•    Încredere generală scăzută a populaţiei în instituţiile şi procesele statului;
•    Creşterea criminalităţii  în legătură cu elitele conducătoare.

Pe  de altă parte, este îngrijorător că şi acest clasament indică faptul că brandul de ţară al României este corupţia generalizată, lipsa de transparenţă şi incapacitatea statului de a reda cetăţenilor încrederea în instituţiile proprii. Delegitimarea statului ar trebui să dea mult de gândit elitelor politice centrale şi locale din România, acest fapt semnalând într-adevăr o problemă în eficienţa funcţionării autorităţii publice şi statului de drept.

Slăbirea încrederii cetăţenilor în autorităţile statului poate fi o consecinţă a diferenţelor dintre aşteptările cetăţenilor şi realizările conducătorilor, atât la nivel personal, cât şi la nivel comunitar şi naţional. Aceste neîmpliniri sunt văzute, uneori, ca lipsă de performanţă a leadershipului, un alt motiv fiind lipsa unei legături între societatea civilă şi cea politică.

Riscurile care pot să decurgă în urma slăbirii legitimităţii autorităţii statale reprezintă un pericol pentru buna funcţionare a sistemului instituţional în România. Statul întâmpină probleme în eficienţa cu care autorităţile publice funcţionează - strângerea impozitelor (companii private, cu datorii imense, reuşesc să evite intervenţia statului, iar acesta se vede obligat, pentru a-şi asigura resursele, să crească impozitele impuse populaţiei) asigurarea împărţirii egale a justiţiei.

De asemenea, la nivelul percepţiei publice, principalele instituţii ale statului nu se bucură de încrederea majorităţii populaţiei. Sistemul electoral complicat şi ineficient afecteză şi mai mult încrederea populaţiei în stat. Iar o altă problematică, una fundamentală pentru România, este şi modalitatea operării statului de drept .

Dar România nu poate fi comparată cu state precum Somalia sau Sudan în care autoritatea statului s-a prăbuşit complet, iar teritoriul statului s-a transformat într-un câmp de luptă în care se confruntă grupari radical opuse.

Vasile Puşcaş este profesor universitar, a fost negociatorul-şef al României pentru aderarea la UE şi acum conduce Departamentul de Afaceri Europene al Guvernului României.

Clasamentul FP al statelor eşuate pentru anul 2009 este publicat în ediţia nr. 11 (iulie/ august) a revistei FP România, care se află la standurile de presă din 13 iulie.