Danemarca pare să fi învins pandemia. Factorii care au jucat un rol decisiv în succesul ei, potrivit unui studiu în 7 ţări

Danemarca. Chiuvetă în aer liber în apropierea unei şcoli FOTO SHUTTERSTOCK

O cercetare privind factorii care au determinat succesul cel puţin până acum al Danemarcei în lupta împotriva pandemiei arată că încrederea reciprocă a cetăţenilor şi autorităţilor responsabile a avut cea mai mare pondere în gestionarea relativ lină a crizei sanitare, relatează Washington Post.

Cercetătorii danezi au realizat un studiu comportamental de amploare privind pandemia de COVID-19 pe 400.000 de cetăţeni din Danemarca şi alte ţări.

Pe 10 septembrie, Danemarca, cu o populaţie de 5,8 milioane de oameni, a renunţat la toate restricţiile anti-pandemie după ce a decis că boala COVID-19 nu mai este o „ameninţare critică” la adresa cetăţenilor.

Ţara are o rată ridicată a vaccinării - 86% din cetăţenii eligibili pentru imunizare începând cu vârsta de 12 ani au primit cel puţin o doză a unui vaccin, în timp ce 95% din populaţia de peste 50 de ani este vaccinată cu schemă completă.

Bilanţul deceselor a fost de doar 450 de oameni la un milion de cetăţeni, spre deosebire de 1.982  la un milion în SUA.

Studiul asociat Proiectului Hope pe 400.000 de oameni din Danemarca, Suedia, Germania, Franţa, Italia, Ungaria, Marea Britanie şi SUA a arătat că un factor decisiv în succesul Danemarcei s-a datorat unui nivel înalt de încredere în autorităţile sanitare, ceea ce a avut drept rezultat o rată ridicată a vaccinării şi implementarea eficientă a unor politici-cheie precum testările în masă şi paşapoartele COVID-19.

De altfel şi alte studii despre reticenţa la vaccinare au descoperit o legătură semnificativă între lipsa încrederii în autorităţi - responsabili guvernamentali, experţi sanitari şi aleşi locali -şi refuzul vaccinării. Având în vedere că puţini cetăţeni au capacitatea de a înţelege şi verifica susţinerile ştiinţifice ale companiilor producătoare, oamenii au nevoie să se încreadă în ce spun experţii ce testează vaccinurile, respectiv în autorităţile care le autorizează şi le distribuie.

Peste 90% dintre danezi au încredere în autorităţile sanitare din ţara lor, potrivit sondajului Proiectului Hope. Toamna trecută, peste 80% din populaţia eligibilă se arăta dispusă să accepte un vaccin autorizat, spre deosebire de mai puţin de 50% în SUA.

Grafic al încrederii în autorităţi FOTO captură via WP

Totuşi, cu toate că nivelurile iniţiale de încredere au o greutate mare, adesea se dovedeşte dificil să fie menţinute mai ales când apar provocări şi autorităţile sunt înclinate să susţină vaccinuri despre care apar informaţii cum că ar avea o eficacitate mai mică sau prezintă riscuri mai importante decât altele.

Cercetarea daneză a arătat că în aceste situaţii este decisivă comunicarea transparentă despre aspectele bune şi mai puţin bune ale vaccinurilor - indiferent cât de negative ar fi - care este fundamentală în menţinerea încrederii, chiar şi cu preţul unei acceptări mai scăzute pe termen scurt a vaccinului.

În mod ideal, încrederea trebuie să existe în ambele sensuri pentru că, la rândul lor, autorităţile ar trebui să se bazeze pe faptul că cetăţenii pot lua decizii responsabile chiar dacă au în faţă veşti rele. Astfel, dacă fostul preşedinte american Donald Trump a admis că a minimizat intenţionat gravitatea coronavirusului pentru a nu produce panică, autorităţile daneze au fost sincere în privinţa severităţii şi incertitudinii crizei sanitare. La fel de deschişi au fost şi referitor la efectele adverse potenţiale ale unor vaccinuri - până acolo încât să-şi  permită, în măsura în care avea populaţia vulnerabilă imunizată şi pandemia era în bună parte sub control, să renunţe la vaccinul AstraZeneca din cauza unor efecte adverse rare dar periculoase.

După ce a suspendat temporar şi apoi a retras imunizările cu Astrazeneca şi Johnson&Johnson din programul naţional, Danemarca a compensat întârzierile imunizărilor cu testare în masă. La vârfurile acesteia, în primăvara lui 2021, Danemarca ajunsese să efectueze patru milioane de teste pe săptămână.

Autorităţile au promovat testarea cu argumentul că este o obligaţie a cetăţenilor unii faţă de ceilalţi, o bază colectivă de luptă cu pandemia.

Deşi de obicei abordările moralizatoare au potenţial de a naşte conflicte ce pot escalada în reproşuri şi condamnări reciproce, danezii nu au fost înclinaţi să apeleze la tragerea la răspundere sau supravegherea conaţionalilor. Ei nu şi-au asumat rolul poliţienesc de a sta cu ochii pe ceilalţi în timp ce şi-au păstrat o încredere ridicată în autorităţi cărora le-au respectat recomandările.

Datele studiului arată că sprijinul politicilor guvernamentale a fost ridicat chiar şi în rândul acelora care au votat împotriva partidelor aflate la guvernare.

În măsura în care o criză tinde să slăbească încrederea cetăţenilor, pe fondul unor conflicte ce pornesc de la elite şi se răsfrâng asupra publicului larg, Danemarca s-a situat într-o poziţie favorabilă reducerii acestui factor - în această ţară partidele politice au o istorie bogată de colaborare. Sondajele au arătat că, iniţial, 80% din danezi au fost convinşi că partidele sunt unite în lupta împotriva pandemiei. Acest sentiment a fost zdruncinat doar în două rânduri pe parcursul pandemiei - în noiembrie 2020, când guvernul a luat decizia de a eutanasia populaţia de nurci, ceea ce a atras critici vaste despre justificările sanitare şi legale ale acestei măsuri ; respectiv în februarie, când opoziţia de dreapta a dezaprobat puternic planul guvernului privind redeschiderea societăţii. Cu toate acestea, în urma unor negocieri extinse, în ambele situaţii, partidele au ajuns la un numitor comun, astfel că şi polarizarea de la nivelul societăţii s-a diminuat corespunzător.

Opoziţia daneză a acordat prioritate controlului epidemiei în faţa unor potenţiale câştiguri electorale, au scris cercetătorii danezi în Washington Post.

Parţial, acest numitor comun a fost facilitat de angajamentul general al elitelor politice faţă de ştiinţă inclusiv cercetare medicală, modelări ale evoluţiei pandemice, ştiinţe economice şi ale comportamentului.