Galileo-GPS: acord politic semnat între UE şi SUA

Statul care are acces la un sistem performant de navigare prin satelit dispune de un "atu" politic şi economic comparabil cu arma nucleară sau cu rezervele strategice de hidrocarburi

Statul care are acces la un sistem performant de navigare prin satelit dispune de un "atu" politic şi economic comparabil cu arma nucleară sau cu rezervele strategice de hidrocarburi

Washingtonul şi Bruxelles-ul au ajuns recent la un acord final privind interoperabilitatea între actualul sistem american de navigaţie prin satelit (Global Positioning System - GPS) şi echivalentul său european, Galileo, începând din 2008. Acordul a fost semnat după trei ani de negocieri. Americanii au privit cu circumspecţie dezvoltarea sistemului concurent pentru GPS, una dintre cele mai mari temeri fiind că acesta ar putea interfera cu aplicaţiile militare ale GPS-ului.

Acordul SUA-UE va permite o interoperabilitate tehnică între viitorul sistem european de navigaţie prin satelit, Galileo, şi actualul Global Positioning System (GPS). Aceasta înseamnă utilizarea unui semnal comun de către sistemele lor de geolocalizare prin satelit. În termenii acordului, GPS şi Galileo vor folosi aceeaşi frecvenţă radio, permiţând astfel utilizatorilor combinarea datelor primite dintr-o parte şi din cealaltă. Uniunea Europeană speră că acordul va permite sistemului său, aflat încă în stadiu de proiect, să ocupe un loc pe piaţa poziţionării prin satelit. "Acest lucru ar facilita intrarea rapidă a lui Galileo pe pieţele mondiale alături de GPS", a declarat Matthias Rüte, director general pentru energie şi transporturi în cadrul Comisiei Europene.

Galileo, deplin operaţional în 2012

UE şi SUA au precizat că acordul le-ar proteja interesele comune în materie de apărare. În timp ce acordul se referă la utilizările civile, funcţionarea GPS-ului este administrată de armată, fiind evocate şi aplicaţiile militare pentru Galileo. GPS dispune actualmente de 30 de sateliţi pe orbită.

UE vizează acelaşi număr pentru Galileo, dar nu a fost încă fixată nici o dată în acest sens şi proiectul are încă probleme financiare. Obiectivul este de a plasa 30 de sateliţi pe orbită în 2010, Galileo trebuind să devină pe deplin operaţional în 2012. Conform portalului Heise News, acordul final vizează stimularea producătorilor de echipamente destinate navigaţiei prin satelit să proiecteze şi să producă dispozitive duale. Beneficiind de acces şi la sateliţii europeni, şi la cei americani, utilizatorii dispozitivelor de poziţionare îşi vor putea stabili locaţia cu o mai mare exactitate.

SUA, iniţial ostile lui Galileo

Începuturile negocierilor dintre SUA şi UE au fost dificile. Paul Wolfowitz, secretar adjunct al Apărării, a adresat, la 1 decembrie 2001, o scrisoare miniştrilor apărării din 14 ţări membre (la acea vreme), prin care le cerea să nu valideze proiectul.

Mai târziu, Heinz Hilbrecht, responsabil al transporturilor terestre la Comisia Europeană, care a condus negocierile din partea europeană, a afirmat că SUA respingea interoperabilitatea celor două sisteme, sub pretextul problemelor de interferenţă şi securitate naţională. Dar, până la urmă, au renunţat la această decizie. "În faţa deciziei noastre, americanii au acceptat inevitabilul şi au acceptat să coopereze", a explicat Hilbrecht.

Un serviciu comun de calitate

SUA nu numai că nu au mai respins proiectul Galileo, ci au ajuns să califice acordul asupra interoperabilităţii GPS-Galileo drept "istoric". "Se urmăreşte dublarea numărului de sateliţi, care va oferi un serviciu comun mai bun şi mai complet în lumea întreagă", a arătat administraţia americană. Interoperabilitatea fiind de-acum garantată printr-un acord politic, GPS ar putea beneficia, de asemenea, de progresul tehnic al sistemului Galileo.

Cele două vor face legătura, unul cu altul, într-o manieră transparentă. Avantajul comercial va fi totuşi, la început, în favoarea sistemului european. "Galileo ar trebui să fie gata în 2008, cu performanţe superioare GPS-ului, a cărui actualizare tehnică nu e prevăzută decât pentru perioada dintre 2010 şi 2020", a spus Heinz Hilbrecht. "Galileo va fi disponibil şi pe piaţa americană", a adăugat el.

Dezacorduri privind finanţarea

Calendarul stabilit de partea americană şi cea europeană mai prevede acorduri bilaterale cu terţe ţări pentru viitoarea utilizare a sistemului Galileo. Au fost deja demarate discuţii cu China, India, Israel şi Brazilia. Conform proiectului iniţial, Galileo trebuia să fie administrat de un consorţiu public-privat.

Din păcate, au apărut neînţelegeri legate de împărţirea responsabilităţilor şi competenţelor, de finanţare şi de asumare a riscurilor. Acest fapt a dus la întârzieri repetate ale proiectului. De aceea, miniştrii transporturilor au hotărât ca iniţiativa să fie integral finanţată din banii contribuabilor europeni. Unele ţări, cum ar fi Olanda şi Marea Britanie, şi-au exprimat teama că finanţarea publică ar putea duce mai degrabă la costuri suplimentare decât la reducerea cheltuielilor. Acest lucru ar determina riscuri mari pentru bugetul comunitar.

Ce este Global Positioning System

Global Positioning System - în traducere, sistemul mondial de poziţionare, bine cunoscut sub sigla GPS - este principalul sistem de poziţionare prin satelit la ora actuală.

GPS este singurul sistem în întregime operaţional. Pus la punct de Departamentul de Apărare al SUA, poate permite unei persoane să cunoască poziţia unui obiect pe suprafaţa pământului din momentul în care este echipată cu material necesar funcţionării sistemului.

Acest obiect poate fi însăşi persoana, permiţându-i să se orienteze pe pământ sau pe mare, în aer sau în spaţiu (în vecinătatea Terrei).

24 sateliţi artificiali, la 20.200 km altitudine

GPS este compus din cel puţin 24 de sateliţi artificiali care gravitează la 20.200 kilometri altitudine. Aceşti sateliţi emit în permanenţă un semnal complex (cod pseudo-aleatoriu), datat precis datorită ceasului lor atomic.

Astfel, un receptor GPS care captează semnalele a cel puţin patru sateliţi poate măsura spaţiile relative, distanţa în raport cu sateliţii şi poziţionează cu precizie în trei dimensiuni orice punct plasat sub sateliţii GPS (cu o precizie de la 15 la 100 de metri pentru sistemul standard). GPS este astfel utilizat pentru localizarea vehiculelor care se deplasează, a navelor, avioanelor, rachetelor şi chiar a sateliţilor ce evoluează pe orbite joase.

Sistem cu disponibilitate selectivă

În ceea ce priveşte precizia, GPS este proiectat pentru militarii americani, fiind prevăzut cu o disponibilitate selectivă (selective availability). Unele informaţii pot fi codificate. Aceste informaţii nu sunt disponibile decât pentru persoanele care nu au coduri de precizie maximă.

Timp de mulţi ani, civilii nu au avut acces decât la o precizie de circa 100 de metri. La 1 mai 2000, preşedintele Bill Clinton a anunţat că avea să se pună capăt acestei restricţii voluntare. După aceea, precizia unei poziţii a devenit de 20 de metri sau mai puţin. Unele sisteme GPS, concepute pentru utilizări foarte speciale, pot oferi o localizare cu precizie de aproape câţiva milimetri. GPS diferenţial (DGPS) corectează poziţia obţinută cu ajutorul GPS-ului convenţional prin intermediul unor date trimise de o staţie terestră de referinţă localizată foarte precis.

Sub comanda armatei americane

Global Positioning System este un sistem sub comanda armatei americane. Din această cauză, semnalul ar putea ocazional să piardă din precizie, din motive voluntare. Este unul din argumentele necesităţii de a pune la punct sistemul european Galileo, care este civil şi a cărui precizie este, teoretic, superioară, apreciază experţii în domeniu.

Demonstrându-şi excepţionalele performanţe, apoi intrând în rutină, GPS a modificat percepţia poziţionării şi navigării chiar şi în plan intern. Din această cauză, opinia publică, instituţiile şi puterile publice admit din ce în ce mai greu să poată exista ceva despre care să nu se ştie unde este. Atât în aplicaţiile profesionale, cât şi în cele distractive, GPS este atât de uşor de exploatat, încât pare că ne-am putea lipsi total de cei care se ocupă practic de sarcinile de poziţionare şi navigaţie.

Probleme de fiabilitate

În ciuda fiabilităţii şi preciziei sale, GPS nu este fiabil în proporţie de 100%. Precizia sistemului poate fi afectată de cauze exterioare: recepţie proastă (paraziţi, furtună, umiditate mare), manevre în cursul cărora recepţia este mascată, alinierea conjuncturală a sateliţilor care împiedică calculul precis (incertitudine geometrică temporară). Pot intra în joc şi probleme cartografice, deoarece GPS nu dă o poziţie în raport cu repere de la sol. Se plasează în raport cu sateliţii pe o grilă care este o definiţie matematică a globului terestru.

Glonass, alternativa rusească a sistemului

Guvernul rus urmează să adopte, în curând, un program federal însărcinat să promoveze Sistemul global de navigaţie prin satelit (Glonass) până în 2020, a informat vicepremierul rus, Serghei Ivanov, în cadrul unei sesiuni a Comisiei militaro-industriale de pe lângă guvern.

Un stat care dispune de un sistem modern de navigare prin satelit la scară mondială dispune de un factor politic şi economic comparabil cu arma nucleară sau cu rezervele de hidrocarburi strategice.
La începutul lunii iunie, numărul sateliţilor Glonass în stare de funcţionare a depăşit doisprezece. "Acest sistem oferă o precizie de mai mulţi zeci de metri, afirmă specialiştii. Alţi şase sateliţi vor fi lansaţi până la sfârşitul anului în curs.

Ameliorarea preciziei

Potrivit experţilor, Glonass va putea, cu timpul, să localizeze obiectele cu o precizie la fel de mare ca a sistemului american, GPS.

"GPS funcţionează cu o precizie de un metru, explică directorul adjunct al Agenţiei spaţiale Roskosmos, Iuri Nossenko. "Vrem să ajungem la aceeaşi precizie, până în anul 2011, când vechii sateliţi Glonass-M vor fi înlocuiţi de Glonass-K.

De altfel, subliniază specialiştii, un cumul de funcţii ale sistemului rusesc Glonass şi al sistemului american GPS ar putea ameliora exactitatea cu aproape un centimetru.

De ce e nevoie de alte sisteme?

E într-adevăr necesară investiţia în conceperea şi lansarea de sateliţi Glonass, când se poate beneficia de un acces liber la sistemul american GPS? Şi de ce europenii au decis să-şi lanseze propriul sistem de navigaţie spaţial, Galileo? În principiu, răspunsul la aceste întrebări e clar. Pentru orice stat este important să aibă un acces garantat şi o independenţă în distribuirea serviciilor de navigaţie.

Toate riscurile, inclusiv politice, trebuie reduse la zero. De altfel, subliniază experţii ruşi, unul din avantajele Glonass-ului, în comparaţie cu sistemul GPS, este că sistemul rus beneficiază de o mai bună repartiţie a frecvenţelor, ceea ce împiedică bruiajul sistemelor.

Acoperirea suprafeţei globului

În 2009, când instituirea sistemului global rus de navigaţie prin satelit (Glonass) va fi încheiată, informaţiile furnizate de cei 24 de sateliţi ai constelaţiei vor fi accesibili gratuit utilizatorilor din întreaga lume. Informaţia a fost furnizată de Nikolai Testoiedov, directorul general al Grupului de studii şi producţie în mecanică aplicată Rechetnev (NPO PM).

Cei 24 de sateliţi vor permite acoperirea în întregime a suprafeţei globului. Şase sateliţi care vor fi plasaţi pe orbită până la sfârşitul lui 2007 şi vor permite constelaţiei GLONASS, care va ajunge la 18 sateliţi, să asigure acoperirea a aproape întregului teritoriu al Rusiei.

Perfecţionat, începând din 2010

La ora actuală, 12 sateliţi sunt operaţionali, un satelit va fi în curând pus în serviciu şi alţi trei sunt pe cale de a fi retraşi de pe orbită, deoarece durata lor de viaţă se apropie de sfârşit. Ei vor fi înlocuiţi de sateliţi cu o durată de viaţă mai mare. Începând din 2010, sistemul de navigaţie va fi constant dotat cu noi sateliţi, GLONASS-K, a căror greutate va fi aproape de două ori mai mică şi durata de viaţă va atinge 10 ani.

Construirea sistemului rusesc a început la 2 octombrie 1982.

Primul grup de 12 sateliţi a intrat în serviciu în septembrie 1993. La propunerea guvernului rus, din anul 1996, Organizaţia aviaţiei civile internaţionale (OACI) şi Organizaţia maritimă internaţională (OMI) utilizează GLONASS simultan cu sistemul american GPS.