A doua Golda Meir a Israelului

Partidul Muncii are un nou preşedinte, fosta jurnalistă Shelly Iacimovici, care are reputaţia unei luptătoare împotriva corupţilor. Shelly Iacimovici l-a învins pe cel care i-a fost mentor, Amir Perez, ministru al Apărării până în mai 2007. 

După Golda Meir, Shelly Iacimovici, 51 de ani, devine a doua femeie din istoria Israelului care conduce Partidul Muncii. Iacimovici a obţinut 54% din voturi, faţă de cele 45 de procente câştigate de rivalul său, acesta fiind scorul rezultat după numărarea a 70% din buletinele de vot. Amir Perez şi-a admis înfrângerea şi a felicitat‑o într-o convorbire telefonică, a anunţat postul public de radio.

Partidul Muncii a dominat politica israeliană în primele trei decenii. Cu timpul, şi‑a pierdut din influenţă, astfel că în prezent nu mai deţine decât opt fotolii din cele 120 cât numără Parlamentul israelian, Knesset.

Iniţial de centru-stânga, membru al Internaţionalei socialiste (dar cu o platformă de centru), totodată membru observator al Partidului socialist european, Partidul Muncii din Israel a fost asemănat, ca doctrină, cu laburiştii lui Tony Blair. Este pentru a doua oară în istoria sa că Partidul Muncii îşi numeşte o femeie la conducere, după Golda Meir.

Shelly Iacimovici este deja o răsfăţată a presei şi se bucură şi de susţinerea puternicei centrale sindicale Histadrout. A obţinut cele mai multe sufragii în oraşele mari, mai ales în nordul ţării. În schimb, rivalul său, Amir Perez, a fost susţinut în special în localităţile sărace din sud şi de arabii din Israel. Un paradox subliniat de presă: în 2006, Perez i-a facilitat intrarea în politică lui Shelly Iacimovici. În prezent, cei doi au declarat că sunt gata să coopereze, în ciuda bătăliilor electorale pe care le-au dus în campania electorală.

Victoria lui Iacimovoci este legată şi de abordările pe care le-a propus în timpul protestelor de amploare ce au zguduit Israelul în această vară. Cea care este supranumită de susţinători „a doua Golda Meir", s-a concentrat, în ultimii şase ani ai carierei politice, în special pe probleme economice şi sociale (mai mult decât pe cele de securitate). „Este timpul pentru a reconstrui Israelul în spiritul dreptăţii şi al responsabilităţii statului faţă de cetăţenii săi", a spus ea imediat după victorie.

Shelly Iacimovici s-a impus pe scena politică şi când Ehud Olmert, fostul prim-ministru, s-a confruntat cu numeroase acuzaţii de corupţie în timpul mandatului. La acea vreme, ea a devenit unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai săi.

Mamă celibatară

Iacimovici, care se mândreşte cu statutul de mamă celibatară, s-a impus în Knesset în rolul de campioană în lupta cu injustiţiile sociale. Însă până în prezent a evitat să să pronunţe ferm în privinţa unor controversate probleme-cheie din actualitatea politică a Israelului, cum ar fi procesul de pace cu Israelul ori colonizarea teritoriilor din Cisiordania.

"Este timpul pentru a reconstrui Israelul în spiritul dreptăţii şi al responsabilităţii statului faţă de cetăţenii săi."
Shelly Iacimovici
preşedinte Partidului Muncii

O înaintaşă celebră, Golda Meir

Golda Meir (1898-1978), fostul premier israelian care a participat chiar la crearea statului Israel, este, fără îndoială, un exemplu şi un tipar pentru Shelly Iacimovici. Meir şi-a lăsat o amprentă puternică în calitatea de ministru de Externe, dar mai ales în calitatea de cel de-al patrulea prim-ministru al Israelului, din 17 martie 1969 şi până la 11 aprilie 1974.

Datorită inflexibilităţii sale, Golda Meir a fost supranumită „Doamna de fier" a politicii israeliene.  Această titulatură avea să-i fie acordată mai târziu lui Margaret Thatcher (singura femeie prim-ministru a Marii Britanii, între 1979 şi 1990). În timpul carierei politice, Golda Meir a mai fost numită „bunica Israelului" sau „cel mai capabil bărbat al guvernului". Ea s-a aflat printre cele 24 de personalităţi care au semnat Declaraţia de Independenţă a statului Israel. I se atribuie deopotrivă următoarea frază: „Putem ierta palestinienilor faptul că ne ucid copiii, dar nu le vom putea ierta niciodată că ne obligă să le ucidem copiii. Pacea va veni când Arabii îşi vor iubi mai mult copiii decât ne urăsc pe noi".