Cupru Min: luăm un preţ bun, dar când vedem banii?

Zilele acestea, Copper Corp. ar trebui să aducă la stat cele 200 de milioane de euro promise la câştigarea licitaţiei, dar poate să întârzie pentru că îi lipsesc avizul de concurenţă şi cel de mediu.

Consultanţii financiari şi de investiţii, ca şi specialiştii din industria minieră spun că preţul obţinut de statul român pentru Cupru Min, de 200,8 milioane de euro, este neaşteptat de bun, având în vedere că aici nu intră şi valoarea zăcământului ce urmează a fi exploatat. Mai mult, concentraţia de cupru este, la Roşia Poieni, destul de redusă, iar pentru extragerea substanţei utile va fi nevoie de cheltuieli suplimentare, astfel că suma obţinută este mai mult decât rezonabilă.

Lipsesc avizele antitrust şi de mediu

Potrivit strategiei de privatizare, la 10-15 zile de la adjudecarea licitaţiei din 26 martie, câştigătorul - compania canadiană Copper Corp. - ar trebui să se prezinte la autorităţile statului cu banii şi cu celelalte elemente necesare pentru a semna contractul de privatizare în care se stabilesc condiţiile efective de dezvoltare a investiţiei.

Însă, pentru a fi siguri că nu investesc în zadar, reprezentanţii Copper Corp. trebuie să obţină avizul Consiliului Concurenţei (care va atesta că nu e vorba despre o concentrare ce ar distorsiona piaţa), şi avizul de mediu. Neavând aceste avize, investitorii pot să nu aducă banii promişi, şi astfel se complică oarecum lucrurile.

Blănculescu: „E posibil să avem surprize"

Consultantul financiar Ionel Blănculescu a declarat, pentru „Adevărul", că iniţial, la privatizarea Cupru Min, a existat o ţintă de preţ situată undeva între 70 şi 80 de milioane de euro.

„Ceea ce s-a obţinut acum este foarte, foarte mult faţă de aşteptările iniţiale, dar deocamdată nu pot să spun mai mult, pentru că nu au intrat încă aceşti bani. Este posibil să avem surprize la această privatizare, şi asta tocmai pentru că suma anunţată este cumva prea mare. Dacă vor intra banii, abia atunci voi putea afirma că preţul obţinut este cel mai bun posibil, dar până în acel moment prefer să mă abţin", a afirmat Blănculescu.

De asemenea, Ionel Blănculescu a mai spus că „în condiţiile în care Copper Corp. nu este investitorul efectiv, ci doar o interfaţă între potenţialul investitor şi statul român, atunci se va pune problema pe cine trebuie să verifice, în vederea atestării, consilierii de concurenţă şi inspectorii de mediu? Iar dacă investitorul nu apare, nu apar nici atestatele pe care le aşteaptă Copper pentru a veni cu banii, astfel că mă aştept la anumite surprize în viitorul apropiat", a conchis consultantul financiar.

În evaluarea Cupru Min nu intră şi cuprul

Preţul de licitaţie pentru Cupru Min a fost raportat doar la valoarea activelor societăţii şi cantitatea de cupru care poate fi exploatată în urma unor investiţii. Estimările au fost făcute chiar de conducerea unităţii, nu de către un evaluator independent, şi fără să fie luată în considerare şi valoarea zăcământului.
„În evaluare nu a fost luată în considerare valoarea zăcământului, ci valoarea activelor societăţii şi cantităţile de minereu cuprifer estimate a fi exploatate în condiţiile efectuării investiţiilor tehnologice şi de mediu preliminate de către conducerea societăţii prin intermediul unui plan de afaceri", se arată într-un document oficial obţinut de Mediafax.

Preşedintele Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale (ANRM), Alexandru Pătruţi, a confirmat că în preţul licitaţiei pentru Cupru Min nu a fost inclus şi zăcământul de minereu, pentru care cumpărătorul preia licenţa de exploatare valabilă până în 2019, pe considerentul că acesta nu este vândut, ci rămâne în proprietatea statului.

Marţi seara, premierul Ungureanu a arătat că zăcământul Cupru Min este foarte mare şi dispune de aproape 800 de milioane de tone de minereu, dar a invocat că acesta are o concentraţie de cupru extrem de mică în minereu, de 0,3%, ceea ce face ca zăcământul exploatat la suprafaţă să aibă nevoie de o tehnologie foarte bună pentru a se obţine profit prin exploatare.

Gradul de recuperare, ajustat cu pierderile tehnologice, asigură o cantitate de două milioane de tone de cupru, care la cotaţia actuală pe piaţa internaţională, de 8.500 dolari/tonă, conduce la o valoare totală de 17 miliarde de dolari, din care se scad cheltuielile de exploatare şi producţie,  potrivit unor specialişti din industrie.

Cât trebuie investit

Necesarul de investiţii tehnologice a fost estimat la 67,3 milioane de euro, din care 61 de milioane de euro trebuie realizat până în 2015, iar investiţiile de mediu au fost evaluate la 32,2 milioane de euro, din care 17 milioane de euro pentru acest an pentru extracţia şi prepararea minereurilor neferoase şi rare.

"Este posibil să avem surprize la această privatizare, şi asta tocmai pentru că suma anunţată este prea mare.''
Ionel Blănculescu consultant financiar

Un zăcământ greu de exploatat

Atât rezultatele financiare de până acum ale Cupru Min, cât şi costurile necesare exploatării zăcământului de la Roşia Poieni arată că preţul obţinut de statul român la licitaţia din 26 martie este unul mai mult decât rezonabil.

În carieră este prea mult steril

Un expert român în minerit, care a condus mulţi ani compania Minvest Deva (cea din care s-a desprins Cupru Min), susţine că situaţia nu este chiar roză la mina din Abrud. El spune că, în ultimii ani, aici nu s-au mai făcut lucrări de decopertare (evacuarea sterilului din carieră).

„Raportul de descopertă ar fi trebuit să fie de aproximativ 1/3. Adică la o tonă de minereu de cupru să rezulte trei tone de steril, care trebuie depozitate în halde special amenajate. Ei au intrat şi au scos mai mult minereu de cupru, iar sterilul l-au lăsat în carieră. Pentru că sterilul înseamnă cheltuieli suplimentare foarte mari. Aşa, raportul de descopertă a crescut treptat, ajungând la 1/5 sau 1/6", susţine expertul. Ne dezavantajează nu numai tehnologia învechită, ci şi valoarea minereului.

„La Cupru Min, conţinutul de cupru din minereul extras este mic. Concentraţia de cupru este de 0,3-0,7%, în timp ce minele din Serbia au 1-1,2%. Şi aici Polonia este net superioară, minereul lor având o concentraţie de 3%. Spre comparaţie, cele mai bogate minereuri de cupru, care se găsesc în Chile, au o concentraţie de 5-6%", a mai afirmat expertul.

Sârbii îşi negociază la sânge resursele

O privire aruncată în curtea vecinilor ne arată că alţii, totuşi îşi preţuiesc mult mai mult resursele. De mai mulţi ani, autorităţile sârbe încearcă să găsească un investitor potent pentru preluarea producătorului de cupru Rudarsko Topionicarski Basen Bor (RTB Bor).

Compania, care reuneşte nu mai puţin de 18 firme, îşi desfăşoară activitatea în estul Serbiei, la aproximativ 120 de kilometri de Drobeta-Turnu Severin. Minele din Bor au fost date în exploatare în 1904, în urma unor investiţii franceze, zăcământul de cupru din această zonă fiind printre cele mai mari din Europa. Preţul mare cerut de sârbi a făcut ca mai multe licitaţii pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni să eşueze.

În 2007, RTB Bor a fost foarte aproape de a fi achiziţionată de Cuprom, cea mai mare companie românească producătoare de cupru. Cele două părţi chiar au semnat contractul de preluare. Preţul a fost de 300 de milioane de euro pentru pachetul de 67% din acţiuni (448 de milioane de euro - 100%), datoriile societăţii sârbeşti depăşind 400 de milioane de euro.

Condiţii dure la privatizare

Spre comparaţie, Cupru Min stă mai bine la datorii, având debite doar de 16,5 milioane de euro. În ambele cazuri, investitorii s-au angajat la investiţii în valoare de câte 200 de milioane de euro (tehnologie, infrastructură şi mediu). Contractul de privatizare a RTB Bor a picat după ce partea sârbă a impus anumite condiţii calificate de Cuprom drept inacceptabile. Astfel, Cuprom era obligată să păstreze numărul de locuri de muncă (aproximativ 4.600) şi să facă numeroase concesii sindicatelor, prin semnarea anticipată a contractului colectiv de muncă. Cuprom n-a acceptat aceste condiţii, aşa că tranzacţia a fost anulată.

Deşi RTB Bor este o companie mult mai mare decât Cupru Min, preţul comparat este în favoarea firmei sârbeşti. Asta în condiţiile în care producţia este foarte apropiată. Astfel, RTB Bor obţine anual aproximativ 40.000 de tone de concentrat de cupru, iar Cupru Min - 32.000 de tone, folosind doar o singură linie tehnologică, dintr-un total de patru.