Studentă Erasmus în România: "Ţările occidentale nu sunt întotdeauna modelul de urmat, descoperiţi-vă propria cale!"

Claire Schreiber a venit din Franţa, prin programul Erasmus, pentru a studia un an în România, la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. La 20 de ani, Claire este studenă în anul III de licenţă la Institutul de Ştiinţe Politice din Paris. A venit în România fără prejudecăţi, pregătită să descopere pe cont propriu o "'ţară destul de controversată."

Erasmus Bucureşti vă redă o parte din experienţa studentei Claire în Bucureşti şi cum se vede România, dar mai ales Bucureştiul, prin ochii ei. În ciuda minusurilor pe care le-a descoperit în ţară, Claire consideră că "România este încă o democraţie tânără, ce se poate schimba foarte rapid."

Testimonialul lui Claire Schreiber 

Am venit în România fără idei preconcepute, scopul meu a fost (şi încă este) să descopăr pe cont propriu această ţară destul de controversată. Am ajuns în Bucureşti în luna septembrie, pregătită să petrec un uimitor an Erasmus în România. După două luni petrecute aici, cu siguranţă nu sunt dezamagită, dar am observat o mulţime de lucruri la societatea românească pe care aş vrea să le împărtăşesc pe scurt cu voi.

Desigur, prima mea impresie a fost că sunt o mulţime de lucruri în neregulă în această ţară, dar această "parte întunecată" a fost repede contrabalansată de primirea prietenoasă a românilor. Faptul ca am sosit în septembrie la Bucureşti a fost o adevărată plăcere, oraşul se afla încă în vacanţă şi m-am simtit ca o turistă. Am avut la dispoziţie suficient timp pentru a mă obişnui cu acest oraş haotic.

De ce haotic? Ei bine, pentru că nu există planuri ale oraşului pe stradă, nu ai nicio modalitate de a şti unde se va opri autobuzul sau tramvaiul pentru că în staţii nu există vreo hartă a reţelei, uneori este chiar greu să găseşti o staţie de autobuz, şoferii sunt iresponsabili, întregul oraş este o mare zonă de parcare şi lista poate să continue.

Dar asta nu-i nimic în comparaţie cu ceea ce am aflat din discuţiile cu oamenii. Ce m-a surprins cel mai mult a fost reacţia românilor atunci când le-am spus că m-am hotărât să studiez un an în ţara lor şi chiar să învăţ limba română. La început nu au înţeles, dar în cele din urmă au recunoscut că ţara lor este foarte frumoasă şi că există o mulţime de lucruri încă nedescoperite.

Este adevărat, poate că România nu funcţionează perfect, politicienii sunt corupţi, sistemul administrativ este foarte lent, şoferii sunt iresponsabili, dar cu toate astea, există atât de multe oportunităţi în această ţară. Peisajele sunt minunate, mai ales la munte şi în satele mici. În afara Bucurestiului, România este încă o ţară ce işi conservă natura sălbatică (inclusiv urşii!). Oamenii sunt într-adevăr foarte amabili şi întotdeauna gata să te invite în casa lor la un pahar de ţuică sau să te ajute să-ţi găseşti drumul. Studenţii pe care i-am întâlnit sunt dispuşi să schimbe ceva în ţara lor în vederea construirii unei democraţii adevărate. Exceptând cazul în care părăsesc ţara pentru a lucra în străinătate, sunt sigură că sunt suficient de motivaţi pentru a face faţă acestei provocări.

Spre deosebire de Franţa, ţara mea de provenienţă, România este încă o democraţie tânără ce se poate schimba foarte rapid. Dacă aş putea să le ofer un singur sfat românilor, acela ar fi să profite de toate posibilităţile pentru a-şi crea propria democraţie.

Ţările occidentale nu sunt întotdeauna modelul de urmat, descoperiţi-vă propria cale!