INTERVIU Andy Varga, eleva care a confruntat sistemul: La BAC n-am să rezist trei ore cu masca pe faţă. E infernal
0
Cunoscută pentru curajul de a critica sistemul de educaţie, adolescenta Andreea (Andy) Varga, elevă în clasa a XII-a, a dezvăluit, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum s-a pregătit în această perioadă pentru examenul de maturitate şi de ce a ales Marea Britanie pentru a urma facultatea.
Adevărul: Anul trecut, mişcarea de protest #foaiagoală aducea în atenţia publicului faptul că examenele naţionale evaluează cunoştinţe, nu competenţe. Ţi se pare că examenul de Bacalaureat pe care îl vei da în această vară evaluează competenţe?
Andreea (Andy) Varga: Foarte sincer am să răspund: Nu. Mi se pare că evaluează, eventual, capacitatea de memorare a elevilor. Informaţia este foarte multă şi nu este ceva ce elevul va folosi în viitor. Chiar ieri am discutat cu mama după ce am făcut un subiect de examen de matematică în condiţiile anunţate: cu masca pe faţă, trei ore. Nu mi-au trebuit trei ore ca să rezolv subiectul, dar nici n-am rezistat trei ore cu masca pe faţă, mi s-a părut infernal. Eram atât de iritată la sfârşit, că am zis: gata! M-am gândit că, dacă mă vor scoate din examen pentru că mi-am dat jos masca de pe faţă, va fi ok, pentru că am rezistat o oră şi jumătate şi am reuşit să rezolv aproape tot subiectul. Dar dacă ne-ar lăsa fără mască, ar fi extraordinar. I-am spus mamei că subiectul nu conţine lucruri pe care să le foloseşti în viaţă şi ea mi-a mărturisit că, din toată matematica pe care a învăţat-o, foloseşte doar calcule banale, adunare, scădere, înmulţire, împărţire şi procente.
Ce meserie are mama ta?
Economistă. Poate că alţii folosesc alte lucruri. Dar integralele, derivatele, la nivelul la care se învaţă în liceu, nu ştiu dacă sunt atât de necesare. Mi se pare normal să ştii, să ai câteva noţiuni de bază, dar restul cred că ar trebui să-l înveţi la facultate. Cât despre română, acolo iar mi se pare puţin exagerat. Pentru că, în principiu, stai şi înveţi comentarii pe de rost, pe care le-ai uitat din momentul în care ai dat examenul şi ai pus pixul jos.
De unde înveţi comentariile?
Faci o combinaţie cu ce găseşti pe net, cu ce-ţi mai dă profesorul la clasă, te mai inspiri şi de la un elev care are şi talent la exprimare şi rezultă un comentariu decent care cuprinde toate informaţiile – pentru că se cer câteva lucruri, nişte concepte – şi apoi înveţi pe de rost. Acele concepte nu sunt însă neapărat opinia ta despre text. Poate că tu, ca elev, vezi altfel textul şi l-ai interpreta altfel.
Ce părere ai despre faptul că ţi se cere să argumentezi opinia prezentată în text şi care nu e neapărat şi a ta.
Mi se pare o tâmpenie. Nu pot să mă exprim altfel. Să stai tu, practic, să înveţi opinia altuia.
Cum te-ai pregătit pentru Bacalaureat în toată această perioadă?
N-am avut cursuri online cu toţi profesorii. Eu susţin examenul de BAC la matematică, română şi informatică şi am făcut cursuri online la informatică. Dar n-au fost cursuri predate neapărat, pentru că materia fusese predată până la începerea pandemiei. Am primit subiecte de BAC pe care le rezolvam şi apoi discutam cine-ce metodă a folosit, cine nu s-a descurcat, să i se explice. Eu fac parte din categoria elevilor care au internet, am putut să accesez subiectele de BAC ale Ministerului Educaţiei şi am lucrat pe acestea.
Iei şi meditaţii?
Da. La limba română, pentru că am avut nevoie de puţin ajutor la dezvoltarea limbajului. Nici n-am ştiut că zace în mine aşa un talent, pentru că acum am descoperit că îmi şi place să scriu. Nu regulat, iau şi meditaţii la matematică, unde mai sunt lucruri la care nu mă descurc.
La informatică te descurci?
Da. La informatică nu e atât de complicat. Foloseşti mai mult matematica de bază.
Crezi că un elev care nu face meditaţii se poate descurca să ia note mari la BAC?
Depinde de profesorul de la clasă. Dacă eşti un elev care munceşte şi-şi doreşte notă mare, se pare că te poţi descurca şi singur, dacă ai cărţi lângă tine. Eu am un memorator care este un fel de caiet în care este trecută toată materia şi e foarte bine explicată.
Te simţi ca făcând parte dintr-o generaţie de sacrificiu?
Mi se pare că s-au făcut foarte multe modificări în Educaţie, chiar şi anul acesta. Iniţial era că dăm BAC-ul mai târziu, apoi că îl dăm începând cu 22 iunie, apoi ni s-a spus că se scot competenţele, apoi că nu mai ştiu ce greşeală a fost şi ar fi reieşit că rămâne oralul la română. Eu sunt o fire bătăioasă, dar, dacă eşti un elev mai sensibil, mai emotiv, ţi-ai ros unghiile până nu ai mai avut ce şi nu e-n regulă.
Presupunând că mâine ai deveni ministrul Educaţiei, de unde ai începe să schimbi lucrurile şi cu ce?
Aş căuta să modific programa şi felul în care este structurată. Una dintre cele mai mari aberaţii mi se pare ideea de opţional obligatoriu. Adică, planurile-cadru prevăd că tu, la clasă, trebuie să ai un anumit număr de ore şi, dacă nu le ai, se adaugă acele opţionale obligatorii. Pe care nici nu le alegi tu, pentru că poate nu ştii că ai acest drept şi atunci îţi bagă pe gât matamatică şi română. Dar nimeni nu-ţi spune că poţi alege un opţional de photoshop, cum am avut noi posibilitatea. În principiu, opţionalul este ceva pe care vrei tu să-l faci şi ţi se spune: nu, matematică şi română.
Materiile sunt multe sau puţine?
Sunt foarte multe. Nu ştiu dacă e cazul să avem atât de multe. Dar aici intervine o altă problemă: materiile pe care noi le numim de umplutură şi de la care se chiuleşte în masă de fiecare dată sunt, unele dintre ele, materii care chiar te vor ajuta cu ceva în viaţă.
De exemplu?
Educaţie antreprenorială, economică, civică. Sunt lucruri care ţin efectiv de educaţie, nu de învăţat, de tocit, şi de care ai nevoie.
Şi atunci, la ce ar trebui renunţat?
Nu ştiu exact ce să răspund. Poate că nu trebuie renunţat neapărat, ci, cumva, combinat. Eu cred că educaţia economică s-ar putea introduce în matematică – poţi învăţa despre procente, despre cum să gestionezi un salariu, un buget. Să fie un alt capitol din matematică, cu condiţia să se scoată altceva. Ceva ce nu foloseşte atât de mult. Exemplu concret: eu vreau să plec în străinătate pentru a urma facultatea. În septembrie, voi fi „aruncată” în Anglia, nu-i voi avea pe mama şi pe tata lângă mine să-mi explice nişte lucruri.
Peste o lună vei absolvi. Care crezi că este beneficiul pe care ţi l-a adus şcoala?
Ar trebui să stau să mă gândesc dacă şcoala m-a ajutat sau activităţile extraşcolare pe care le-am făcut. Pentru că îi şi spuneam mamei – când aveam un program în care ieşeam din casă la 7.30 şi ajungeam seara la 20.00-21.00 – că şcoala mă încurcă. Pentru că restul merge foarte bine. În clasa a XI-a, când am fost în Consiliul Judeţean al Elevilor din Satu Mare, am învăţat foarte multe lucruri: că informaţia este putere şi cu cât ştii mai multe lucruri, cu atât le e mai greu altora să te ducă de nas şi este esenţial să-ţi cunoşti drepturile şi să ştii cum să te aperi. Dar aceste lucruri nu le înveţi în şcoală. Pe mine m-a ajutat şi teatrul, pentru că acesta este şi ceea ce vreau să fac mai departe. Însă un elev care rămâne doar cu ce a învăţat la şcoală, la final, când trage linia, cred că poate să spună că a învăţat matematică şi română.
Intenţionezi să te întorci după studiile de licenţă?
Eu mi-aş dori să-mi iau şi masteratul, şi doctoratul în acest domeniu, pentru că sunt foarte multe lucruri pe care le poţi studia. Dar aş vrea să rămân acolo şi să-mi duc viaţa de artist.
Ţi se pare că, aici, viaţa de artist este umilitoare?
Când vezi lumea că-şi ridică o sprânceană când le spui ce vrei să studiezi şi mai auzi pe unii că vei fi „muritor de foame”, ai nişte dubii. Dar nu putem trăi fără artişti în jurul nostru. Atunci când oamenii sunt fie foarte singuri, fie foarte veseli, pentru fiecare stare de spirit există o muzică pe care o poţi pune pe fundal care să te ajute să te simţi mai bine. Muzica este tot artă. De multe ori, oamenii se refugiază în citit. Cărţile sunt tot o formă de artă. Mi se pare că, aici, artiştii sunt mult subapreciaţi şi lumea nu-şi dă seama cât de mult ne înconjoară arta.
Cine este Andreea Varga
Andreea Varga, 18 ani, este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Satu Mare. Anul trecut, adolescenta care făcea parte din Consiliul Judeţean al Elevilor, a iniţiat protestul #foaia goală, prin care atrăgea atenţia că sistemul de învăţământ nu îi pregăteşte pe tineri pentru viitor. La simulările pentru clasa a XI-a, eleva a ales să înşire pe foaia de examen toate nemulţumirile legate de sistemul de educaţie şi nu numai.
Se încarcă comentariile...
