Miturile eşecului în business. De ce este asociat un faliment cu frauda

Miturile eşecului în
business. De ce este asociat un faliment cu frauda

Doar 6% dintre falimente sunt frauduloase, în ciuda percepţiei extrem de răspândite care asociază automat eşecul cu practici neoneste.

Ştiri pe aceeaşi temă

Antreprenorii care eşuează într-o afacere sunt afectaţi de stigmatul social al fraudei. Potrivit studiului „Bankruptcy and second chance for honest bankrupt entrepreneurs”, bazat pe informaţii colectate din 33 de ţări, doar o treime dintre respondenţi fac diferenţa între oamenii de afaceri care au eşuat cinstit şi cei care au dat greş din cauze neoneste. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că, în realitate, doar 6% dintre falimente sunt frauduloase, conform studiului „Value of Failure”, realizat cu ajutorul datelor Eurostat şi finanţat de Comisia Europeană în anul 2016.

„Destigmatizarea eşecului în business este esenţială pentru o economie sănătoasă. Mai ales în contextul în care numărul antreprenorilor care dau greş este mult mai mare decât al celor care intră în mediul de business, iar numărul celor în serie e în scădere. Comunitatea oamenilor de afaceri trebuie să combată această asociere dăunătoare, care poate afecta pe termen lung cariera oricăruia dintre ei prin decredibilizare. De fapt, foarte puţini dintre antreprenorii care s-au confruntat cu dificultăţi sau faliment au făcut-o din motive neoneste”, a declarat Andreea Anghelof, asociat coordonator CITR.

La nivel european, o treime dintre respondenţi cred că la baza unui faliment stă o cauză neonestă. În România eşecul este, de asemenea, asociat cu frauda: CITR a desfăşurat în anul 2016 un studiu la nivel naţional care relevă faptul că 11% dintre respondenţi (oameni de afaceri, bancheri, consultanţi) sunt de părere că o infracţiune sau o fraudă este sursa falimentului unei firme. Mai mult, perspectiva creditorilor, direct interesaţi de recuperarea datoriilor din partea companiilor ce intră în insolvenţă, este chiar mai pesimistă: 15% dintre ei cred că principala cauză a insolvenţei este o cauză neonestă.

Efectele negative ale confuziei

Pe acest fond, confuzia dintre eşec şi fraudă în business are efecte negative de proporţii. Antreprenorii sunt izolaţi imediat ce apar semne de dificultate, sunt sufocaţi de controale, pierd legătura cu partenerii de business, clienţii nu le mai cumpără serviciile sau produsele, băncile înăspresc regulile de finanţare, iar potenţialii investitori îşi pierd încrederea.

Antreprenorii  în serie (cei care au dezvoltat cel puţin trei business-uri) sunt cei mai afectaţi de stigmatul social al fraudei. Numărul acestora continuă să scadă la nivel european, potrivit studiului „Prin ce se distinge un antreprenor în serie”, de Ari Hyytinen şi Pekka Ilmakunnas, publicat de Oxford University Press. Doar 15% dintre antreprenorii europeni au experienţa insolvenţei şi găsesc soluţii pentru redresare. Antreprenorii în serie sunt mai bine conectaţi social şi pot găsi mai uşor surse de finanţare decât cei neexperimentaţi. În plus, învaţă din experienţa eşecului, iar următoarele lor afaceri sunt mai performante decât cele anterioare, potrivit cercetării „Cum să faci faţă eşecului: antreprenorii în serie şi costurile schimbării sectorului de activitate de la un business la altul”, de J.P. Eggers şi Lin Song, publicat în Academy of Management Journal în anul 2015.

Principalele cauze ale eşecului în afaceri reiese din studiul CITR care a analizat în anul 2016 percepţiile a aproape 100 de antreprenori, bancheri şi consultanţi români: decizii nefondate pe analize financiare pertinente, ci pe flerul personal, erorile de management cauzate de creşterea afacerii în lipsa unei pregătiri manageriale pe măsură şi întârzierea plăţilor partenerilor – creanţe nerecuperate.

 

citeste totul despre: