Horaţiu Mălăele, la 65 de ani: „Sunt încă în tranşee, cu grenada-n mână“ FOTO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Actorul Horaţiu Mălăele, care cu zâmbetul pe buze îţi spune unele dintre cele mai dureroase adevăruri, împlineşte pe 1 august, 65 de ani. Teatrul Naţional Bucureşti îi dedică, până pe 6 august, „Săptămâna Mălăele“, cu reprezentaţii ale celor mai îndrăgite spectacole

Text de Loreta Popa

Te face să râzi şi să plângi, asumându-şi tristeţea unui clovn, în „Măscăriciul“ de Cehov. Are cinismul razant al „Revizorului“ de Gogol. Face actorie, pentru că teatrul, nu-i aşa?, e un microb care dacă te prinde, nu te mai lasă. Desenează din pasiune. Horaţiu Mălăele, care împlineşte 65 de ani, spune că nu îi e frică de moarte, nici de trecerea anilor. „M-am născut pe 31 iulie, dar în acte sunt trecut pe 1 august“, a declarat actorul, pentru „Adevărul“. Are o săptămână doar a lui în perioada în care îşi sărbătoreşte ziua de naştere . În „Săptămâna Mălăele“ care se desfăşoară, în perioada 30 iulie-6 august, se vor juca la Sala Mare aTeatrului Naţional „I.L. Caragiale“din Bucureşti şase dintre cele mai îndrăgite spectacole ale marelui actor, care se joacă, de obicei, cu casa închisă. Horaţiu Mălăele va împărţi scena cu multe nume cunoscute printre care George Mihăiţă, George Ivaşcu, Meda Victor, Ion Caramitru, Bogdan Mălăele (unul dintre fiii săi), în spectacolele „Revizorul“ (30 şi 31 iulie), „Dineu cu proşti“ (1 şi 2 august), „Caramitru-Mălăele-Câte’n lună şi în stele“ (3 august), „Cafeneua“ (4 august), „Valea cu parfum de flori şi zumzet de albine“ (5 august), „Podu’“ (6 august).

„De şi despre Horaţiu Mălăele. Cine-i ăsta?“, carte despre Horaţiu

„Lumea «jucată» mimează trădarea, făţărnicia, crima. Lumea reală le practică, crud şi constant. Pe de altă parte, în lumea teatrului şi iubirea este jucată. În viaţa reală, ea este adevărată şi asumată. Şi asta e bine, pentru că iubirea aparţine divinităţii. Ironia şi autoironia sunt uneltele celui care, cu cinism şi umor, se detaşează de viciul închipuirii, devenind spectatorul - comentator al unei lumi caraghioase şi imprevizibile“, mărturiseşte actorul, în volumul „De şi despre Horaţiu Mălăele. Cine-i ăsta?“, ediţie îngrijită de Oana C.Popescu, care va apărea în curând la Editura Rao. „Între poanta caricaturală şi morala fabulei, oscilează şi captivanta ambiguitate din jocurile( pe scenă sau pe hârtie) ale lui Horaţiu Mălăele“, subliniază criticul Dan C. Mihăilescu, în carte.  „După cum, pe scenă arătarea filiformă cu ochelari de adolescent miop, meşă rebelă, mers belaliu şi vorbă împleticită de votcă face să explodeze instantaneu  râsul sălii, tot aşa, pe hârtie, crochiurile lui Mălăele – câteva linii, o buclă,un surâs, un ochi închis galeş sau pungaş- extrag perfect esenţa  dintr-un caracter,un destin, un personaj“ , apreciază Dan C. Mihăilescu, în ediţia îngrijită de Oana C.Popescu.

Chiştocul de ţigară al lui Ciulei

Născut în satul Tahomir din Târgu-Jiu, Horaţiu Mălăele încerca să descrie ce presupune a fi oltean: „E imposibil pentru un om care vine din Banat, să spunem, să nu-şi dea seama că există o iuţeală şi o asprime şi o agitaţie specială în zona asta a Olteniei şi Gorjului, în special. Banatul e mult mai liniştit, mai calm, e altfel”.

 „Copilăria, cadoul pe care ni-l face viaţa pentru ce vom avea de îndurat“, este poate una dintre cele mai cunoscute fraze rostite de actor şi răspândite cu viteza luminii.

Copilăria înseamnă pentru Horaţiu Mălăele casa de la ţară, casa tatălui său, „casa Tehomirului meu, ce-şi trăgea numele după un copil de-al lui Basarab îngropat în picioare, după cum spunea neica Ionel, ruda noastră majestuoasă din Capitală”.

 Deşi nu pare, Horaţiu Mălăele crede în semne. Are şi ceva superstiţii. „Cred în faptul că omul este predestinat. Eram în pragul examenului de admitere la Institutul de Teatru şi trecând cu nostalgie pe lângă Teatru Bulandra, pe care îl divinizam, un geam s-a deschis şi domnul Liviu Ciulei, care vorbea cu cei dinăuntru, a aruncat un chiştoc de ţigară în capul meu. Am stins chiştocul şi l-am păstrat până după examenul de admitere, pe care l-am luat“, mărturiseşte Mălăele. Şi-a luat partea lui de autentică deschidere şi elevaţie culturală de la profesorul său Octavian Cotescu, de la care a învăţat nu numai să joace teatru, dar să şi gândească.

„Joc pentru toată lumea“

În viaţa sa, importantă este familia. „Familia şi bunul Dumnezeu sunt două coordonate după care trebuie să te ghidezi”, spune el. Fiecare dintre actori are publicul lui. Fiecare actor are de fapt publicul pe care îl merită. „Se prea poate ca unul sau doi spectatori să te salveze, să salveze un spectacol care începuse să se vătuiască. Un spectacol poate să păţească asta atunci când se joacă mult şi e obosit. E nevoie să joci pentru cineva anume, pentru un prieten care vine cu întârziere să te vadă şi el în rol. Joci pentru el, proaspăt, iar oboseala dispare. Starea benefică, aceea care te amplifică, se declanşează automat. Actorul care izbuteşte să placă deopotrivă şi profesorului universitar, şi celui fără nicio pregătire, tinerilor ca şi vârstnicilor este idealul meu“, spune Horaţiu Mălăele.

În 2000, a jucat în „Amen“, în regia lui Costa-Gavras, pentru ca în 2008 să regizeze primul său film, „Nunta mută“. Ca pictor şi caricaturist, actorul a expus peste 3000 de caricaturi în 36 expoziţii naţionale şi internaţionale.

„Depărtarea e un lucru rău“

Într-un interviu recent, actorul a dezvăluit că este un mare patriot şi că nu a vrut niciodată să-şi părăsească ţara, indiferent cât de greu i-a fost.

„N-am vrut să plec, pentru că sunt născut român. Părinţii mei s-au născut aici, aici e casa mea. Cum să plec din casa mea? Să plece ei! De ce să plec? Ca să trăiesc puţin mai bine dincolo? Aş fi trăit foarte puţin mai bine. Poate. Depărtarea e un lucru rău. Întrebarea fiind depărtarea de ce? Nu poţi să-ţi explici, dar undeva, în subsolul tău, lucrurile încep să se agite şi-ţi dai seama că nu e bine ce faci“, mărturisea actorul.

În viaţă sau în carieră nu are regrete majore, nimic care să poată fi consemnate. „A regreta înseamnă a capitula, or eu sunt, încă, în tranşee cu grenada-n mână. Îmi doresc să fiu mult mai bogat decât anul trecut şi mult mai sărac decât cel care vine. Spiritualiceşte. Cum mă definesc? Sunt un conglomerat celular de construcţie dumnezeiască ce-şi propune să comunice cu lumea. Mă înfurie imbecilitatea programată, fie ea autentică sau mimată”, afirma actorul.

Nu ştie dacă este un bun manager, ştie doar că este foarte atent. Aşa a crezut el de cuviinţă că trebuie să se ocupe de el şi aşa a şi făcut. „Dacă aş fi fost mai atent, m-aş fi ocupat şi mai bine de mine. Mi-am fost suficient, atât cât am putut eu să mă ocup de lucrul ăsta. Şi s-ar putea ca, în mod fatalist, să spun, sau nu, ca atât să fi fost rostul meu“.

De la „Puricele“ la „Poiana boilor“

Actor de teatru şi film, regizor, caricaturist, pictor şi scriitor român, Horaţiu Mălăele a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, la clasa profesorului Octavian Cotescu, cu rolul Fadinard din „Pălăria florentină”, de Eugene Labiche. În 1975, şi-a început de altfel şi cariera de actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, pentru ca apoi să ajungă în Bucureşti, la Teatrul Nottara, Teatrul Odeon, Teatrul Naţional, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Metropolis, excelând în numeroase roluri de dramă şi comedie.

Printre numeroasele spectacole regizate cu mare succes la public se numără: „Puricele”,„O sărbătoare princiară”, „Poiana boilor”, „Podu”, „Lecţia”, „Măscăriciul”, „Revizorul”, „Carlo contra Carlo”, „S-a sfârşit cum a-nceput”.

În 1975 a debutat şi în film, în „Muntele ascuns”, în regia lui Andrei Cătălin Băleanu, pentru ca apoi să fie distribuit în pelicule de mari regizori români, ca Alexandru Bocăneţ, Mircea Daneliuc, Sergiu Nicolaescu.

De la debut şi până în prezent, Horaţiu Mălăele a obţinut numeroase premii pentru interpretare şi pentru regie, dar şi premii speciale: trofeul UNITER, în 1992, pentru „Mincinosul”, trofeul pentru regie la Festivalul Comediei Româneşti, în 1994, premiul UNITER, pentru „Unde-i revolverul”, în 1998. În august 2012, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Horaţiu Mălăele primea o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite