Un film plăcut şi inteligent
0
„Secrete din trecut“ („Easy Virtue“) este o proaspătă şi sofisticată comedie de epocă. „Easy Virtue“ înseamnă: scenariu inspirat, coloană sonoră superbă şi Jessica Biel, în cel mai bun rol al ei de până acum.
Uneori, politica de distribuţie a cvasifalimentarei România Film poate fi o binecuvântare. A şaptea reluare a comediei „Easy Virtue“, film pe care am reuşit să-l ratez de fiecare dată, s-a dovedit un balsam pentru ochi şi spirit după scufundarea în canal cu „Cele ce plutesc“ (dar despre această experienţă-limită, data viitoare).
Doar faptul că pe ecran erau ceva culori, o poveste solidă şi că din difuzoare se auzea un sunet dolby minunat ar fi fost de ajuns să mă facă să găsesc salvatoare această agreabilă comedie britanică, dar la toate acestea s-au adăugat un script inteligent, o regie proaspătă şi o excelentă interpretare centrală venită din partea „sexpot“-ului Jessica Biel.
Amplasat la finalul anilor ’20 şi bazat pe o piesă de Noel Coward (care a mai fost filmată anterior de Alfred Hitchcock), „Easy Virtue“ o are pe Biel în rolul unei şoferiţe de curse pe nume Larita, o americancă degajată care se căsătoreşte cu John, un tânăr aristocrat britanic (Ben Barnes), după un flirt fulgerător în Florenţa. Atunci când John o ia la el acasă să-i cunoască familia, mama lui, Veronica (Kristin Scott-Thomas), e oripilată, în timp ce tatăl său (Colin Firth) o vede pe Larita ca pe un spirit înrudit.
După ce tânăra îşi dă seama că soacra încearcă s-o submineze, se hotărăşte să riposteze şi o bătălie a voinţelor şi a limbilor ascuţite se declanşează.
Un scenariu inspirat
Jessica Biel e o revelaţie: are cea mai bună interpretare a sa de până acum în pielea unei cochete isteţe, rea de gură.
În plus, arată senzaţional în costumele anilor ’20. Echipa de actori e în întregime sclipitoare: Kristin Scott-Thomas e şi ea perfectă ca Veronica şi există chiar şi roluri secundare fabuloase.
Aşa cum te-ai fi aşteptat de la Coward, scenariul păstrează inteligenţa piesei şi e plin ochi de dialoguri vitriolate, delicioase, iar regizorul orchestrează câteva scene superbe (vânătoare de vulpi, de pildă).
Stephan Elliott s-a zbătut mult să-şi regăsească ritmul carierei după ce aura celui mai mare succes al său, „The Adventures Of Priscilla, Queen Of The Desert“ (1994), s-a stins. „Easy Virtue“ e cel mai satisfăcător efort al său de la acel „classic camp“ - uşurinţa cu care zugrăveşte o lume a cuvintelor tăioase şi a conflictului de clasă e admirabilă.
Regia şi scenariul sunt puse şi mai bine în evidenţă de o coloană sonoră superbă, care include piese de epocă şi versiuni stranii, swing, ale unor hituri recente precum „Car Wash“, „Sex Bomb“ şi „When The Going Gets Tough“. „Easy Virtue“ e o surprinzător de elegantă şi de entertaining peliculă de epocă, plăcută şi inteligentă, cu un umor care (ce uşurare!) nu face referinţă la viscere şi cu o distribuţie superbă.
Efervescentă ca o şampanie scumpă băută în timpul unei conversaţii savuroase.
Se încarcă comentariile...
