FILMELE DIN ORAS

Povestile dintre doua crime Dintre toate taxiurile din Los Angeles - si sunt cateva mii - tocmai in cel condus de blandul Max avea sa se urce un barbat cu aer de inalt functionar, care ii va impune

Povestile dintre doua crime
Dintre toate taxiurile din Los Angeles - si sunt cateva mii - tocmai in cel condus de blandul Max avea sa se urce un barbat cu aer de inalt functionar, care ii va impune un traseu mai putin obisnuit. La o prima oprire - un individ aruncat de la fereastra ii va ateriza pe masina. Omul nu intelege lucratura soartei, asa cum Rick (Bogart) in Casablanca, se intreba: "De ce dintre toate barurile din lume a trebuit sa intre tocmai la mine?" Dupa Obsesia, dupa Insider, Michael Mann nu a mai lasat, acum, sa-i scape o idee care pare sa-l fi urmarit de mult, pusa candva de Malraux intr-o formula greu de clintit din loc si anume: aceea care ne incredinteaza ca in filmul politist - cu toate extensiile sale - se ascunde forma moderna a vechilor tragedii. Ticalosii, criminalii lui Mann nu se pot sustrage destinului, ei trebuie sa mai dea o lovitura, sa mai rapuna pe cineva, chiar daca simt in ceafa rasuflarea primejdiei, chiar daca sunt avertizati, precum De Niro, in Heat (Obsesia). Vincent, killer-ul din Colateral, are o lista a celor care trebuie lichidati, nu se poate abate de la ea. (Sa observam, in treacat, ca numele lui "de cod" este acelasi cu al politistului interpretat de obsedatul Al Pacino in amintitul film, el circula de la un justitiar la un criminal cu plata). Nu are mult timp la dispozitie, din seara pana in zori, clasica unitate de timp, careia ii intinde mana si unitatea de spatiu: un Los Angeles vazut, noaptea, ca o planeta ce-si merita dreptul la odihna, vegheata de clipocirea miilor de lumini. In acest oras, yellow cab-ul lui Max, cu un mort in portbagaj, se va opri la alte adrese. O simpla angajare in slujba unui client exersat in cumpararea dintr-o privire a celui din fata lui se transforma intr-o complicitate fatala. Nu asistam la toate crimele, nu avea rost sa le fim martori. Ceea ce se intampla intre doua caderi de capete este motorul filmului lui Michael Mann, al scenaristului Stuart Beattie: treptata slabire a rezistentei omului de la volan, nu intotdeauna din teama, ci si dintr-o curiozitate ce nu exclude nici fascinatia (admirabila pendularea intre stari a actorului Jamie Foxx). La un moment dat, in plina noapte, prin fata masinii trece un lup. Max nu are nici o reactie, aparitia animalului, pe o strada pustie din Los Angeles, nu pare sa-l fi nedumerit. Banuim ca a fost fulgerat de ochii sticlosi ai animalului. Sau, poate, este doar o fantoma, remanenta imaginii celui de pe bancheta din spate, barbatul cu aceiasi ochi sticlosi, cu par sur. Este "masca" unui Tom Cruise mai greu de inchipuit intr-un rol de serial killer. Eleganta lui, impostatia vocii (lucrata, pare-se, in ultima vreme, pentru a obtine tonalitati taioase), iti ingheata sangele. Cele cateva cadre sunt ca cezura intr-o scriitura. Respiri altfel, dupa. De cateva ori, pe parcursul drumului celor doi, suntem lasati sa tragem o gura de aer. Mici intermezzo-uri, povestiri colaterale, ne fura, ne amagesc. Ucigasul isi ingaduie luxul de a-si insoti ostatecul intr-o vizita la spital, unde o cucereste pe mama acestuia, intr-o scena cu savuroase schimburi de replici (nu este singura), sau de a purta o lunga discutie cu un jazzman despre Miles Davis, inainte de a-l executa. Secventa are tot ce-i trebuie pentru a deveni una de referinta, lectia lui Hitchcock despre diferenta dintre suspans si surpriza functioneaza impecabil. Stim ca glontul va trebui sa tasneasca, totul este o chestiune de secunde, suficiente, insa, pentru a ne lasa ademeniti de aceasta rupere a ritmului. Ultima, inainte ca bucla sa se incheie, ca victima sa preia comanda si sa impiedice o noua crima. Ca si in Obsesia, asasinul isi da sufletul sub ochii celui care l-a condamnat. Acolo, era lasat in plata Domnului, singur pe un teren de aterizare. Aici - intr-un vagon de metrou. In loc de lumanare - un gand rostit la inceputul filmului de clientul pornit pe impartasirea experientei lui de vechi observator citadin al indiferentei oamenilor: "Stiai ca, o data, un cadavru s-a plimbat sase ore intr-un metrou?"