N-ar trebui să fie greu de scris despre un festival de cărţi poliţiste, fie el numit pe franţuzeşte Quais du Polar. Un festival de nişă, într-un oraş comercial, pe o vreme aproape câinoasă. Teoretic n-ar fi prea multe de scris. Şi totuşi...
Nu am vizitat niciodată oraşul Lyon, dar, în acest an, am un motiv serios. Nu numai că are loc cea de-a XIII-a ediţie a festivalului Quai de Polar şi pentru mine e prima ediţie la care particip (doar în calitate de spectator), dar e prima ediţie la care România este reprezentată. Nu de un autor, ci de doi: Bogdan Teodorescu şi Eugen Ovidiu Chirovici.
Am citit volumul lui E.O. Chirovici (Cartea oglinzilor, Editura Rao, 307 pagini, 2017) într-un weekend. Am început vineri seara şi după vreo 28 de pagini nu m-am lămurit prea tare, dar am adormit (după o zi agitată) cu gândul să citesc, mai departe, sâmbătă dis-de-dimineaţă.
Lumea cărţilor mystery & thriller a trecut, după 2000, prin cel puţin două mari revoluţii. Prima ar putea să poarte numele unei cărţi – Codul lui Da Vinci (2003) şi a impus romanele de tip thriller istoric american. Au urmat o mulţime de alte cărţi mai bune sau mai puţin bune pornind de la această reţetă, inclusiv în spaţiul românesc.
De fapt nu e o întrebare, ci o speranţă. Disimulată. Adânc îngropată, ca şi limba noastră... O comoară nedescoperită. Când vine primăvara vrajbei noastre? Cu mai multe tăceri şi cu gânduri mestecate ca o ciungă mentolată din occident, cu clipe de tăceri virgine, cu zâmbete grăsuţe...
