Moldovenii care şi-au găsit calea în islam

Soţii Eduard (29 de ani) şi Corina (24 de ani) au decis în urmă cu câţiva ani să renunţe la religia creştin-ortodoxă şi să treacă la cea musulmană. Cei doi, dar şi copilul lor în vârstă de trei ani, se roagă de cinci ori pe zi, ţin post, îşi donează o parte din bani sărmanilor şi merg în pelerinaj, când au ocazia, în ţările arabe.

Eduard, de loc din Călăraşi, şi Corina Cărăuş, din Şoldăneşti, s-au convertit la islam pentru că au rămas impresionaţi de educaţia şi comportamentul unor musulmani pe care i-au cunoscut. Tinerii, care locuiesc în Chişinău, învaţă acum limba arabă şi tehnicile citirii Coranului.

„ACEEAŞI CREDINŢĂ, ÎNTR-O FORMĂ PURIFICATĂ"
Eduard a început să se intereseze de islam încă din 1996, iar cinci ani mai târziu s-a converit la această religie. „Am văzut cum cei care s-au convertit şi-au schimbat felul de a fi, spre bine. Am înţeles că islamul este aceeaşi credinţă, doar că într-o formă purificată", spune bărbatul.

Corina Cărăuş, nevasta lui Eduard, a aflat că soţul ei este musulman de la soacră, iar după câţiva ani a hotărât să se convertească şi ea. „Este o vorbă: până ajungi la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii. Aşa mi s-a întâmplat mie. Eram creştin-ortodoxă şi, într-o zi, am mers la biserică. Bătrânele de acolo mi-au spus că nu am pupat o anume icoană. M-am simţit indignată", povesteşte Corina. Cei doi soţi susţin că în Moldova a fi musulman este „o provocare". Şi asta pentru că oamenii de aici sunt reticenţi la altfel de credinţe. Chiar şi aşa, Eduard şi Corina sunt hotărâţi să nu se mute într-o ţară arabă, acolo unde ar scăpa de privirile nedumerite.

„TE SIMŢI CIUDAT DACĂ NU EŞTI ACOPERITĂ"
„În Chişinău nu este o moschee. Sunt doar trei săli unde oamenii se pot ruga. Ar fi nevoie de ceva reglamentat de către stat, ca să se simtă şi musulmanii liberi aici", spune Eduard. Tinerii, care au vizitat până acum Arabia Saudită şi Turcia, povestesc că au rămas impresionaţi de cultura arabă. „În Arabia Saudită, oamenii sunt fără complexe şi reuşesc să găsească echilibrul necesar între carieră, familie şi credinţă. Ei sunt foarte primitori şi simpli", spun tinerii. Istanbul le-a plăcut la fel de mult, chiar dacă este un oraş turistic.

„Aici, femeile umblă pe stradă şi fără îmbrăcămintea specifică credinţei islamiste. În Arabia Saudită e total invers. Te simţi ciudat dacă nu eşti acoperită cu ceva. Dacă se întâmplă să nu ai hainele specifice, localnici te acoperă pe stradă", povesteşte femeia. Atât Eduard, cât şi Corina s-au obişnuit să se roage de cinci ori pe zi. Totuşi, tânăra spune că cel mai greu i-a fost să accepte acoperirea părului cu baticul tradiţional.

„Mă simţeam mai evidenţiată, unii se uitau mai ciudat, dar am înţeles în timp că oamenii au început să mă privească mai serios. Nu făceau glume pe seama mea", spune femeia. „Partea cea mai dificilă a fost când colegii mei îmi spuneau «Allahu akbar» (Dumnezeu preaînaltul-n.r.). Odată ce am terminat facultatea, povara s-a luat de pe sufletul meu", afirmă tânăra.