Preşedinţia poloneză de criză a Europei

Polonezii sunt cunoscuţi ca o naţiune orgolioasă, iar acum liderii de la Varşovia au ambiţia să demonstreze că Polonia va gestiona eficient, până la 1 ianuarie 2012, preşedinţia Consiliului European. Momentul preluării preşedinţiei rotative a Uniunii Europene de către Polonia nu este unul liniştit. Criza financiar-economică încă generează trepidaţii pe continent şi în lume.

Prof. dr. Vasile Puşcaş

Despre preşedinţia poloneză a Consiliului UE, inaugurată în 1 iulie a.c., s-a scris deja foarte mult în ultimii trei-patru ani. E adevărat că lentilele analitice erau fixate pe „era turbulenţelor fraţilor Kaczynski" („Le Figaro"), iar conduita şi succesele de la sfârşitul deceniului trecut au fost privite cu suspiciune. Polonezii sunt cunoscuţi ca o naţiune orgolioasă, iar acum liderii de la Varşovia au ambiţia să demonstreze că Polonia poate să joace la „curtea celor mari", dar nu în vechea formulă a politicii de putere, ci construind interesul european pe „şantierele" Uniunii Europene. Iar aceste „şantiere" se referă la integrarea europeană ca sursă de creştere şi dezvoltare, o Europă sigură şi Europa ca beneficiar al deschiderii internaţionale.

Momentul preluării preşedinţiei rotative europene de către Polonia nu este unul liniştit. Criza financiar-economică încă generează trepidaţii pe continent şi în lume. În Uniunea Europeană se fac eforturi pentru salvarea zonei Euro de la cataclism, se exprimă frecvent opinii eurosceptice şi, în unele cercuri, se pune sub semnul întrebării chiar viabilitatea procesului integrării europene.

Aşteptări mari

Noile state membre caută argumente, în faţa propriilor cetăţeni, să susţină obiectivul convergenţei şi, în acelaşi timp, să reziste ameninţării seismelor care se profilează periodic pe piaţa financiară europeană şi globală. Preşedinţiile europene exercitate de câteva noi state membre au ridicat semne de întrebare privitor la capacitatea noilor intraţi în Uniune de a-şi asuma rolul prezidenţial la Bruxelles.

În marasmul crizei pe continentul european, Polonia a făcut o figură de excepţie pozitivă. Nu numai că a înregistrat creştere economică, dar s-a înfăţişat ca o ţară ce urmează o strategie de dezvoltare asumată în durată. Dacă adăugăm situaţiei economice faptul că a avut o guvernare stabilă şi s-a bucurat de o percepţie internaţională favorabilă, vom înţelege de ce aşteptările polonezilor şi celorlalţi cetăţeni europeni sunt mari faţă de preşedinţia europeană a Poloniei.

Cele trei „şantiere" amintite vor să spună că Varşovia va avea o atitudine constructivă faţă de agenda foarte aglomerată şi deosebit de gravă a celor 184 de zile cât va deţine preşedinţia europeană rotativă. Polonia a fost în măsură să se prezinte, la data preluării acestui mandat, cu o poveste de succes real şi nu cu o plăsmuire de manipulare a gândurilor. Faptul că Varşovia a iniţiat un marketing vast, pentru prezentarea acestui semestru al preşedinţiei europene, este meritoriu câtă vreme îşi păstrează concepţia iniţială, aceea de a proba că suportul succesului polonez constă în aplicarea politicilor europene, utilizarea eficientă a instrumentelor Uniunii, continuarea şi intensificarea integrării europene.

Un alt stil de management

Dar, evident, povestea succesului Poloniei îşi extrage inspiraţia în voinţa polonezilor de a performa acasă (intern) şi la scară europeană şi internaţională, ca stat membru al Uniunii Europene. Or, dificilul semestru care a început ar fi o provocare enormă pentru oricare alt stat membru care ar exercita preşedintia Consiliului , dar pentru Polonia este o ocazie să arate că un aşa-zis „fost stat comunist" ori „fostă ţară a Blocului Răsăritean" poate aduce o dinamică şi un alt stil de management al afacerilor europene. Este şi motivul pentru care ar fi  bine-venită o susţinere a Poloniei de către noile state membre, dar şi de celelalte state membre care speră ca Uniunea Europeană să iasă din criză mai întărită şi, totodată, să învigoreze procesele novatoare pe continentul nostru şi la nivelul sistemului internaţional în schimbare.

Tratatul de la Lisabona a restrâns competenţele preşedinţiei rotative în favoarea preşedinţiei permanente. Cu toate acestea, preşedinţia  rotativă exercitată de statele membre se menţine în atenţia cetăţenilor şi cancelariilor altor state. Căci managementul afacerilor europene, dintr-o asemenea perspectivă, presupune tot servirea interesului european. Fireşte, statele membre care deţin această poziţie nu încetează să urmărească şi interesul naţional şi pe regional.

Însă o preşedinţie europeană de succes înseamnă implementarea lină a obiectivelor stabilite, în corelare cu politicile europene, realizarea unor negocieri eficiente, organizare şi comunicare adecvate, gestionarea interdependenţelor europene şi globale, promovarea activităţii preşedinţiei şi întărirea sentimentului comunitar, continuitate şi stabilitate instituţională şi acţională în Uniunea Europeană.

Calităţi de lider regional

Analiştii politici atrag atenţia asupra faptului că, în Polonia, în luna octombrie, se vor derula alegeri generale. Şi parcă pentru a confirma constatările sociologice că societatea poloneză este foarte divizată, opoziţia politică şi sindicatul „Solidaritatea" au avertizat guvernul din Varşovia, dar şi comunitatea internaţională, că susţinerea internă a programului preşedinţiei poloneze nu va fi neapărat însoţită de calm social şi politic.

Am avut privilegiul cooperării cu negociatorii polonezi ai aderării la Uniunea Europeană şi îndrăznesc să cred că diviziunile din societatea poloneză şi campania electorală din toamnă nu vor abate preocuparea autorităţilor din Polonia de la servirea interesului european de către preşedinţia poloneză a Consiliului UE. Dimpotrivă, sper ca premierul Donald Tusk şi echipa guvernamentală din Varşovia să înlăture anomaliile sectare din procesul decizional european, pe care criza le-a impulsionat, să practice cu succes metoda comunitară. Şi poate că abilităţile de leadership şi negociere, în toate problemele pe care le va gestiona preşedinţia poloneză, în acest semestru, vor demonstra şi capacitate de facilitator, organizator şi furnizor de rezultate pozitive pentru proiectul european, ceea ce ar proba şi calităţi de lider regional ale Poloniei.

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost ministru pentru Afaceri Europene.