„Aş vrea să am mereu şase ani“

Dragoş Merişca şi-a lansat cartea „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu“, iar curând va scoate şi un CD. Tatăl lui Dragoş a înregistrat poveştile inventate de copil, ideile, dialogurile şi cugetările acestuia de până acum şi le-a publicat într-o carte.

La doar un an şi câteva luni, Dragoş a început să vorbească cursiv, iar tatălui său i-a venit ideea să-l înregistreze.Toate conversaţiile interesante, ideile şi frământările acestuia au fost adunate în volumul „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu".

La doar doi ani şi jumătate, băieţelul îşi punea problema îmbătrânirii celor dragi. „Să-i spui bunicii să închidă bine toate ferestrele şi toate uşile de la casa ei şi atunci timpul n-o să mai treacă pe la ea", spunea într-un limbaj stâlcit Dragoş, ideea fiind transcrisă de tatăl său în carte. Jumătate de an mai târziu, copilul a găsit soluţia pentru a-şi păstra părinţii veşnic tineri: „Nu mai mâncaţi! Mie îmi spuneţi să mănânc ca să cresc, să mă fac mare!".

Are răspunsuri pentru orice. Întrebat de tatăl său ce este sufletul, Dragoş a răspuns când avea patru ani şi zece luni: „Sufletul nu este un organ. Chiar dacă te uiţi în interior, tot nu-l poţi vedea. Nu-lpoţi vedea nici prin afară. Îl poţi vedea numai dacă îl asculţi pe omul acela şi vezi dacă e bun sau rău".

De unde ştie asta? „Nu ştiu de la nimeni, nu mi-a spus nimeni, eu ştiu pur şi simplu. Ştiu şi eu lucruri pe care le ştiu oamenii mari. Trebuie să le ştiu", încheie Dragoş.

Părinţii micuţului sunt mândri de el şi de cartea proaspăt lansată. „Cartea are farmecul ei pentru că păstrează formularea stâlcită a unui copil. Când era mai mic avea idei despre timp, acum, pentru că este mai mare acestea au devenit povestiri", spune Mihaela, mama tânărului autor.

Vrea să delimiteze Universul

La vârsta la care copiii desenează flori, case şi copaci, Dragoş face planuri de rachete, nave spaţiale şi vrea să delimiteze Universul. „Eu cred că Universul are sfârşit şi îl văd ca pe un cub gigantic, gigantic, gigantic", explică micul scriitor.

La grădiniţă însă, ideile lui nu au fost întotdeauna împărtăşite de colegii de grupă. „Copiii au râs de desenul meu pentru că au zis că sunt nişte mâzgălituri. Eu reprezentasem de fapt Universul", spune Dragoş.

Mama copilului susţine însă că educatoarea a fost încântată de ideile lui Dragoş. „Educatoarea mereu avea cuvinte de laudă la adresa lui. Chiar dacă copacii desenaţi de el aveau romburi şi pătrăţele", povesteşte Mihaela.

Pasiune pentru ştiinţă

Nici hobby-urile micuţului Dragoş nu sunt comune cu cele ale copiilor de vârsta lui. Acesta petrece ore în şir pe internet în căutare de clădiri. Vrea să devină arhitect şi încă de pe acum se documentează în acest domeniu. Are şi o clădire preferată, Teatrul Naţional din Beijing. „Am să construiesc clădiri, blocuri, blocuri-turn. Nu ştiu încă modul în care vor arăta, dacă vor fi la fel ca cele de până acum sau dacă vor fi diferite", promite Dragoş.

Când era mai mic a studiat o vreme despre vulcani şi dinozauri. Acum prezintă un interes ridicat şi pentru monedele vechi. Jocul său preferat este „maşina timpului", un dispozitiv creat de el dintr-o lampă veche.

„Ea ne întinereşte şi ne îmbătrâneşte. Maşina timpului ne poate lăsa la vârsta la care suntem fericiţi. Eu aş vrea să am mereu şase ani", spune Dragoş.Lucian Merişca, tatăl lui Dragoş, a păstrat toate înregistrările audio pe care le-a făcut de când băieţelul lui a început să vorbească, iar în curând va fi lansat şi CD-ul cu poveştile în format audio.

Criticii despre volum

Recenziile cărţii „Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu" scot în evidenţă talentul lui Dragoş. „O deschid la nimereală şi citesc, pentru că dacă aş lua-o în ordine mi s-ar părea că s-ar termina prea repede. Este o carte minunată de-a dreptul. Este o carte pentru suflet şi cred că e pentru toate vârstele", descrie cartea Luminiţa Manole, prozatoare.

"Sufletul nu este un organ. Chiar dacă te uiţi în interior, tot nu-l poţi vedea. Nu-l poţi vedea nici prin afară. Îl poţi vedea numai dacă îl asculţi pe omul acela şi vezi dacă e bun sau rău."
Dragoş Merişca
Iaşi

Bogaţi dintr-un filmuleţ pe YouTube

Un filmuleţ cu un băieţel de şapte ani, proaspăt ieşit din cabinetul medicului dentist, i-a transformat pe părinţii lui în oameni bogaţi. 150.000 de dolari a câştigat familia DeVores din Florida de pe urma imaginilor postate pe YouTube.

„Asta este viaţa reală?", îşi întreabă David tatăl. Băieţelul în vârstă de şapte ani abia s-a trezit dintr-o operaţie stomatologică şi stă pe bancheta din spate a maşinii tatălui său.

Aflat într-o stare de delir, copilul a fost înregistrat, la începutul anului trecut, de tatăl său în timp ce vorbea şi îl întreba tot felul de lucruri fără sens. La doar patru zile după apariţie, filmuleţul făcuse deja trei milioane de vizualizări.