FOTO Am vizionat spectacolul „Blonda, chiorul şi piticul“/ Concluzie: Prostie fără cenzură

Producţia submediocră „Blonda, chiorul şi piticul“ mizează pe umor grosolan şi pe o interpretare demnă de brigada de amatori. Deşi spectacolul e departe de cerinţele unui act artistic, la reprezentaţia de sâmbătă, din Clubul La Scena, spectatorii au fost mai mulţi ca de obicei, iar biletul, mai scump.

Punct ochit, punct lovit. Profitând de nemulţumirea directoarei de la Universitatea Populară „Ioan I. Dalles", care a invocat limbajul vulgar pentru a opri reprezentaţiile pe care actorii urmau să le susţină în continuare în acest spaţiu, realizatorii spectacolului au speculat eficient, în scop lucrativ, acest refuz.

Deşi dovezile concrete lipsesc, după cum reiese din materialele difuzate de posturile de televiziune şi de alte canale media, precum şi din declaraţiile domnului Ştefanis Lupu, aceştia au făcut aluzie la cenzura de natură politică.

Mai mult, pe site-ul Clubului La Scena, în dreptul afişului de prezentare a spectacolului se puteau citi vineri sintagme precum „spectacol interzis de putere" sau „comedia anului 2011". Între timp, şi afişul, şi descrierea producţiei au dispărut fără urmă în lumea infinită a internetului.

Nu vulgaritatea de limbaj este problema spectacolului, ci lipsa calităţii

Iscând un scandal gratuit în jurul unui spectacol care avea nevoie de publicitate, realizatorii au obţinut, pentru moment, ceea ce au urmărit: ceva mai mulţi spectatori la „Blonda, chiorul şi piticul".  Sâmbătă seara, la ora 20.00, sala de teatru amenajată la mansarda Clubului La Scena a fost mult mai plină ca de obicei, iar valoarea unui bilet a crescut de la 15-20 de lei la 25.

Cioace şi găselniţe

Reprezentaţia, care a durat o oră şi un sfert, a constat într-o comedie plină de clişee despre societatea românească de azi, măcinată de corupţie şi nedreptate, de sărăcie şi de temeri concrete, cea mai obsedantă fiind frica de a rămâne fără slujbă şi de a nu putea plări ratele. Clişeelor li s-a aplicat tratamentul umorului grosolan, bogat în aluzii sexuale gratuite şi mitocăneşti şi în găselniţe la care n-ar mai putea râde nici fidelii programelor de tipul Vacanţa Mare.

Umorul facil este ingredientul principal

În apartamentul femeii isterice, insuficient conturată ca personaj, căreia-i place să joace rolul de prostituată în faţa vecinilor de bloc, intră, pe rând, doi poliţişti care vor să întocmească un proces-verbal de constatare a perturbării ordinii publice (individa fusese „pârâtă" la Poliţie că face sex zguduitor, care ar putea duce la dărâmarea imobilului), un pensionar care a fost profesor de geografie (dar a trebuit să se pensioneze pentru că în campania electorală a fost de partea opoziţiei) şi un politician analfabet din partidul aflat la putere, care în timpul liber se îndeletniceşte cu importul de lanterne chinezeşti. Acestea ajung în dotarea poliţiştilor români, obligaţi să le achiziţioneze la un preţ de câteva mii de euro bucata.

Genul proxim: „filmele cu proşti"

Lipsit de o minimă coerenţă, propunând personaje desprinse din cele mai comerciale şi mai facile seriale TV, scenariul semnat de Ştefanis Lupu mizează pe „şopârle" vagi şi inofensive, care ţintesc lumea politică. E drept, uneori ele încă mai prind la publicul care vine la teatru să vadă ce vede şi la televizor. Aluziile la politicieni dubioşi, corupţi şi fără scrupule sunt însă şi total neoriginale: poşetele de zeci de mii de euro ale unei cunoscute doamne blonde sau sticla de whisky a preşedintelui nenumit (cel pe care nişte demonstranţi de la Interne l-au interpelat elegant cu „Ieşi afară, javră extraordinară!").

Interpreţii spectacolului, la aplauze

Incoerenţa şi prestaţia artistică submediocră transformă un posibil spectacol într-o zeamă lungă şi fără mesaj consistent, oferind un deznodământ neverosibil, ca în „filmele cu proşti". În ultimele minute, apare de nicăieri doctorul (interpretat de Ştefanis Lupu), care-şi întreabă pacienţii: „Ce joc vreţi să jucăm astăzi?". Jocul „Blonda, chiorul şi piticul" ­n-are însă nicio legătură explicită cu preşedintele, primul-ministru şi ministrul Turismului din România. Iar ce-am văzut o oră şi un sfert, aflăm la sfârşit graţie unei găselniţe la fel de îndoielnice, nu s-a petrecut într-un apartament de bloc, ci într-un sanatoriu.

Problema spectacolului nu este nici pe departe vulgaritatea de limbaj - de altfel unul colocvial şi firesc, din cotidianul românesc, de pe stradă şi de la televizor - ci lipsa calităţii atât la nivel de conţinut, cât şi de formă. În argoul artiştilor, unei asemenea producţii i se spune „şuşă".

Aspiranţi la succes

Scenariul şi regia spectacolului produs de misteriosul „Teatru Odiseu" sunt semnate de Ştefanis Lupu, artist al cărui nume nu pare să le spună nimic oamenilor de teatru solicitaţi de „Adevărul". Ştefanis Lupu este primul care a insinuat intervenţia cenzurii de natură politică, acuzând, fără a aduce dovezi, că ea ar fi dus la hotărârea Iustinei Cornel, directoarea Universităţii Populare „Ioan I. Dalles", de a nu mai găzdui alte reprezentaţii ale producţiei „Blonda, chiorul şi piticul". 

Deşi în musicalul „Supermarket", regizat de Theo Herghelegiu, s-a achitat bine de rol, actriţa Adriana Drăguţ Jighirgiu oferă o prestaţie lamentabilă în acest spectacol. Alături de ea joacă în „Blonda, chiorul şi piticul" Cristi Martin, în rolul politicianului ­analfabet şi corupt, care are lumea la picioare. Actorul a făcut parte din trupa lui Florin Călinescu şi l-a interpretat pe Mitică Dragomir în emisiunile „Serviciului Român de Comedie".

Tânărul Ovidiu Usvat, în rolul poliţistului atras de nurii blondei şi dispus să uite de proces-verbal în schimbul unei plăţi convingătoare în natură, a mai jucat la Clubul La Scena, printre altele în spectacolul „Cineva are să vină", de Jon Fosse, pe care l-a şi regizat. Darius Munteanu a interpretat, şi el, personaje în câteva spectacole din sfera teatrului independent. Informaţiile despre activitatea profesională a actorilor Darius Munteanu şi Cătălin Braticevici sunt însă inexistente.