Sibiu: Tiberiu Crăciun, cel mai rapid poştaş din judeţ

Lucrează la Poştă de la 18 ani şi este cel mai tânăr factor poştal din Sibiu. În acelaşi timp, Tiberiu Crăciun e şi cel mai rapid din judeţ, la marşul poştaşilor terminând pe primul loc.

O zi frumoasă de sâmbătă. Pe pista de atletism a Stadionului Municipal se desfăşoară etapa locală a Marşului Factorilor Poştali. După câteva zeci de minute şi 8.000 de metri parcurşi, Tiberiu Crăciun trece primul linia de sosire. Are 22 de ani şi este cel mai tânăr factor poştal din Sibiu. Lucrează la Oficiul Judeţean nr.1 de cinci ani şi aceasta este a patra participare la marşul anual al factorilor poştali.

Cel mai tânăr şi tehnic participant la marş
„Prima dată am participat în urmă cu trei ani şi n-am câştigat, poate şi pentru că nu aveam experienţă la astfel de concursuri. Atunci faza locală a avut loc la baza sportivă Voinţa, pe o căldură insuportabilă şi am încheiat cursa pe locul patru. Următorul an, ambiţia a fost mai mare şi am câştigat faza locală. Am mai dat eu două-trei ture prin parc înainte de concurs, dar nu m-am antrenat. Merg zilnic 8 ore, ăsta este antrenamentul nostru”, povesteşte Tiberiu Crăciun. După ce s-a calificat primul în urma fazei pe judeţ, a terminat al doilea la regională şi a ajuns astfel la faza pe ţară. „Aş fi vrut să termin în primii trei, ca să pot face parte din lotul naţional şi să ajung la competiţiile internaţionale. Dar am terminat pe locul 5 sau 6, nu-mi mai amintesc exact, din vreo 36 de poştaşi. Am fost totuşi desemnat cel mai tehnic şi cel mai tânăr participant”, declară Tiberiu. Fiind o tradiţie de peste 30 de ani pentru Poşta Română, marşul a devenit o tradiţie şi pentru Tiberiu.

„Mulţi concurenţi aleargă la marş!”
Anul trecut, la a treia participare, s-a calificat dinou pentru întrecerea pe regiune dar de acolo n-a reuşit să ajungă la faza naţională. A terminat pe locul zece, şi asta din prea multă onestitate. „Eu m-am străduit să fiu corect, să execut exact tehnica de marş. Dar alţii care au terminat în faţa mea au şi alergat. Eu am crezut că la sfârşit o să fie descalificaţi de arbitrii şi mi-am văzut de treabă. Dar n-au fost descalificaţi. Asta nu mi-a plăcut, că foarte mulţi concurenţi trişează la marş, când trec de arbitrii, aleargă. Eu nu sunt genul care să depună contestaţii... Probabil că asta este strategia pe care trebuie să o adopt şi eu, corect doar în faţa arbitrilor şi apoi să alerg”, declară tânărul.

Va concura chiar de ziua lui
Anul acesta, etapa regională este programată pe data de 23 mai, chiar când Tiberiu împlineşte 23 de ani. „Va fi de ziua mea, sper să câştig şi să mă calific pentru naţională. E mai greu să câştigi la naţională, acolo sunt colegii de la Iaşi care fac legea. Cred că ei se antrenează. Oricum, majoritatea concurenţilor sunt mari, eu sunt cel mai scund, am 1,70 m. Eu trebuie să dau doi paşi când ei fac doar unul”, explică Tiberiu. Marşul factorilor poştali este întrecerea sportivă care-l deconectează pe Tiberiu de la activitatea zilnică. Pentru că, fie că bate vântul, plouă torenţial, ninge sau viscoleşte, el este tot acolo. În sectorul lui din cartierul Terezian, cu genţile doldora de ziare şi de corespondenţă. Şi, cel puţin deocamdată, nu ar da acest loc de muncă pe nimic altceva.

Este pasionat de pescuit
Lui Tiberiu îi place să se relaxeze pe malul unei ape, cu undiţa în mână. „Îmi place mult să pescuiesc, chiar dacă sunt la început cu această pasiune. Ultima dată am fost acum două săptămâni, dar e închis sezonul şi se pescuieşte doar în bălţi private”. Când vine vorba de ceva care nu-i place deloc, Tiberiu este categoric, urăşte anotimpul rece. „Iarna nu-mi place deloc. Viaţa de poştaş este destul de grea în anotimpul rece. Merg cu bicicleta şi când ninge, dar dacă este zăpada mare sau gheaţă pe jos, nu am cum decât pe jos. Anul acesta n-a fost o iarnă aşa grea pentru noi, dar în anii trecuţi a fost mai dificil”.


Marşul este o probă sportivă destul de inestetică...
T.C.: Probabil din exterior. Mie îmi place mult marşul pentru că este solicitant. Oricum, până la marşul factorilor poştali n-am făcut nicăieri marş. Am făcut gimnastică şase ani când eram mic, puţin fotbal şi nimic altceva.
Te bucuri că s-a scos geata cu nisip din întrecere?
T.C.: E bine că au luat decizia asta. Nu pentru că ar fi fost grea, pentru că 10 kilograme de nisip nu înseamnă prea mult. La mine însă nu se potrivea prea bine, că avea cureaua lungă şi, fiind scund, geanta îmi ajungea la genunchi. Mă incomoda astfel la marş.