Sărbătorile românilor au alunecat în zona comercială

Colindele au devenit fabrici de făcut bani

obiceiurile culinare şi colindele se vor păstra. Din păcate, cu sau fără U.E., oricum există această alunecare spre o comercializare a lor. Dar există şi un curent contrar, spre regăsirea tipului vechi de colinde". Vintilă Mihăilescu, directorul Muzeului Ţăranului Român, consideră că "tradiţiile au fost mai greu de păstrat în unitatea de monolit a comunismului, când existenţa s-a schimbat profund şi forţat, decât în UE, când viaţa oamenilor se schimbă din nou, dar în sensul unei normalizări".
Izolarea păstrează tradiţia
"Cel mai autentic Crăciun în România se petrece la biserică, pentru că este sărbătoarea Naşterii lui Hristos, iar zonele cele mai izolate, mai îndepărtate de centrele urbane păstrează cel mai bine tradiţiile", crede Costion Nicolescu. Vintilă Mihăilescu este convins că şi sărbătorile se mondializează: "Încep să semene tot mai mult unele cu altele, să devină o
marfă
, iar integrarea va accentua acest proces. Dar această mondializare generează şi reacţii opuse de (re-)localizare.
În mod paradoxal, vom asista astfel probabil şi la o recrudescenţă a
tradiţiilor
locale,
specific româneşti
. Acestea nu vor mai arăta, ce-i drept, ca pe vremea lui Coşbuc şi nici măcar ca pe vremea Cântării României, ci vor fi evocări, mai mult sau mai puţin reuşite, ale unor obiceiuri apuse, dar încă aducătoare de bucurie. Liniştiţi că suntem europeni cu acte în regulă, mulţi dintre noi vom dori să ne simţim (din nou) români, măcar aşa, de sărbători". Actorul şi regizorul Dan Puric îşi aminteşte că în copilărie nu cunoştea semnificaţia Crăciunului. "M-am trezit într-o familie care zicea:
Se apropie Crăciunul!
, neştiind sigur ce este. Pe urmă l-am confundat cu Moş Gerilă. Ştiam că se mânca foarte mult şi familia se aduna.
Foarte greu i-am descoperit dimensiunea cea adevărată. Cred că acum trăim o situaţie de amestec, în acest cumplit prag de ateizare pe care l-a făcut comunismul, plus secularizarea de tip occidental, care ambalează Crăciunul în confeti şi-l sugrumă. Crăciunul, ca moment de meditaţie, de mângâiere, de a fi cu familia şi de a te întoarce către sufletul tău este din ce în ce mai siluit, schilodit. Şi cu toate acestea, simt, nu ştiu de ce, în aer, că poporul român are o necesitate, se întoarce aproape firesc să descopere dimensiunea pe care ne-a lăsat-o biserica. Dincolo de ritualism, de bigotism, de pietism simt, aşa, un filon. Nu ştiu, cred că e lucrarea Lui Dumnezeu".
Colindele umplu buzunarele
"În momentul în care ai pus colindele pe scenă sau în metrou, ele nu mai sunt ceea ce au fost. Devin un fel de spectacol, o posibilitate de a obţine ceva bănuţi. Înainte, copiii se mulţumeau doar să aducă vestea acestei bucurii a Naşterii Domnului. Acum, oraşul impune o presiune. E greu să mergi din uşă în uşă, la fereastra omului, la bloc. Pentru unii este o afacere, de pildă pentru toţi aceşti cerşetori. Dar şi pentru artiştii care fac spectacole cu colinde. Se mai aşteaptă şi aplauze pentru ele. Scopul lor este deturnat spre câştig, ceea ce nu este normal. Înainte se primeau nuci, mere, o răsplată benevolă. Nimeni nu pleca acasă făcând avere din colindat", spune Costion Nicolescu.