Revoluţionarii au strigat: Jos „Adevărul“!

În jur de 3.000 de revoluţionari, din toate colţurile României, fie că a fost sau n-a fost Revoluţie în oraşul lor, s-au întrunit sâmbătă, la Palatul Parlamentului, disperaţi că în urma campaniilor din „Adevărul“ unii  şi-ar putea pierde privilegiile. Principala grijă a revoluţionarilor, mulţi impostori, a fost protestul faţă de intenţia premierului Boc de a anula indemnizaţiile pentru categoria „Luptători cu

99 de organizaţii afiliate Blocului Naţional al Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi încă 48 de asociaţii aderente s-au adunat, în cadrul unui congres extraordinar, pentru a-şi exprima, deschis şi energic, dezacordul faţă de o potenţială schimbare a „Legii Recunoştinţei". Dar şi faţă de campaniile de presă care susţin eliminarea oricărui drept de care beneficiază revoluţionarii-impostori. S-a ajuns, pe alocuri, să se urle până şi acest tragic: „Jos «Adevărul»!".

CITEȘTE ȘI: Cealaltă faţă a revoluţiei de la Reşiţa: scandal cu certificate de falși revoluționari

În spatele discursurilor electrizante şi al cuvântărilor menite să-i liniştească pe revoluţionari că nimeni nu se va atinge de beneficiile lor, evenimentul de la Palatul Parlamentului a avut şi scopul de a schimba, în bloc, conducerea Blocului Naţional al Revoluţionarilor. „Vreau să vă supun la vot ordinea de zi: avem prezentarea invitaţilor, alegerea preşedintelui şi... diverse", a început Nicu Bănuţoiu, preşedintele Comitetului de Iniţiativă pentru organizarea Congresului, deschiderea lucrărilor, iar ordinea de zi a fost votată în unanimitate, la fel ca fiecare apel similar.

Reperul moral şi vechii ţărănişti

Lovitura de imagine a fost dată prin înlăturarea lui Ion Iliescu din funcţia de preşedinte de onoare al organizaţiilor de revoluţionari şi numirea lui George Costin, şeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în funcţia de preşedinte al Blocului. „Adevărul" v-a prezentat în detaliu, în urmă cu o lună, felul în care George Costin a căpuşat bugetul de stat, transformând o Lege a Recunoştinţei într-o mega-afacere. Un singur exemplu: buzoianul Costel Socol, care, în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, l-a împuşcat mortal pe Alexandru Ciulin, a obţinut, cu ajutorul lui Costin, certificat de „luptător remarcat".

Invitat la eveniment, senatorul PNL Raymond Luca, preşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, i-a asigurat pe cei din sală că sunt reperul moral al societăţii şi numai prin unitate vor reuşi să-şi păstreze recunoştinţa, materială sau nu. Un mesaj similar a avut şi fostul premier Victor Ciorbea, care i-a comparat pe revoluţionari cu foştii deţinuţi politici ai PNŢ  şi i-a îndemnat să continue lupta pentru adevăr, dreptate şi justiţie!

Revoluţionarii au un singur, dar mare, of: „E o nedreptate istorică să ni se elimine aceste indemnizaţii, pentru că sunt meritele noastre, e dreptul nostru! Aşa vor guvernanţii să ne arate recunoştinţa pentru că am reuşit să aducem democraţie în România? Vă rog să mă credeţi că sunt revoluţionari care nu mai pot să se întreţină, să-şi cumpere o pâine, săracii", se lamentează valetul lui George Costin, Gheorghe Bacoi, care a fost ales prim-vicepreşedinte al Blocului. „Am făcut cumpărături de mâncare cu 50 de bani, să ştiţi! Am bonul fiscal, vi-l arăt!", se amestecă în discuţie o revoluţionară care n-a vrut, din motive lesne de înţeles, să-şi dea numele.

Bravo! ura! unitate! libertate!

Una dintre prezenţele aparte la pupitrul prezidiului, cât şi în spatele lui (salutând, solidar şi cuviincios, fiecare cuvântare şi apoi rugat de organizatori, cu politeţe prefăcută, să nu mai deranjeze discursurile), a fost charismaticul domn Iacob Palade „de la Ciorogârla". După un apel prelung la lupta împotriva tuturor hoţilor din ţară, şi, de ce nu?, de peste hotare, acesta şi-a exprimat singurul deziderat: „Să mă invite Robert Turcescu şi Grigore Cartianu, să mă invite la emisiune, să spunem, dragilor, adevărul despre Revoluţie! Nu plec de aici până nu mă invită! Se-aude?".

S-a mai vorbit, la Congresul revoluţionarilor, despre Alexandru Ioan Cuza şi Marea Unire, despre cazul copilului ucis în faţa Liceului „Tudor Arghezi" din Craiova, despre Stalin, laolaltă cu Marx şi Engels, despre libertate, Bancorex, Ţigareta 1, 2 şi, poate, 3, onoare, turnători, prostituţie, fie ea şi politică, recunoştinţă, Vadim Tudor, disidenţă, Miron Cozma, Dumnezeu şi, bineînţeles, despre Revoluţie.

Cu un entuziasm şi o dăruire rupte parcă de pe străzile inundate cu revoluţionari la prânzul zilei de 22 decembrie 1989, s-a aplaudat înflăcărarea discursurilor, s-au huiduit campaniile de presă şi, în mare, duşmanii Revoluţiei, s-au pus pe hârtie şi s-au comunicat public măsuri care mai de care mai fanteziste, dar care trebuie adoptate „în regim de urgenţă" şi iar s-a aplaudat. „Bravo!", „Ura!" şi „Unitate" răcnea frenetic sala, ca la adunările de partid de odinioară. Apoi, pe rând şi pe nesimţite, revoluţionarii s-au retras către Gara de Nord, explicând omeneşte că, deşi adevărul despre Revoluţie întârzie deja de 21 de ani, trenul pleacă la oră fixă.

"Revoluţionarii sunt forţa civică cea mai îndreptăţită moral să-i tragă la răspundere pe toţi jăpcarii. Participaţi la alegeri, dragilor! ''
Mircea Chelaru general în rezervă

„Noi, căpuşe?!"

Inamicul principal al revoluţionarilor a devenit, desigur, ziarul „Adevărul", sancţionat de cei 3.000 de oameni prin minute bune de huiduieli, vai de noi. Dumitru Dincă, consilier la Primăria Capitalei, a fost cel care a eliberat frustrările revoluţionarilor. „L-am înţeles pe Cartianu, a scris nişte cărţi pe care nu le-a cumpărat nimeni şi acum fonfăie peste tot că suntem căpuşe pentru bugetul de stat! Noi, căpuşe?! Păi, oamenii de valoare, care au condei, nu forţează populaţia prin manipulare să le cumpere cărţile, nu se cred vedete ale opiniei publice". „A primit bacşiş ca să publice", „ E terorist", „Despre torţionari de ce nu publică?", „El a făcut studii la Moscova!" s-a auzit, drept răspuns, din sală, între ropote de huiduieli şi fluierături. Chiar şi doamnele mai cochete, revoluţionare şi ele în felul lor, huiduiau de parcă n-ar mai exista ziua de mâine.

Aspect de la întâlnirea de sâmbătă, de la Timişoara

O replică la Timişoara

În replică, la Timişoara, aproape 1.000 de revoluţionari, din peste 50 de organizaţii, au organizat tot sâmbătă un alt Congres extraordinar. Au fost, în primul rând, contestatarii lui George Costin şi au clamat că ei formează „Adevăratul Bloc Naţional al Revoluţionarilor". Una dintre deciziile luate la Congresul de la Timişoara a fost aceea ca Blocul să se organizeze într-un partid politic! „Fabrica de revoluţionari nu e la Timişoara, e la Bucureşti", au mai oftat revoluţionarii reuniţi în Banat, care, culmea!, erau dintre cei din tabăra lui Dorin Lazăr Maior, fost parlamentar PSD, apropiat al lui Ion Iliescu.