Vine iarnă grea! Meteorologii americani prezic că vortexul polar va lăsa un val de frig peste Europa

Cercetătorii americani care urmăresc modelele meteorologice menite să prezică evoluţia vremii avertizează că urgia iernii s-ar putea dezlănţui peste emisfera nordică în ianuarie şi februarie, sau chiar începând din ultimele zile ale lui decembrie, din cauza unei posibile destabilizări a vortexului polar.

Drept urmare, după un decembrie relativ blând din punct de vedere meteorologic, în lunile ianuarie şi februarie s-ar putea înregistra valuri de frig şi căderi masive de zăpadă.

Ce este vortexul polar?

Cu siguranţă, termenul vortex polar nu e nou – el a fost definit prima oară în 1853. Iar de existat, vortexul „există, într-o formă sau alta, de cel puţin 4,5 miliarde de ani“, spune Jeff Kiehl, cercetător principal la Centrul Naţional pentru Cercetări Atmosferice din Boulder, Colorado. A fost explicat de meteorologi abia în ultimele decenii şi apare în literatura de specialitate din 1950 încoace. Însă el ajuns să fie foarte cunoscut pe scară largă abia în ultimii ani, devenind o vedetă în reţelele de socializare în timpul gerurilor din ianuarie 2014.

Vortexul polar este însă o prezenţă permanentă: e vorba de o masă de aer de presiune scăzută care se învârteşte în sens contrar acelor de ceasornic deasupra Polului Nord. Şi Polul Sud are un vortex, însă acesta se învârteşte în sens orar, sensul rotaţiei fiind determinat, ca şi în cazul ciclonilor, de efectul Coriolis. În mod uzual, un vortex polar are un diametru de circa 1.000 de kilometri, iar ca altitudine el este localizat în troposfera medie şi superioară, adică la 5-6 kilometri deasupra Polului, şi se întinde până în stratul atmosferic superior, adică până în stratosferă. În centrul şi dedesubtul vortexului se află masele de aer polar, extrem de reci, pe care vortexul le ţine sub control. Vortexul poate fi văzut şi ca un zid care împiedică aerul rece polar să coboare spre latitudini mai mici, peste Europa şi America de Nord.

Cum influenţează vortexul starea vremii

Periodic, vortexul slăbeşte, din cauza unui fenomen numit încălzire stratosferică bruscă (SSW - Sudden Stratospheric Warming) şi a unui aport de căldură dinspre ocean, favorizat de suprafaţa tot mai mică a gheţurilor arctice. Ca urmare vortexul este destabilizat: fie slăbeşte în intensitate şi este deplasat de deasupra Polului, fie chiar se sparge în două, trei sau mai multe vortexuri mai mici şi mai slabe. În ambele situaţii, vortexul nu mai poate reţine masa de aer polar deasupra Arcticii, iar aceasta se revarsă spre latitudini mai mici, provocând valuri de frig de durată în Europa şi America de Nord.

În ceea ce priveşte efectele asupra vremii din regiunile temperate ale emisferei nordice, unde se află şi România, un vortex puternic înseamnă o iarnă normală, cu obişnuitul cocktail de ninsori, îngheţuri şi dezgheţuri şi chiar viscole moderate sau scurte perioade geroase. Însă un vortex destabilizat, care lasă aerul arctic să pătrundă spre latitudini sudice, înseamnă ninsori abundente şi viscole severe, dar, mai ales, perioade lungi de vreme extrem de geroasă, elemente care compun tabloul unei ierni grele.

Vortexul polar se destabilizează

Acesta este scenariul avansat de cercetătorii americani care urmăresc mai multe modele de prognoză meteorologică. Mai exact, aceste modele prognozează că vortexul polar puternic observat de-a lungul lunii decembrie va slăbi brusc în ultimele zile ale lunii sau la începutul lui ianuarie. „Modelele prevăd apariţia unui fenomen SSW în 10-12 zile“, transmitea pe 18 decembrie, pentru site-ul weather.com, dr. Amy Butler, specialist în studiul atmosferei de la Institutul pentru Ştiinţe ale Mediului de la Universitatea din Colorado. Dr. Butler a mai precizat că există şi un alt model climatologic care a prevăzut încă de la începutul lunii noiembrie apariţia acestei destabilizări atmosferice.

Un vortex polar puternic (stânga) se poate rupe (dreapta)

Şi Judah Cohen, climatolog la Institutul de Cercetări Atmosferice şi de Mediu, companie ştiinţifică privată din Lexington Massachusetts care lucrează cu agenţiile aerospaţiale americane, a confirmat pentru Seattle Times suspiciunile legate o destabilizare a vortexului. Cohen foloseşte modele de prognoză care iau în considerare cantitatea de gheaţă din Arctica şi extinderea păturii de zăpadă din Siberia în lunile de toamnă.  Anul acesta, ambele condiţii care prezic o destabilizare masivă a vortexului au fost îndeplinite: şi gheţurile din Marea Barents au fost sub nivelul normal, şi pătura de zăpadă din Siberia s-a întins dincolo de limita obişnuită. „Pare din ce în ce mai probabilă o destabilizare semnificativă a vortexului polar în următoarele săptămâni. Ar putea fi factorul cu cel mai mare impact asupra vremii din emisfera nordică, în acestă iarnă“, spune Cohen.

Deşi atrage atenţia că în prognozele celor două modele evenimentul arată diferit, dr. Jason Furtado, profesor la Universitatea din Oklahoma, admite probabilitatea ca destabilizarea vortexului polar să se producă şi precizează că în această situaţie primele regiuni afectate de valul de frig ar fi Europa şi Asia, în timp ce America de Nord beneficiază de un răgaz de câteva săptămâni. „Pentru SUA există, de regulă, un decalaj de 2-4 săptămâni de la slăbirea vortexului polar până la apariţia efectelor în special în regiunile estice şi centrale“, a transmis pe Twitter dr. Furtado pentru weather.com.

Dacă vortexul se rupe, va fi mai rău

Însă, la fel ca în orice prognoză, există o doză de incertitudine cu privire la modul în care va fi destabilizat vortexul. Într-unul dintre scenarii, el poate fi pur şi simplu slăbit în intensitate şi mutat de deasupra Polului, fenomen cunoscut drept „deplasarea vortexului“. Conform altui scenariu,  vortexul s-ar putea rupe în vortexuri mai mici. „Cu un vortex rupt, efectele asupra vremii vor fi de durată mai mare“, spune dr. Amy Butler. O astfel de ruptură s-a petrecut în perioada februarie-martie 2018, când, după o iarnă foarte blândă, vortexul s-a rupt şi peste Europa au năvălit două valuri de frig arctic, numite de presa britanică „Bestia Estului“, iar Statele Unite au fost afectate de patru reprize de viscol aduse de cicloane extratropicale. Efectele acestei rupturi de vortex, respectiv pătrunderile de aer rece, polar, s-au resimţit până în aprilie.

O incertitudine persistă şi cu privire la momentul declanşării acestei destabilizări a vortexului polar. Astfel, în timp ce modelele de prognoză folosite de specialiştii americani avansează ca dată probabilă sfârşitul lunii decembrie, cele ale meteorologilor europeni consideră că e mai probabil să se întâmple în prima parte a lunii ianuarie.

Şi, nu în ultimul rând, există şi o şansă ca destabilizarea vortexului să nu se producă, sau să apară mult mai târziu. De altfel, există modele care prognozează că destabilizarea se va produce mult mai târziu. Iar dacă lucrurile vor sta aşa, vor dispărea multe dintre elementele de vreme extremă, altfel spus lunile de iarnă vor fi mai putin influenţate negativ. „Cu cât mai târziu se produce, cu atât creşte sansă să avem o iarnă blândă, pe ansamblul ei“, spune climatologul Judah Cohen.

În fine, chiar dacă termenul „vortex polar“ capătă rezonanţe apocaliptice pe la televiziunile aflate în goana după rating, fenomenul de destabilizare nu trebuie să ne îngrijoreze, pentru că, într-un fel sau altul, se produce cel puţin o dată în fiecare iarnă, subliniază dr. Amy Butler.  Şi nici nu trebuie luate măsuri speciale, în afară pregătirilor de iarnă obişnuite. Pentru că nici vortexul polar, nici destabilizarea lui nu sunt vreo tornadă îngheţată sau vreun uragan de zăpadă, nici nu aduc peste omenire vreun vârtej de gheaţă şi frig, scrie USA Today. Doar va fi o vreme geroasă, poate şi cu zăpadă, căreia pe vremuri îi spuneam simplu: iarnă!