Shakespeare
a scris ’’Furtuna’’ în anul 1610.
Avea pe atunci 50 de ani, iar după aceea nu a mai scris nimic. Chiar dacă ’’Henric al VIII lea’’ îi aparţine, lucru
asupra căruia mulţi shakespearologi au îndoieli serioase, situaţia pe fond nu
se prea schimbă căci acest al optulea Henric
nu este nicidecum o scriere reprezentativă. În realitate, nu contează.
Ne-au luat Statul. Ordonanţa de urgenţă 7/2019 a capturat justiţia. În România, justiţia nu mai poate fi independentă. Într-un stat care nu este al nostru, un stat capturat, într-o ţară în care justiţia nu mai este independentă, suntem cetăţenii nimănui.
Liviu
Nicolae Dragnea are toate abilităţile unui dictator balcanic cu decoraţiuni
sud-americane. Totuşi, pe zi ce trece, Liviu Nicolae Dragnea alunecă pe panta
care-l conduce spre ieşirea din istorie. Femeile au avut un rol determinat în
ascensiunea lui, însă se pare că tot o femeie îi va accelera decăderea.
Gravitatea presupunerii cere o extremă precizie în folosirea surselor şi un minim de interpretare din partea unui ziarist.
Motto: „Orice lichea piere mâncată
de lichele, orice prost piere mâncat de propriul hiperzel. Istoria ştie şi
materialism şi ştie mai ales, dialectică...“ (I.D. Sîrbu).
România a înregistrat eşecuri în lanţ prin intervenţiile sale în viaţă politică din Republica Moldova. Girarea şi finanţarea directă sau prin granturi publice a clasei politice în perioada de după 2009 a dus la asocierea ţării noastre cu mafia politică pro-europeană vinovată de fărădelegile din ultima perioadă. Dar nu a fost doar un eşec, dezastre au fost înregistrate pe toate fronturile.
Joi seara a fost urgie mare în studiourile Televiziunii Digi 24. A adus-o cu sine doamna
Gabriela Zoană, eurodeputat ales pe listele PSD, insa căreia i-a revenit
misiunea de a o înlocui la Bruxelles şi la Strasbourg pe d-na Viorica Vasilica
Dăncilă, după ce aceasta a fost miluită de „băiatul bun“ Liviu Dragnea cu
postul de premier al României.
Până la urmă totul se plăteşte. Scadenţele
comportamentului şi prostiilor politice l-au ajuns şi pe Liviu Dragnea. În următoarele
zile sau săptămâni va deconta şi Liviu Dragnea. Mai ales că PSD este recunoscut
ca un partid care îşi devorează liderii. În primul rând proprii colegi îşi dau
seama că Liviu Dragnea a devenit o frână puternică pentru PSD, mai ales acum în
preajma alegerilor europarlamentare.
Redescoperit relativ recent de autohtoniştii supăraţi pe popularitatea în creştere pe care o avea la sfârşitul anilor ˈ90
sărbătoarea occidentală a Sf. Valentin, Dragobete are, în continuare, dificultăţi
în a-şi configura propria identitate. Adepţii credincioşi ai Dragobetelui i-au conturat un profil, oarecum contradictoriu, de iubăreţ cucernic, însă informaţiile păstrate până
astăzi despre el sunt puţine, împrăştiate, controversate şi neclare.
Mereu purtate în tensiunea echilibrului
incert între forţele pro şi antieuropene, alegerile de mâine din Republica Moldova capătă
o relevanţă regională cu mult mai mare deoarece se desfăşoară într-o ecuaţie
geopolitică cu totul nouă.
Douăştrei e un număr fain, unul prim, adică se împarte
doar la el însuşi şi la unu. Ca o mică magie. Numărul lui David Beckham la Real
Madris şi la Los Angeles Galaxy. Şi al lui Michael Jordan la Chicago Bulls.
Prin 23 februarie, cîndva, pe la mijlocul zilei, în 2006, a început turnarea
unui film a cărui premieră a avut loc în 2007. Fix pe 23 februarie. Numit chiar
„The number 23”. Iar pe un 23 noiembrie am debutat la Gaudeamus cu prima carte.
M-am uitat miercuri seara la emisiunea „România 9”, realizată de Ionuţ Cristache
şi difuzată în prime time de TVR 1.
Timmermans, prim-vicepresedinte al CE, s-a remarcat în ultimul timp ca un apărător
al statului de drept din România. Prin intervenţii directe, prin ameninţări când
a fost cazul, prin invocarea repetată a rapoartelor MCV, ale Comisiei de la
Veneţia, rezoluţia PE, toate extrem de critice la adresa guvernării PSD-ALDE. Iar ameninţările sale au avut efect, nu s-a promovat OUG de amnistie si
graţiere, sau alte asemenea derapaje.
Nu ştiu cum se face, dar mi se pare că superstiţia
se încăpăţânează să reziste, ba chiar se modifică mereu, ca şi cum anticorpii
raţiunii ar fi mai tot timpul cu un pas în urmă.
Splendoarea unei epoci de mult apuse ne este readusă de
regizorul grec Yorgos Lanthimos, în filmul său „The Favourite“,
dar şi cruzimea inerentă perioadelor de decadenţă maximă, cum este şi cea pe
care o traversăm în prezent.
Ultimele zile de campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie din R.Moldova reconfirmă încă odată amestecul Kremlinului în procesul electoral din statul frate dintre Prut şi Nistru în contextul în care oamenii lui Putin doresc să menţină în acest spaţiu o zonă gri tampon între EST şi VEST.
Am decis, cu ocazia acestui Centenar, să facem două lucruri. Primul, să privim mai mult înspre viitor decât înspre trecut. De aici ideea cu mesajele pentru România 2118. Al doilea, să sărbătorim unitatea românilor de pretutindeni. Ziua de 1 Decembrie le este dedicată tuturor, în egală măsură.
În ultima vreme m-am surprins într-o preocupare activă pentru perechea inimă-minte. Cumva, subiectul l-am abordat (deloc forţat) în diverse discuţii cu prieteni, l-am regăsit în filme şi, recent, în cartea lui Andrei Pleşu „Despre inimă şi alte eseuri“, pe care îmi propusesem să o citesc demult, dar a ajuns pe mâinile mele doar recent.
Am citit cu mare atenţie motivarea deja celebrei ordonanţe de urgenţă
nr. 7/2019, prin care Guvernul a intrat cu bocancii în organizarea
judiciară. Am vrut să văd ce resorturi subterane se devoalează şi, în
final, cui foloseşte.
E
un roman care ilustrează foarte bine ideea că noi încercăm să construim o
Românie progresistă fără să luăm adesea în calcul traumele şi tipologia
populaţiei ţării noastre
Oare cât de proşti îi crede Dragnea pe români? Mă tot gândesc în ultimele zile la asta de când Dragnea continuă cu „vrăjeala“ ieftină şi spune că a fost de mai multe ori (mai exact de 16 ori) în Brazilia la pescuit, pentru că are această pasiune.
Cât de iresponsabili pot fi cei care conduc guvernul, care încearcă, smechereşte, să scape în primul rând ei, apropiaţii lor şi toţi cei care au furat sau vor fura, să persiste în această hotărâre, în condiţiile în care oamenii şi-au dat seama de această mârlanie, ies în stradă în număr tot mai mare, iar Dragnea cu marioneta lui să meargă în continuare în această direcţie?
În 1989, la debarcarea sângeroasă a lui Nicolae Ceauşescu, când puterea
politică a ajuns în mâinile cu abilităţi de prestidigitator ale lui Ion
Iliescu (alintat de unii drept „Ilievici”), ţara asta amărâtă avea de
toate: fabrici, uzine, locuri de muncă, apreciere pentru produsele de
export.
