Fără să folosească limbajul abrupt şi categoric pe
care l-a folosit rectorul Remus Pricopie, preşedintele Iohannis avertizează că
proiectele de legi ale Educaţiei trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Pe
care acum nu le îndeplinesc, altfel n-ar fi venit avertismentul preşedintelui.
Declaraţia preşedintelui survine la două zile după declaraţia rectorului Pricopie, care întăreşte şi astăzi
opinia categorică exprimată acum două zile:
Nici nu începuse bine războiul şi a devenit clar că Ucraina nu va rezista atacurilor produse de Rusia asupra infrastructurii sale de comunicaţii dacă nu se întâmplă o minune.
Nu-mi amintesc să mai fi văzut – mai ales în perioadă de criză- un mesaj
prin care un membru eminent al vreunui guvern din spaţiul civilizat al
Europei, în cazul nostru al Guvernului României, să vină să prezinte cu
atâta sinceritate, mortal de intensă, eşecul propriei guvernări şi să
confirme incapacitatea sa structurală de a avea grijă de destinul
naţiunii.
Totul a pornit de la atacul virulent scris de Remus Pricopie la adresa legilor Educaţiei marca Sorin Cîmpeanu.
Mai ales că niciun alt rector nu şi-a permis un asemenea afront la adresa
ministrului Educaţiei. Prima întrebare este: a avut Remus Pricopie acordul preşedintelui
Iohannis pentru un asemenea atac?
Asta urmează şi problemele care se prefigurează nu mai ţin doar de
raportul între forţele militare şi nici măcar despre modul în care,
acum, în disperare de cauză, se încearcă rezolvarea conflictului din
Ucraina.
Un potenţial atac al Rusiei nu este exclus de oficialii de la Chişinău. „Admitem toate scenariile. Evident că vom cere ajutor”, spune preşedinta Maia Sandu. „Nu vă vom abandona”, promite preşedintele Klaus Iohannis.
Nu mai este „operaţiune militară specială”. Este o declaraţie care profetizează reapariţia „în curând” a URSS, momentul în care, în fine, după părerea lui Serghei Şoigu, ministrul apărării al Rusiei, lumea va trăi în pace.
În fiecare an, la 20 iulie, ne copleşeşte şi ne tulbură amintirea marelui poet al limbii române Adrian Păunescu, intrat în eternitatea spiritualităţii naţionale. Sunt, astfel, ani de când poezia şi civismul marelui poet ne îndeamnă ca o datorie să-i sărbătorim amintirea.
În materialul de astăzi al revistei presei „China la zi” vă prezentăm trei articole din presa chineză care reflectă, direct sau indirect, poziţia chineză faţă de o serie de evenimente recente derulate pe plan internaţional.
► Cea de-a 33-a
ediţie a Academiei de Vară pentru Tineret, Ştiinţă, Cultură, Artă şi Sport
„Atlantykron” se va desfăşura între 29 iulie şi 5 august ► Ştiinţă şi
tehnologie, cultură, arte, proză, antreprenoriat, sport, sunt câteva din
activităţile pentru care pot opta cei 400 de participanţi ► În cadrul Academiei
Atlantykron va fi lansat Centenarul GOPO.
Posibilitatea ca România sa devină independentă energetic a fost mereu boicotată şi nu există semne de schimbare. Pe de altă parte, Bucureştiul nu a avut nimic de obiectat faţă de ideea Comisiei Europene de reducere a consumului de gaz cu 15% între 1 august 2022 şi 31 martie 2023, cu toate că mulţi dintre cei veniţi din frigul comunist se declară consternaţi de soluţie.
În timp ce autorii proiectelor de legi pentru
Educaţie se bat cu pumnul în piept că transpun în legi România Educată a preşedintelui Iohannis, rectorul Remus
Pricopie spune că dimpotrivă, proiectele propuse de Cîmpeanu nu respectă România
Educată. Lucrurile sunt grave, pentru că şi Remus Pricopie a fost ministrul Educaţiei, este rector la
SNSPA, Şcoala Naţională de Studii Politice şi
Administrative şi se presupune că ştie ce vorbeşte.
Arhitectura interbelică românească cunoaşte prea puţine nume de personalităţi feminine: Virginia Haret, Henrieta Delavrancea, Lucia Creangă, Maria Cotescu, Ada Zăgănescu, Maria Hogaş. Prin cercetarea de arhivă, mai adăugăm o nouă figură, pe cea a arhitectei Dida Georgescu Călugăreanu.
Situaţia se degradează rapid şi, prin voia şi acţiunile liderilor ruşi,
încearcă o întoarcere brutală a noastră a tuturor în realitatea marilor
jocuri politice care au dus la tragedia celui de-a Doilea Război
Mondial.
Cu ocazia lansării în dezbatere publică, de către Ministerul Educaţiei
Naţionale, a două texte superficial redactate, dar care sunt considerate
„osatura” viitoarelor legi ale educaţiei din România, suntem iar în
faţa unui lung şir de false dileme:
Cu ocazia lansării în dezbatere publică, de către Ministerul Educaţiei
Naţionale, a două texte superficial redactate, dar care sunt considerate
„osatura” viitoarelor legi ale educaţiei din România, suntem iar în
faţa unui lung şir de false dileme:
Ţin minte şi astăzi, de parcă s-ar fi petrecut ieri. Acum vreo zece ani,
eram într-o pauză publicitară la o emisiune difuzată de Realitatea TV.
Se discuta despre plagiatul lui Ponta. Sistemul miliţienesc şi mediatic
făcuse scut în jurul acuzatului, întâmplător şi Premier al României…
Prim-ministrul Ungariei se pronunţă public împotriva "amestecului de rase". Unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai săi demisionează din această cauză.
Ca întotdeauna, avem de ales între discuţiile bazate pe simpatii /antipatii ideologice şi realitatea cifrelor economice.
Nu au fost puţine şi au fost importante; ...atât în Studioul de Concerte Radio cât şi la Filarmonică, la Ateneul Român. Ţin să rememorez realizarea cu totul impecabilă din punct de vedere stilistic, în compania Orchestrei de Cameră Radio, a celebrului ciclu al celor patru concerte grupate sub genericul Anotimpurile de Antonio Vivaldi.
Oare cât de proşti îi crede Dragnea pe români? Mă tot gândesc în ultimele zile la asta de când Dragnea continuă cu „vrăjeala“ ieftină şi spune că a fost de mai multe ori (mai exact de 16 ori) în Brazilia la pescuit, pentru că are această pasiune.
Cât de iresponsabili pot fi cei care conduc guvernul, care încearcă, smechereşte, să scape în primul rând ei, apropiaţii lor şi toţi cei care au furat sau vor fura, să persiste în această hotărâre, în condiţiile în care oamenii şi-au dat seama de această mârlanie, ies în stradă în număr tot mai mare, iar Dragnea cu marioneta lui să meargă în continuare în această direcţie?
În 1989, la debarcarea sângeroasă a lui Nicolae Ceauşescu, când puterea
politică a ajuns în mâinile cu abilităţi de prestidigitator ale lui Ion
Iliescu (alintat de unii drept „Ilievici”), ţara asta amărâtă avea de
toate: fabrici, uzine, locuri de muncă, apreciere pentru produsele de
export.