Stiri despre ortoepie

Miss Simona Halep

Deşi nu este o practică jurnalistică cuviincioasă, mă văd nevoit să republic un articol, adaptat şi îmbunătăţit, pentru a atrage atenţia compatrioţilor asupra felului cum trebuie să pronunţe numele acestei mari sportive.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Scrierea cu literă mică (VIII)

În lumea de azi, mesajele scrise apar pretutindeni. Le întâlnim pe stradă, pe afişe şi indicatoare, în magazine, pe etichete, alături de tot ce se vinde, pe şosele, la intrarea şi ieşirea din localităţi etc. Omul contemporan trăieşte într-o lume prolixă, înconjurat de mesaje de felurite genuri şi concepute cu felurite scopuri.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Cuvintele străine (VII)

Limba română se manifestă ca un sistem lexical deschis, primind necontenit cuvinte din limbi străine, dominantă fiind azi engleza anglo-americană. În general, aceste cuvinte îşi menţin scrierea şi pronunţia din limba de origine, fără adaptări. Fireşte, nu toate împrumuturile sunt recomandate, fie că este vorba de un sens nou, fie că este vorbă de o nouă unitate lexicală, dar aceasta este o chestiune pe care doar timpul o va putea lămuri.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Compunerea (VI)

În limba română, cuvintele compuse, aparţinând tuturor claselor morfologice, se scriu fie despărţite, fie cu cratimă, fie împreună. În DOOM (2002), se face o descriere detaliată a principiilor care guvernează aceste opţiuni.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Derivarea (V)

Abordarea formării cuvintelor prin derivarea cu sufixe şi prefixe este o temă actuală nu doar pentru că greşelile persistă, ci şi pentru că se observă, sub nefasta influenţă a englezei, o exagerată folosire a cratimei la cuvintele mai noi, formate cu prefixe, deşi regulile limbii noastre, aşezate după model romanic, nu cer aşa ceva.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Dificultăţi gramaticale (IV)

Încheiem astăzi dificultăţile morfologice persistente. De aceea, nu voi relua toate aspectele din „Îndreptar”, ci doar pe cele curente, discutând şi unele tendinţe recente. Actuala fază se caracterizează îndeosebi prin absenţa modelelor de limbă. Jurnalismul nu mai are demult un stil îngrijit, lumea citeşte tot mai puţin, administraţia centrală nu iese din „limba de lemn“ ş.a.m.d.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Dificultăţi gramaticale (III)

„Nu trebuie să fii lingvist ca să-ţi dai seama că limba română s-a urâţit sau, mai bine zis, este urâţită, simplificată, traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun simţ. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de inteligenţă şi corectitudine. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor aşa-zis culţi nu este totdeauna armonioasă, corectă, frumoasă…”, scria Eugen Simion în prefaţa noului DOOM.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Dificultăţi gramaticale (II)

Norma ne arată că nu ne putem bizui în chip absolut doar pe auz sau pe pronunţia deprinsă spontan, de la alţii. Deşi principiul scrierii limbii române este fonetic, există diferenţe subtile între scriere şi rostire. Spunem, bunăoară, „uaie“ (cu u scurt), dar scriem „oaie“; rostim „ieu“ (cu i scurt), dar scriem „eu“. Principiul fonetic nu este şi nu poate fi absolut.

Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Dificultăţi fonetice

Ne-am propus, de-a lungul unei serii de articole, să prezentăm cele mai frecvente dificultăţi de limbă, surprinse în manifestările actuale, dificultăţi atât de pronunţie, cât şi de scriere. Să o spunem de la început: multe dintre aceste perturbări se datorează cu precădere transformărilor din societatea românească din ultimii douăzeci şi cinci de ani.

De ce nu ştim alfabetul limbii române?

Îmi asum următoarea afirmaţie peremptorie, rodul experienţei de o viaţa: doar un număr infim de vorbitori de română ştiu alfabetul limbii noastre. O chestiune de instrucţiune elementară, de clasa întâi, veţi spune, dar căreia învăţământul nostru i-a întors de zeci de ani spatele. Astfel, mai niciun concetăţean instruit nu ştie alfabetul limbii române.

Limba noastră cea de toate zilele

De la vlădică până la opincă, românii vorbesc din ce în ce mai neîngrijit, mai nepăsător şi mai şubred limba maternă. Fenomenul ţine de o instrucţie precară, dar şi de absenţa modelelor culte din spaţiul comunicării publice (radio, televiziune, ziare).