Imposibila întoarcere

Declinul politic în România a început odată cu distrugerea Alianţei «DA».

Vasile Blaga are tot dreptul să viseze la o nouă alianţă PD-PNL, chiar dacă partidul pe care îl conduce acum se numeşte PDL. Declinul politic survenit în istoria recentă a României a început în momentul distrugerii Alianţei „DA".

Până atunci lucrurile se desfăşuraseră în limitele acceptabilului, ţinând cont de realităţile româneşti şi de cultura politică a personajelor principale.

Pe de o parte, exista PSD, un puternic partid de stânga, bine organizat, cu lideri a căror autoritate era necontestată. Adrian Năstase încheia un mandat guvernamental de creştere economică susţinută, cu succese internaţionale certe cum sunt admiterea României în NATO şi încheierea negocierilor pentru intrarea în Uniunea Europeană.

Opoziţia, reprezentată de PNL şi PD, traversase o perioadă dificilă după dezastrul de la alegerile anterioare din anul 2000, scrutin în urma căruia fostul mare partid de guvernământ, PNŢCD, fusese măturat de pe scena politică, iar liberalii şi democraţii supravieţuiseră la limită cu un scor de sub 7% în alegeri. Ambele partide au suportat greu cei patru ani de dominaţie absolută a PSD şi se vedeau în postura de a da în 2004 o luptă inegală cu un Adrian Năstase stăpân pe situaţie şi mare favorit, ţinând cont atât de bilanţul guvernării, cât şi de resursele şi capacitatea de mobilizare a organizaţiilor PSD din teritoriu.

În mod natural, PD şi PNL au fost obligate să meargă împreună în alegeri, în ciuda unor mari rezerve, venite din tabăra liberală. La localele din 2004, cele două partide nu au reuşit să încheie negocierile şi au mers, cu rare excepţii, pe liste separate. Victoria lui Traian Băsescu în Bucureşti şi a lui Emil Boc la Cluj au contat enorm în plan psihologic. Alianţa „DA" a mers înainte, de data asta cu liste comune pentru parlamentare. Teodor Stolojan, din partea liberalilor, candida la Preşedinţie, iar Traian Băsescu era propunerea pentru postul de premier, în cazul unei victorii a Opoziţiei.

Istoria avea să se schimbe dramatic în urma unor evenimente nici până astăzi elucidate. Stolojan abandonează în mod dramatic, Băsescu devine candidat la Preşedinţie, iar Călin Popescu-Tăriceanu, ca lider interimar al PNL, va fi nominalizat pentru şefia Guvernului. În epocă, mulţi comentatori afirmau că Traian Băsescu ar fi fost mai nimerit ca premier decât ca preşedinte, dar asta a fost istoria. Cei doi lideri, Băsescu şi Tăriceanu, au fost co-preşedinţi ai Alianţei până la victoria primarului Bucureştilor în alegerile prezidenţiale. Vasile Blaga a ajuns ministru în Guvernul Tăriceanu şi se părea că lucrurile vor decurge firesc: PSD în opoziţie plătind pentru imaginea de partid corupt şi PNL-PD la conducere, cu un mandat justiţiar care ar fi trebuit să lichideze „regimul ticăloşit" al lui Adrian Năstase.

Ruptura dintre Băsescu şi Tăriceanu a distrus acest curs. Din 2007 şi până astăzi ducem la nesfârşit un conflict care a reconfigurat întreg peisajul politic.

PNL a fost nevoit, pentru a supravieţui la guvernare, să se alieze cu foştii adversari de la PSD. PDL, beneficiind de forţa lui Traian Băsescu, a devenit, după 2008, partidul lider în România, un fel de PSD al anilor 2000-2004. La fel ca PSD, şi PDL a căpătat rapid imaginea unui partid corupt şi clientelar, abonat la resursele şi la bugetul statului. Criza economică, adâncită în România de lipsa de soluţii a guvernării Boc şi de adoptarea unor măsuri de austeritate fără precedent în Europa, au pecetluit soarta PDL.

Acum, într-o situaţie stranie, cu USL venită la guvernare şi PDL transformat în Opoziţie, cele două blocuri se aruncă în marea bătălie a alegerilor din decembrie.

Vasile Blaga a fost unul dintre liderii marcanţi ai PD care s-au opus ieşirii partidului de la guvernare în 2007 şi ruperii Alianţei „DA". Dar, Traian Băsescu a avut un alt plan, fuziunea PNL cu PD, obţinând astfel un mare şi disciplinat partid prezidenţial.

A vorbi acum despre colaborarea naturală PNL-PD este prea puţin şi prea târziu. PDL este partid prezidenţial, dar tocmai acest lucru l-a făcut să ajungă atât de jos în opţiunile electoratului. Regăsindu-se într-o postură extrem de dificilă, PDL nu a avut altă variantă decât să se ascundă într-o alianţă ARD cu parteneri care nu numai că nu-i aduc nicio zestre electorală, dar cărora trebuie să le scoată şi câteva locuri eligibile. PDL ar prefera un parteneriat cu PNL, împotriva PSD.

Liderii partidului ştiu că ar fi mai bine. Dar mai ştiu că atâta vreme cât Traian Băsescu va fi la Cotroceni, această variantă este imposibilă. Le rămâne camaraderia cu Neamţu şi perspectiva unei colaborări cu Dan Diaconescu.

Ion M. Ioniţă  este senior editor al ziarului „Adevărul"  şi redactor-şef al revistelor „Historia" şi „Foreign Policy".