Târgovişte: Iulian Canache, omul din spatele camerei de filmat
0
Este reporter de opt ani, a trecut pe rând prin radio, presă scrisă şi a ajuns la televiziune, acum este reporter de eveniment şi se simte în largul lui când se află pe teren
A început activitatea de reporter la un post de radio local, în anul 2001. Tot atunci a realizat şi matinalul de dimineaţa. „Pe vremea aceea încă nu aveam program de noapte, era lejer, alergam toată ziua după materiale dar noaptea era dedicată activităţilor „culturale”, spune Iulian.
Un an mai târziu a intrat în presa scrisă, ca reporter la un ziar local. „Prima întrebare care mi-a fost pusă, de către un coleg mai în vârstă de la care am şi învăţat meserie, a fost dacă ştiu să beau. Mai târziu am înţeles şi semnificaţia expresiei, „in vino veritas”. La întrunirile la care participi ca reporter poţi afla multe adevăruri nerostite, cu condiţia să nu pierzi controlul lucrurilor”, zâmbeşte reporterul.
A rămas în presa scrisă timp de doi ani, după care, din 2004 a devenit reporter de eveniment, lucrul care i se potriveşte cel mai bine. „Am început la o televiziune locală şi am ajuns reporter de eveniment pentru că nimeni nu vroia să facă acest gen de reportaj, cu nopţi sacrificate şi zile libere pierdute. În fiecare şedinţă de sumar, aveam normă de accidente mortale şi violuri şi mi se spunea la modul că dacă nu le găsesc să le fac eu. Ţin minte că la primul accident mortal la care am ajuns nu am apucat să întreb unde e victima întrucât m-am împiedicat de aceasta”, povesteşte reporterul.
Pe lângă activitatea de la televiziunea locală, a activat şi ca reporter pentru televiziuni naţionale, din 2005 fiind şi corespondent Realitatea TV, Târgovişte. „Primul material filmat pentru Bucureşti, au fost indundaţiile din 2005, când am căzut într-un canal şi mi-a rămas doar camera afară din apă”, îşi aminteşte zâmbind Iulian.
A trăit momente cutremurătoare
În general nu este foarte impresionat de ceea ce filmează, de fiecare dată reuşind să se detaşeze si uneori chiar să glumească pe seama asta, deşi umorul este unul negru. „Altfel nu cred că rezişti, nu rămâi întreg la cap”, spune reporterul. „Cel mai impresionant moment a fost accidentul de tren de la Gura Ocniţei, din 2007, când am plecat de la o nuntă direct la accident, am stat toată ziua acolo şi am ajuns primul, exact când scoteau victimele dintre fiarele contorsionate, a fost cutremurător”, adaugă Canache.
Au fost şi momente în care viaţa i-a fost pusă în pericol. „Anul trecut, în decembrie, am căzut cu maşina în prăpastie în timp ce coboram de la lacul Bolboci. Am scăpat cu viaţă datorită faptului că ne-am oprit în doi brazi şi astfel nu am ajuns pe fundul prăpastiei. Au fost şi cazuri în care am intervenit în mijlocul unor certuri între diferite clanuri, aici m-au scăpat colegii pentru că nu m-au lăsat să mă bag”, îşi aminteşte reporterul.
A plâns în faţa televizorului
„Singurul moment în care am plâns în urma unui eveniment, uitându-mă la televizor, mi-am dat seama că oricând aş putea fi şi eu în aceeaşi situaţie. Este vorba despre accidentul de la Mihăileşti, explozia în urma căreia au murit reporterul şi cameramanul de la Antena 1, care în acea dimineaţă au avut ghinionul să ajungă printre primii la ştire”, povesteşte Iulian.
Pe lângă momentele grele, Canache a trăit şi momente frumoase de care îşi aduce aminte cu plăcere.
„Un episod frumos, a fost o pândă organizată de Jandarmerie într-o localitate unde pădurile au fost transformate în islazuri. După patru ore de stat prin tufişuri, iarna, am reuşit să prindem zece camioane cu lemne furate. Eram şapte jandarmi, eu, un cameraman şi un câine, am prins atunci 30 de indivizi. Aici am lăsat munca de reporter şi am început şi eu să fac exact ce făceau jandarmii, altfel nu făceau faţă. Am pus şi eu cătuşe”, zâmbeşte reporterul.
Are în plan un documentar de televiziune
Are un volum de poezii la stadiu de manuscris, la care a lucrat ceva timp şi pe care încă nu l-a făcut public. „Nu m-am hotărât încă să îl fac public, nu cred totuşi că îl voi scoate la lumină. Am scris poeziile pentru mine, în funcţie de stările prin care am trecut. Poate că le voi ţine doar pentru prieteni”, zâmbeşte Iulian.
Pe lângă activitatea de teren, Iulian lucrează şi la o emisiune săptămânală de televiziune, la Minisat TV, intitulată „Oameni printre oameni” şi are în proiect un film documentar în care să prezinte obiceiurile locului.
Ce-i place:
„Să fac ceea ce vreau, să nu mi se impună nimic. Îmi plac fotografiile, nu pozele, filmul documentar, filmele româneşti şi Ilie Moromete. Ascult Leonard Cohen, Nicu Alifantis. Îmi plac prăjiturile şi ciorba de burtă.”
Ce nu-i place:
„Ipocrizia celor din jurul meu, foarte mulţi la număr. Prefer să stau toată noaptea treaz decât să mă trezesc la cinci dimineaţa. Nu-mi plac deloc mâncărurile care conţin dulceaţă. Nu-mi plac drumurile din România.”
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Ce înseamnă să fii ziarist?
Mai demult am citit un articol scris de Lelia Munteanu, care defineşte condiţia ziaristului din România. Cine a avut acele trăiri descrise în articol, se poate numi ziarist. Citez: ”ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii. Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi.”
Te-ai gândit să îţi cauţi un loc de muncă mai liniştit?
„Nu aş putea să stau închis într-un birou mai mult de o oră două, nu pot să lucrez după un anumit program, nu am putut niciodată, de câte ori îmi sună telefonul noaptea, plec fără să mă gândesc la ce oră mă întorc, am în maşină o parte din dulap, sunt pregătit pentru intervenţii pe orice tip de teren, accidentat, mlăştinos, orice. M-am întors de multe ori acasă, cu pantalonii făcuţi franjuri sau pantofii rupţi după ce am căzut de pe garduri, sau în vreun şanţ sau canal.”
PROFIL:
Născut: 9 iunie 1981
Studii: Facultatea de Jurnalism, Universitatea Valahia Târgovişte
Profesie: reporter, cameraman
Familie: o viitoare soţie
Se încarcă comentariile...
