Iaşi: PORTRET: Dan Lungu Scriitorul pentru care succesul este normal
0
Este cel mai tradus autor din noul val de prozatori români. A câştigat numeroase premii literare în ţară şi în străinătate şi, totuşi, se simte abia la început.
Înainte de a şti să scrie, a pictat „Iarna pe uliţă" a lui Coşbuc, copiind literă cu literă poezia. Cunoaşterea alfabetului a coincis cu naşterea unei pasiuni devoratoare pentru lectură, făcută pe atunci haotic, fără o legătură strictă cu vârsta. Citea practic tot ce prindea în mână, zile în şir, spre îngrijorarea părinţilor. Iar cu deprinderea scrisului a venit şi îndemânarea pentru compus poezioare.
A visat de mic să devină scriitor, dar era „modest", abia dacă îndrăznea să se gândească că într-o bună zi i se va publica o carte. Proza a venit la „maturitate", prin şcoala generală. Prima carte a rămas totuşi nepublicată şi, se pare, aşa va rămâne.
Iniţial nu a arătat-o din convingerea că este inutil să citească alţii ceea ce se petrece în intimitatea autorului, dar „după ceva ani am descoperit că era atât de proastă, încât n-am mai arătat-o nimănui", spune cu umorul specific Dan Lungu. În fond, prozatorul crede că literatura bună nu ţine doar de talent, ci şi de obişnuinţa scrisului.
Debutul în presă şi-l face în perioada anilor de liceu, unul de matematică-fizică, urmat însă din voinţă proprie. Ca specializare la facultate a ales Sociologia - era imediat după Revoluţie şi Dan Lungu considera că astfel va putea înţelege mai bine ce se întâmplă în jurul lui. În plus, activitatea de sociolog, urmată şi ca profesie, actualmente fiind conferenţiar universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Iaşi, l-a ajutat şi în plan literar, cantitatea imensă de informaţie acumulată fiind utilă romancierului.
Un autor de succes
La un an după terminarea studiilor universitare, în 1996, Dan Lungu a iniţiat la Iaşi grupul literar „Club 8", care a adunat câţiva din cei mai buni tineri scriitori. Tot în acest an debutează în poezie cu volumul „Muchii". Primul premiu serios pe care îl obţine este pentru Debut în proză, al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Cheta cu flegmă", în 1999. Vor urma şi altele. Succesul a venit însă cu romanul „Raiul găinilor", apărut în 2004. O şansă pentru lansarea sa internaţională a fost proiectul „Les Belles Étrangères". Pentru literatura tânără din România este de referinţă totuşi şi publicarea în colecţia „EgoProză" de la Polirom.
Tabieturi de scriitorAcum, Dan Lungu este cel mai tradus prozator contemporan din generaţia noului val. În Franţa, cărţile sale sunt cerute de editori. „Sunt o babă comunistă!" (2007) este o „continuare" în acest sens. Cartea urmează chiar să fie ecranizată, în regia lui Stere Gulea şi după un scenariu de Lucian Dan Teodorovici. Încă o dovadă a succesului este dubla nominalizare la premiile „Jean Monnet", pentru literatură europeană tradusă în Franţa, fiind de altfel şi primul autor român care a intrat deocamdată pe listă. Într-o lume în care primează diferenţele, „scriitorul este cât se poate de normal", afirmă prozatorul. Normalitatea lui Dan Lungu implică o cabană, făcută cu banii câştigaţi din literatură, care împacă nevoia de izolare, răgaz şi linişte pentru a-şi contura romanele cu proximitatea familiei. În timpul anului universitar nu scrie mai nimic în formă definitivă. Vacanţele sunt cele dedicate literaturii, şi nu o oră-două pe zi, ci zece-douăsprezece, timp de săptămâni, până la epuizare. Şi totuşi, scriitorul pare neobosit, are o mulţime de proiecte şi idei de roman, e „abia la început de drum…", completează convingător.
Profil
Născut: 15 septembrie 1969, Botoşani
Educaţie: a absolvit Şcoala Post-Doctorală la Universitatea Sorbona, Franţa, 2007
Experienţă: de 10 ani este cadru didactic la Secţia de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Univer-sităţii „Al. I. Cuza", Iaşi
Familie: căsătorit, are doi copii
Întrebări şi răspunsuri
D. L.: Va apărea în toamnă un volum colectiv despre experienţa mai multor personalităţi culturale din România, trăită în momentul desfăşurării Revoluţiei. Îl pregătesc împreună cu Lucian Dan Teodorovici şi se va numi „Strada Revoluţiei, numărul 89". Eu sper să fie o carte-eveniment. În plus, lucrez vara aceasta la un roman, deocamdată fără titlu.
Cum vă împăcaţi cu succesul?
D. L.: Din fericire, am avut ocazia să-mi dau seama că ceea ce pare succes în România, în altă parte e normalitate. Asta m-a ajutat să nu mi se urce la cap. Latura cea mai dureroasă a celebrităţii, atât cât este ea, e faptul că te lasă fără o parte din prieteni. Cu asta mă obişnuiesc cel mai greu.
Ce-i place
De cum a învăţat alfabetul, Dan Lungu a devenit şi un împătimit al cărţilor. Lectura este o pasiune timpurie, la care nu a renunţat niciodată. Îi place de asemenea să călătorească, să se întâlnească cu prietenii şi să se joace cu cei doi copii ai săi. De când motănelul Mau l-a vizitat la cabană, scriitorul a descoperit că-i plac şi pisicile.
Ce nu-i place
Romancierul se simte deranjat de mediocritatea agresivă din stradă sau din cultură, precum şi de aglomeraţia din autobuze. Spre uimirea amicilor săi, nu-i place deloc fotbalul.
Se încarcă comentariile...
