Transformările din fotbalul românesc au dus la decăderea echipei locale a Alexandriei

  Pe vremea comunismului, echipa de fotbal a Alexandriei juca în liga a doua, clasându-se la un moment dat pe locul III în clasament. Singurul om care a stat alături de echipă, atât în vremurile bune, cât şi aucm, când a retrogradat este Florea Voicilă, un fotbalist, care a jucat în tinereţe la echipa naţională.

  Echipa locală de fotbal a Alexandriei a ajuns pe culmi înalte, înainte de 1990, însă odată cu revoluţia a decăzut şi echipa. Singurul om care a fost şi jucător şi acum preşedintele clubului alexăndrean este Florea Voicilă. Acesta a povestit în exclusivitate pentru ADS Alexandria apogeul, dar şi declinul fotbalului teleormănean. „Pentru sport, în general, niciodată şi întăresc, niciodată, nu vor mai fi create condiţii optime, aşa cum era în vremea comunismului. Atunci, totul se pornea de jos, din comune. Fiecare profesor de sport avea o specializare şi pe aia se axa. De exemplu, la oină, echipa din Crângu era cunoscută la nivel naţional, pentru că profesorul de atunci îşi formase o echipă foarte bună. Acum profesorii nu îşi mai dau interesul. Fiecare sat avea atunci specificul lui în sport şi făcea performanţă”, ne-a spus Florea Voicilă.

Vârful fotbalului alexăndrean în anii “78

Fotbaliştii pentru echipa din Alexandria se adunau din toate satele judeţului. În anii “77 - “82, echipa municipiului s-a numit „Constructor Alexandria”. Apogeul pentru fotbalul alexăndrean a fost în perioada când echipa s-a numit „Rulmentul Alexandria” şi a fost finanţată de fabrica de rulmenţi, marea majoritate a jucătorilor fiind angajaţii acestei unităţi. „Am început din Divizia C şi am promovat repede la liga superioară. În anul 1978 ne-am clasat pe locul III, în divizia B, dar pot spune cu toată convingerea că puteam promova în prima ligă, dacă nu erau programate alte echipe cu renume, cum ar fi rapid Bucureşti, FC Scorniceşti, Braşov etc”, a spus fotbalistul. În vremurile bune, jucătorii erau respectaţi şi li se asigura un job, o locuinţă şi un salariu decent. Dacă un jucător era transferat la o comună, acesta primea o locuinţă, un loc de muncă, atât pentru el, cât şi pentru soţie, dar avea şi salariul de jucător şi prime. „Până în “90, jucătorii erau idolii localităţilor de unde proveneau. Echipa a căzut ca un bumerang după revoluţie, din divizia B în C, după ce s-a renunţat la finanţarea din partea fabricii. Iniţial echipa s-a numit „AS Rulmentul”, apoi „CF Florea Voicilă”, care a fost finanţată de nişte oameni de afaceri, dar când şi aceştia au renunţat, echipa s-a transformat în FCM Alexandria şi a fost preluată de Consiliul Local”, a mai spus Voicilă. Omul fotbalului teleormănean susţine că acum sunt diferenţele prea mari de bani, între liga I şi Liga a III-a şi de aceea jucătorii nu îşi mai dau interesul. „Atunci aveam siguranţă, acum nu le mai puteam oferii nici salariile minime pe economie. Acum este diferenţă mult prea mare între banii câştigaţi de fotbaliştii din prima ligă şi cei din liga III. De asemenea, nu mai există respectul reciproc între spectatori şi jucători. Jucătorii îi respectau mult de spectatori, care se strângeau cu miile la stadion, iar fotbaliştii dădeau tot pe teren. La Alexandria, dragostea pentru fotbal este mare, spectatorii vin şi acum la meciurile echipei. În 1979, am adus echipa naţională a României la Alexandria. Atunci s-au vândut peste 14.000 de bilete, erau spectatori peste tot, stăteau pe jos, până aproape de teren”, povesteşte Voicilă.

Singurul jucător din Alexandria, la naţională

Florea Voicilă a jucat fotbal 34 de ani. A fost singurul jucător de fotbal din Alexandria, care a fost cooptat în echipa naţională, în anii “79 – “81. „Am mers în 46 de ţări cu fotbalul şi asta în vremea comunismului. Cel mai lung turneu a fost de 67 de zile. Am fost singurul jucător de fotbal din divizia B care a fost cooptat la naţională. În toată cariera mea am dat aproape 467 goluri oficiale”, a povestit fotbalistul.