Inginerul român care i-a învăţat sculărie pe americani. A lucrat pentru cinci companii din SUA

Inginerul român care i-a învăţat sculărie pe americani. A lucrat pentru cinci companii din SUA

Un inginer originar din Ocna Mureş a avut o carieră de succes în SUA în domeniul mecanicii. Victor Ciungan a plecat pentru prima dată în America în 1992, dar, în final, s-a stabilit definitiv în SUA, unde a lucrat pentru cinci companii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Victor Ciungan are acum 68 de ani şi este, în prezent, pensionar. A absolvit Facultatea de Mecanică la Institutul Politehnic din Cluj, iar cariera lui în România se leagă, inevitabil, de Combinatul de Produse Clorosodice din Ocna Mureş. De aici a ajuns la cooperativa ”Prestarea”, pe care, cu ajutorul colegilor, a ajuns să o ”resusciteze” din punct de vedere economic.
   
După revoluţia din 1998 a fost ales pentru o scurtă perioadă de timp primar al oraşului. A renunţat la funcţie şi s-a întors la cooperativă. ”Având înclinarea normală spre o economie de piaţă, am dezvoltat şi amplificat o colaborare cu o companie americană interesată în comerţul cu ornamente de Crăciun, mai precis globuri din sticlă pentru pomul de Crăciun. În anul 1991 am fost invitat, împreună cu preşedinţii celorlate cooperative din ţară, care produceau aceleaşi articole pentru acelaşi client din Statele Unite, să fac o vizită în scopul contractării de noi produse şi cantităţi majorate, la sediul clientului american din New York. Şi în anul 1992 am fost invitaţi pentru contractări, ocazie cu care am încheiat un contract pentru o perioadă de 5 ani”, spune inginerul din Ocna Mureş.
 
Pentru că lucrările din ţară nu mergeau ”totuşi cum trebuia”, Victor Ciungan s-a decis să accepte propunerea unei companii americane de a lucra pentru aceasta. ”În condiţiile tot mai dificile pe care guvernul le impunea producătorilor de valută, m-am hotărât să accept oferta companiei americane, ofertă la care a contribuit în mod decisiv un bun prieten din ţară, care deja lucra la această companie. Am lăsat în urma mea contractul pe 5 ani şi o cantitate remarcabilă de material importat din SUA, glitterul, necesar pentru ornarea globurilor. Înţelegerea era să fac o echipă de sculeri, tool makers, cu care să vin şi să construiesc, pentru filiala companiei din Mexic, sculăria de care aveau multă nevoie. De asemenea, urma să fim antrenaţi în pregătirea unor mecanici de întreţinere mexicani, teoretic şi practic, pentru a deveni sculeri capabili să lucreze cu maşini unelte, strunguri, freze, maşini de rectificat, sudură electrică şi de asemenea, în funcţie de talentul fiecăruia, să poată construi diferitele dispozitive de care compania din Mexic avea nevoie. Practic un sculer, tool maker, se poate pregăti şi poate lucra cu deplină capacitate, într-o perioadă de minim 5 ani. Mexicanii noştri aveau însă avantajul că lucraseră ca mecanici de intreţinere şi aveau cunoştinţe elementare de mecanică şi prelucrarea metalelor. Mai pe scurt, am reuşit în următorii 2 ani să antrenăm o echipă de 12 mexicani, încheind astfel cu succes misiunea asumată prin contract”, afirmă Victor Ciungan.
 
În noiembrie 1995 a revenit în România, la familie, dar nu a avut multă linişte. ”În luna martie 1996 am început să fiu sunat de fostul meu manager american care dorea să mă întorc, şi care mă asigura că este nevoie de mine pentru a semna o serie de documente necesare aducerii familiei. I-am răspuns că mă întorc şi aştept o lună pentru documente iar dacă nu le voi avea, mă reîntorc acasă în România. Conducerea companiei mexicane era convinsă că mă voi întoarce la compania din Mexic doar pentru a face mai mulţi bani. Am găsit atelierul de sculărie într-o stare deplorabilă şi am lucrat o lună de zile pentru a-l readuce la stadiul dinaintea plecării mele. De fapt, ăsta era motivul principal al conducerii mexicane de a mă readuce înapoi pentru o perioadă de timp. Compania a început, prin avocaţii specializaţi în emigrare, demersurile necesare pentru a primi statutul de rezidenţă. Fără acest statut eram legat de companie. În acelaşi timp, fiind deja în Statele Unite, am aplicat pentru Loteria Vizelor şi culmea, am caştigat în 1997, iar după un proces care a durat un an de zile, am primit dreptul la rezidenţă pentru întreaga familie. Eram liber, de acum înainte, să plec la altă companie, dacă era nevoie. Din păcate s-a ivit aceasta situaţie din cauza faptului că a avut loc vânzarea companiei noastre la o alta corporaţie, care s-a dovedit deosebit de neeficientă”, spune inginerul român.
 
Ulterior a aceptat propunerea făcută de o companie specializată în producerea componentelor electronice pentru automobilele produse de GM şi Ford, poziţie despre care susţine că a fost un salt uriaş în cariera lui. ”Am lucrat în Statele Unite pentru cinci companii majore, ocupând poziţia de Sculer şef sau Şef de sculărie. Două funcţii diferite ca responsabilitate, în acelaşi domeniu de vârf al tehnologiei, proiectarea, fabricarea şi intreţinerea sculelor industriale, fie ele ştanţe, matriţe sau dispozitive, de care are nevoie orice companie fabricantă de maşini. La ultima companie la care am lucrat şi de la care m-am şi pensionat în 2016, Bridgeston APM, Divizia de Antivibraţii, am ocupat poziţia de Tooling Engineer în departamentul de concepţie, unde am lucrat aproape cinci ani alături de alţi 15 ingineri. Am fost doi sculeri şi 14 ingineri de proces. A fost cea mai placută perioadă din munca mea, desfăşurată aici în Statele Unite, pentru companii americane, canadiene iar ultima japoneză”, afirmă Victor Ciungan. După pensionare, Victor Ciungan se ocupă de de proiecte personale, are grijă de nepoţi şi vine în România ori de câte ori are ocazia.
 

 

citeste totul despre: