Flagelul corupţiei „în măduva“ funcţionarilor şi baronilor locali la sfârşitul anilor 1800
0
Arhivele electronice de presă abundă în demascari ale afacerilor de corupţie de la diferitele niveluri ale societăţii româneşti. Asta, pentru că toate guvernele României, de la Cuza încoace cel puţin, indiferent de orientarea lor politică, „au făcut eforturi” să combată acest flagel al hoţiei din banii publici, al şperţului, gheşeftului, bacşişului, sfănţuielii sau cum s-o mai fi numit.
Răsfoind arhivele de presă dăm peste scandaluri de corupţie răsunătoare. Actori principali sunt politicieni, funcţionari, primari, de la putere, dar şi din opoziţie. Prezentăm, mai jos, câteva dintre „dosarele“ de corupţie ale anului 1898.
Funcţionari corupţi
„Înjghebarea aparatulul electoral a dat de la început naştere unul şir de scandaluri.Se îndepărtează funcţionari, sub învinuirea de necinste. Cum se pare însă că numai în vederea alegerilor se îndepărtează aceşti funcţionari, ca deochiaţi? Funcţionarii destituiţi acuză pe înlocuitorii lor că sunt puşcăriaşi şi dau dovezi. Vrea să zica, administraţia Capitalei că stă de rău, încât trebuie să'şi deschidă braţele puşcăriaşilor ca să poată face alegerile comunale? Iată în ce situaţiune păcătoasă se găsesc colectivităţile. Ceea ce se petrece la Primăria Capitalei, se petrece în toată ţara. Pretutindeni se răscoleşte un noroi îngrozitor de scârbos, cu prilejul pregătirilor electorale. Scandalurile din Capitală sunt numai începutul seriei.” , scriau gazetarii de la „Epoca“, în 24 iulie 1898.
În acelaşi număr al publicaţiei, era prezentat şi un caz de la Primăria capitalei. „Ieri la amiază a izbucnit al patrulea scandal la Primăria Capitalei, în următoarele împrejurări : Ieri, miercurl, la orele 11 şi jumătate, urma să se ţină la primărie licitaţia pentru 12 lucrări de şoseluire, trotuare, rigole, fornituri etc. La licitaţie s'au presentat vr'o 40 de antrerenori. La ghişeu, apărând d. Melişianu că se înceapă formalităţile de licitaţie, d. Niculescu, în capul antreprenorilor, depune o ofertă condiţionată. Melisianu, cu musca pe căciulă, ştiind că oferta condiţionată cere primăriei garanţii că antreprenorii nu vor fi sfănţuiţi, a respins'o fără nici o vorbă.Antreprenoril, printre cari se aflau d-nii Dobrescu, Teodoriades, Niculescu, Sache, Bulintineanu, Bello, etc., înţeleşi de mai’nainte, au hotărât să facă imediat o demonstraţie în contra lui Melişianu. D. Dobrescu, în numele lor, a înaintat spre Melişianu şi i-a adresat următoarele cuvinte:
- Domnule locţiitor de primar, toţi antreprenorii presenţi declară că se retrag în mod ostentativ de la această licitaţie, deoarece : 1) preţurile sunt prea reduce; 2) n'avem nici o garanţie că vom fi scutiţi de sfănţueli; n’avem nici o incredere în cinstea domnilor cari conduc primăria Capitalei…“
Baroni locali corupţi
Tot gazetarii de la „Epoca“ relatau, în numărul din 5 iulie 1898, despre faptele de corupţie ale primarului din Brăila, care a cumpărat grâu la suprapreţ, pe care l-a plătit din împtrumutul luat de comună pentru lucrări edilitare. „Când a izbucnit răsboiul hispano-american şi preţul grâului s'a urcat, guvernul s'a temut că exportul nostru ar atinge aşa proporţii, încât să nu rămâie bob de grâu în ţară. Pentru a evita consecinţele unei asemenea eventualităţi, guvernul a autorizat pe primarii din oraşe să cumpere orice cantitate de grâu, cari să formeze un stoc de rezervă. Nu ştim câţi primari au ascultat de povaţa guvernului; se ştie doar că între cei dintâi primari cari sau grăbit să cumpere grâul este d. N. N. Ionescu, primarul Brăilei, care a cumpărat 30.000 de hectolitri de grâu. Modul cum s'a făcut cumpărarea acestui grâu a scandalisat înca de la început opinia publică din Brăila. Mai întâi, cumpărătoarea s'a făcut într'un moment când preţul grâului atinsese maximul; apoi grâul s'a cumpărat, în afară de aceasta, cu 8O de bani mai scump pe hectolitru decât cursul pieţei din ziua cumpărărei. Nu s'a anunţat nici o casă de comerţ din portul Brăila, nu s'au cerut probe şi preţuri, ci s'a însărcinat d. Radu Bălan, un consilier comunal, ca să facă cumpărarea. Neavând fonduri ca să plătească grâul, primarul Ionescu a luat 150.000 lei din împrumutul de 6 milioane, contractat de comună pentru executarea diferitelor lucrări de edilitate, şi mai contractează un împrumut la Banca Naţională de 350.000 cu 8 la sută dobândă. Ambele aceste operaţii sunt contrare legii. Preţul grâului însă scade şi teama că vom rămânea fără grâu în ţară se dovedeşte a fi fost numai în capul gheşeftarilor. Grâul trebuia vândut. Cumpărat cu 17 (şapteprezece) lei hectolitru, grâul acesta a fost văndut în ziua de 2 iulie cu 8 lei şi 90 de bani hectolitru. Astfel comuna suferea acum o pagubă de peste 250.000 mii lei. Brăilenii se pot felicita de administraţia lor comunală...”, se spune în articolul scris în urmă cu 116 ani.
„Prin politica lor economică, destructivă şi acaparatoare, - aceşti degeneraţi ai tuturor târfelor fanariote,- au aruncat asupra României haina neagră a mizeriei. Iar în politica interna, samavolnicii şi ilegalităţi! Constituţia era doar o simplă hârtie în mâinile lor murdărite de atătea fărădelegi. Nimic ce era lege şi tradiţie nu era respectat! (...).Şperţurile, mituirile, persecuţiile neomeneşti şi protecţionismul deocheat, erau armele lor de guvernare şi de administrare a bunurilor ţării !”, trăgeau semnalul de alarmă şi gazetarii de la „Chemarea tinerimii române”, în numărul din 17 martie 1929.
Articolele pot fi citite pe Biblioteca Digitală a Bucureştilor.
Se încarcă comentariile...
