Cât e de „nesănătos" să fii superstiţios

Sunt persoane care se tem să iasă din casă într-o zi de marţi, 13, riscând astfel să fie ridiculizate de cei din jur. Cu toate acestea, superstiţiile, indiferent cât de stupide ar părea, influenţează existenţa oamenilor de secole

La începuturi, când oamenii nu aveau cunoştinţele necesare pentru a-şi explica anumite evenimente sau fenomene naturale, puneau totul pe seama spiritelor. Acestea puteau fi îmbunate prin tot felul de gesturi şi practici, reunite în prejudecăţi şi credinţe primitive, care ulterior s-au împământenit şi au căpătat numele de superstiţii. Aşa se face că multă lume scuipă în sân sau face trei paşi înapoi când vede o pisică neagră, de exemplu, dar o face fără să cunoască sursa acestei superstiţii şi motivele apariţiei ei. În vechime, aceste pisici erau asociate cu vrăjitoria şi cu magia neagră, pe atunci foarte prezente în viaţa de zi cu zi. 

Cu timpul, după ce omenirea a descoperit ştiinţa şi a reuşit, astfel, să-şi explice fenomenele ce până atunci o îngrozeau, superstiţiile şi-au mai pierdut din influenţă. Astăzi, să fii superstiţios poate fi „nesănătos" -  dacă exagerezi, rişti să râdă lumea de tine, ba chiar să fii marginalizat din această cauză. În plus, o viaţă guvernată de superstiţii poate deveni stresantă.

„Nu este ceva nou în faptul că aşteptările noastre sunt extrem de puternic influenţate de sugestibilitate. Mai multe studii au demonstrat efectul pozitiv sau negativ determinat de încrederea noastră, chiar şi în ideile preconcepute. Superstiţiile şi fricile provocate de acestea pot interfera în vieţile noastre şi pot provoca anxietate, anticipând o finalitate negativă", spune psihologul Keren Rosner.

O viaţă plină de „pericole"

Studentul Marius Postelnicu (23 de ani), din Bucureşti, recunoaşte, uşor stânjenit, că este o persoană exagerat de superstiţioasă. „Dacă îmi trece prin faţă o pisică neagră, fac trei paşi înapoi. Dacă vărs sarea, încerc pe cât posibil să nu intru în contact cu nimeni, ca să nu mă cert. Iar despre marţi, 13 -  ce să mai zic?! Nu ştiu dacă e coincidenţă, dar parcă în fiecare zi de marţi, 13 am păţit ceva sau am avut ghinion. Aşa că, în astfel de zile, caut să stau mai mult în casă", mărturiseşte Marius Postelnicu. 

Comportamentul tânărului este explicat de psiholog prin „dorinţa de control sau de certitudine, care este forţa din spatele superstiţiilor". „Sunt persoane care cred că, dacă nu-şi fac griji pentru ceva anume, atunci probabilitatea ca acest lucru să se întâmple creşte. Uneori, făurirea unei certitudini false, a unei explicaţii absurde, este preferată logicii şi raţiunii", completează Keren Rosner. 

Mâncărimi bune şi mâncărimi rele

Exceptând situaţiile de tipul celor trăite de Marius Postelnicu, cele mai multe dintre superstiţiile ce s-au păstrat şi astăzi sunt, însă, inofensive, ba chiar amuzante prin absurdul lor. Elevii de şcoală primară, de pildă, nu rezeamă ghiozdanul cu faţa spre perete ca să nu rămână repetenţi. Copiii calcă foarte atent pe capacele de canal - dacă sunt cu cinci găuri e de bine, aduc noroc, dacă sunt cu patru găuri atunci e cu ghinion. Tot ei evită să se joace cu focul seara ca să nu facă pipi în pat, iar când trebuie să-şi şteargă nasul o fac cu dosul palmei, căci dacă ar face-o cu palma le-ar creşte nasul mare. 

Nici persoanele mature nu dau dovadă de mai multă înţelepciune. Unele se bucură când se trezesc cu un găinaţ în păr, semn de noroc, şi se amărăsc când se întâlnesc pe stradă cu un preot, semn rău. De asemenea, sunt oameni care nu intră într-o clădire decât cu piciorul drept, nu trec pe sub scară, iar dacă ar sparge accidental o oglindă s-ar îngrozi la perspectiva celor şapte ani de ghinion. Nici dacă-i mănâncă nasul nu e bine, e caz de ceartă, dar e foarte bine când îi mănâncă palma dreaptă - se anunţă bani.  

Fetele tinere au superstiţiile lor. Ele spun că, dacă le visează cineva, iar în vis sunt niţel cam palide, atunci se vor căsători în curând. La fel, nu lasă mâncare în farfurie pentru că se vor alege cu un soţ urât. Şi nici nu mănâncă direct din oală, că plouă la nuntă, superstiţie care se bate cap în cap cu cea despre ploaia aducătoare de belşug. Iar când, în sfârşit, ajung cu alesul la altar, tinerele caută să-l calce uşor pe picior. Dacă reuşesc, îl vor avea mereu sub papuc.

Cum scăpăm de temeri

Cea mai bună metodă de-a scăpa de teama provocată de superstiţii este analizarea raţională a realităţii. „Dacă ne-am pune întrebarea de ce şi cum am ajuns să avem anumite superstiţii am descoperi că ne bazăm pe asocieri superficiale. Dacă am avea curiozitatea să aflăm de ce superstiţiile sunt aşa variate de la o persoană la alta, de la un grup la altul, de la un popor la altul, de la o religie la alta am descoperi că nu sunt decât modalităţi de control, de asigurare sau de detensionare individuală", este de părere psihologul Keren Rosner.