Puţinele locuri unde bunicii noştri nu sunt uitaţi

Tot mai împovăraţi de boli, griji şi lipsuri, bunicii noştri au extrem de puţine variante de petrecere a timpului liber, iar programele dedicate seniorilor nu sunt foarte ofertante. Şi nu doar în Capitală, ci în niciun mare oraş din ţară.

La Clubul seniorilor ”Râmnicu Sărat” situat în sectorul 3, dezvoltat de Primăria sectorului 3 în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului S3 (unul dintre cele două centre de zi, frecventate de peste 300 de vârstnici), seniorii participau la diverse cursuri, precum cele de dans, actorie, pictură, kinetoterapie, la concursuri de şah şi table, dar şi la cercuri literare. Tot în  cadrul Clubului se desfăşoară ateliere de terapie ocupaţională, cursuri de limbi străine şi de digitalizare. Toate acestea îi ajută să socializeze, să rămână activi şi integraţi într-o societate aflată în continuă schimbare.

Participarea seniorilor este gratuită. Aceştia trebuie să îndeplinească însă trei condiţii esenţiale pentru a putea participa la programele clubului: să aibă peste 65 de ani, să aibă domiciliul legal în sectorul 3 al Capitalei şi să aibă avizul medicului pentru participarea la activităţi în colectivitate.

Clubul seniorilor Râmnicu Sărat se bucură de succes în rândul seniorilor. Aceştia primesc inclusiv bilete la teatru, vizionează filme, fac aerobic, vizitează diverse obiective din Bucureşti, organizează petreceri şi evenimente culturale sau participă la conferinţe pe teme medicale, de securitate sau legate de mediu.

De altfel, la finalul lunii, în Parcul IOR din Capitală, va fi organizată o expoziţie în care lucrările seniorilor de la cele două cluburi din sectorul 3 vor putea fi admirate.

Din păcate, cei mai mulţi dintre ei vin aici pentru că sunt singuri, fie au rămas văduvi, fie au copiii plecaţi departe, în afara ţării, se simt vulnerabili. La club simt însă că nu sunt niciodată singuri. Pentru ei, important este că sunt implicaţi în organizarea evenimentelor care au loc la sediu.  

Livia Roşca are aproape 71 de ani şi s-a alăturat Clubului în urmă cu câteva luni, a aflat de acesta de la o amică cu care se întâlnea la înot. Profesoară de chimie cu peste 45 de ani de experienţă, spune că simţea nevoia să îşi petreacă timpul liber cu folos şi să îşi facă noi prieteni. Iar Clubul este fix ceea ce avea nevoie.

”Am venit aici nu de plictiseală, ci din curiozitate şi după aceea din plăcere. La club, seniorii se înscriu la diverse "clase": kinetoterapie, teatru, dans, pictură, terapie ocupaţională, limbi străine, jocuri de societate etc. Habar n-aveţi ce plăcute sunt şi ce colectiv grozav angajat de primărie avem aici! Credeţi-mă că este o comunitate aparte, formată din oameni pe lângă care am trecut până de curând în cartier, iar acum cu toţii ne simţim foarte bine împreună. Au loc totodată şi întâlniri,  în afara celor de la Clubul seniorilor. Colectivele acolo se formează, dar se sudează şi mai bine în întâlnirile din afara clubului”, ne spune Livia Roşca.

Între seniorii care vin la Club s-au legat adevărate prietenii. Şi-au făcut grup de whatsapp, îşi serbează împreună zilele de naştere, merg în excursii pe care singuri le ”pun la cale” şi iniţiativele lor nu se opresc aici.

Cel care coordonează Clubul este Ştefan Dumbravă şi s-a ataşat de toţi membrii clubului, la fel ca toată echipa care îşi desfăşoară activitatea în Clubul seniorilor Rm Sărat sector 3. Dl Dumbravă ne-a povestit despre club:

”Înfiinţat în vara anului 2014, Clubul Seniorilor ”Râmnicu Sărat” este un centru modern, un spaţiu de relaxare şi agrement pentru seniorii din sectorul 3, fiind destinat stimulării comunicării la orice vârstă şi readucerii persoanelor de vârsta a treia în viaţa socială activă. Clubul nostru vine în sprijinul lor prin creşterea confortului psihic, prin implicarea în activităţi ce au caracter recreativ şi socio-cultural, precum şi prin dezvoltarea unei atitudine de întrajutorare între semeni.

Pentru a sprijini nevoile seniorilor care s-au dovedit încântaţi de multiplele activităţi, în toamna anului 2015 s-a deschis şi ce de-al doilea club - Clubul Seniorilor ”Codrii Neamţului”. Pe lângă activităţile din diverse domenii, organizăm petreceri şi evenimente în cadrul şi în afara clubului, cu sprijinul şi implicarea activă a seniorilor. Misiunea noastră este să redeschidem seniorilor apetitul pentru conoaştere însoţit de implicare directă, cât şi promovarea îmbătrânirii active pe toate segmentele, cum ar fi: sport, cultură, sănătate, socializare etc. Ne dorim să fim descoperiţi de cât mai mulţi seniori din sector, astfel încât să le oferim o oază, o rază de lumină, un mediu plăcut de a petrece timpul alături de oameni frumoşi, dornici şi ei de noi colegi”, spune Ştefan Dumbravă.

Adriana Diaconu are peste 65 de ani şi a aflat de Clubul Seniorilor Sector 3 de la o prietenă care frecventa clubul în mod curent.

”Este un club minunat, dedicat tuturor seniorilor, cu activităţi atractive şi totodată utile nouă. Ştiindu-mă pasionată de pictură, o prietenă m-a îndrumat către această activitate condusă de o tânără profesoară, talentată si dornică de a ne împărtăşi şi nouă din tainele acestei arte. M-am prezentat la grup şi de atunci am reuşit să-mi îndeplinesc visul din tinereţe. Pot spune că văd viaţa în roz. Mulţumesc tuturor celor care desfăşoară activităţile clubului şi au grijă de noi să ne facă viaţa mai senină şi anii senectuţii mai uşori”, ne-a declarat Adriana Diaconu.

Elena Budu are 75 ani şi a lucrat ca tehnician tehnolog şi normator în industria textilă. 

”M-am înscris în acest Club din anul 2017 şi mă bucur foarte mult că am făcut-o, pentru că am găsit o atmosferă frumoasă. Toţi salariaţii de aici se poată cu noi foarte frumos, ca şi când am fi mamele sau bunicile lor. Am ales să merg la gimnastică ca să mai fac puţină mişcare, iar la pictură m-am înscris la recomandarea unei colege”, spune ea.

T.V., de 73 de ani, a lucrat toată viaţa ca statistician. Acum 16 ani, unicul ei fiu, absolvent de facultate, dezamăgit că nu reuşea să se angajeze, pleacă împreună cu soţia în Australia. Şi-a ”vărsat” dragostea pe cei doi câini pe care îi avea. Din păcate, aceştia se îmbolnăvesc pe rând şi mor, moment nefericit ce corespunde cu îmbolnăvirea soţului. A urmat o altă perioadă grea, până în 2017, când o vecină, văzând-o tot timpul tristă şi plângând, i-a recomandat să se înscrie la Clubul Seniorilor, ca să îşi ocupe timpul şi să uite de supărări. După ce iniţial s-a înscris la multe activităţi, cu timpul a renunţat la câteva, deoarece a realizat că nu are timp chiar pentru toate. Acum vine la club pentru socializare, relaxare şi pentru prieteniile legate. În felul acesta a rezistat şi la îngrijirea extrem de solicitantă a soţului. Mai mult, conducerea clubului i-a oferit ajutor şi în demersurile pentru internarea soţului în vederea unei îngrijiri specializate.

Vali G. a fost electronistă. Din 2013 mergea la întâlnirile Alianţei Pensionarilor din Bucureşti. Acolo a aflat că în sectorul 3 se va deschide un nou centru dedicat seniorilor. Astfel că vine la Club încă de la înfiinţare, care i-a devenit a doua casă. Este una dintre membrele active şi participă la multe activităţi din plăcere, pentru relaxare şi pentru a socializa.

Paula B. are 69 de ani, a lucrat ca electronistă, şi clubul i-a fost recomandat de către una dintre membre.

”Am fost foarte încântată să aflu de existenţa lui, mai ales că pasiunea mea din copilărie a fost pictura. Îmi face mare plăcere atmosfera în timpul petrecut aici, iar sub îndrumarea doamnei Sorina, profesoara noastră, lucrările mele prind viaţă”, spune ea.

Doamna Ella I. are 70 de ani şi vine la Club de 3-4 ani. A trăit mult timp în Statele Unite şi este de profesie kinetoterapeut. O prietenă i-a povestit de activităţile interesante ce se desfăşurau în cadrul clubului. 

”Impresionată de nenumăratele activităţi care se desfăşurau aici, am ales pentru început kineto, la care nu am renunţat niciodată. Ana, profesoara noastră, este un om excepţional, cu o pregătire impresionantă în domeniu, dar şi un om extrem de înţelegător, lucru care m-a determinat să frecventez cu regularitate această disciplină. În paralel, clubul ne-a oferit şi încă ne oferă bilete la spectacole de teatru, operă, activităţi şi excursii organizate. Aceste oportunităţi întotdeauna au constituit un bun prilej de a se lega trainice prietenii între membrii unei colectivităţi.

Gradual, am încercat să frecventez şi alte discipline oferite la clubul nostru. Am frecventat pentru scurt timp cercul de dans, însă doream să fac ceva nou, ceva ce nu mai făcusem. Aşa m-am hotărât să mă înscriu la clasa de pictură. De la început am fost atrasă de atmosfera plăcută existentă, dar mai cu seamă de perseverenţa şi răbdarea profesoarei noastre Sorina, de dorinţa ei de a ne iniţia în tainele picturii şi de a ne susţine în eforturile noastre de a ne îmbunătăţi stilul propriu. Pot spune că ne simţim parte a aceleiaşi familii.

Doresc să menţionez aportul deosebit adus de întreaga conducere a clubului cât şi cea a Sectorului 3 în menţinerea şi continuarea activităţilor noastre, chiar şi pe perioada pandemică şi le mulţumim tuturor pentru ajutorul şi sprijinul oferit pentru ca noi, pensionarii, să avem o viaţă demnă şi folositoare”, afirmă doamna Ella.

Elena Sîrbu a ajuns la Club în 2015, frecventa o asociaţie a Principesei Margareta şi o colegă i-a spus că se înfiinţează un grup pentru seniori în sector 3.

”M-am bucurat, e aproape de casă. La început mergeam la rummy, gimnastică şi în excursii. Cred că în 2017 s-a înfiinţat activitatea de pictură şi m-am înscris, novice fiind, acum mă felicit pentru curajul avut. Este modul de a mă bucura, sunt o persoană fericită la vârsta mea”, spune ea. 

Seniorii au doar cuvinte de laudă şi la adresa salariaţilor care au grijă de ei ca şi când ar fi părinţii sau bunicii lor.

Gheorghe Stoican are 84 de ani şi se declară impresionat de activităţile care au loc la club.

”M-am înscris la cercul de pictură deoarece de copil mi-a plăcut să desenez. Aici am găsit o atmosferă plăcută, lucru ce m-a ajutat să mă acomodez foarte repede. Eu am mai urmat cursuri de pictură în regimul comunist, la fiecare casă de cultură erau organizate diferite cercuri, se ştie că mulţi artişti consacraţi de acolo au pornit. La început am lucrat în cărbune, apoi am trecut la pictură cu vopsele. Am pictat flori, peisaje, acum caut să mă specializez în portrete, fac portretele colegelor, unele îmi reuşesc, altele mai puţin. Dar eu insist. Am lucrat şi pictură murală pe gardul ce desparte clubul de biserică. Suntem ajutaţi mult de doamna Sorina, profesoara noastră. Conducerea clubului ne ajută cu materiale şi au grijă de noi, din când în când aranjează câte o ‘partidă de distracţie’, lucru tare plăcut”, spune Gheorghe Stoican.