"Nu cred că am ieşit din guvern cu o imagine rea"

ACUZAŢII Fostul ministru al justiţiei, Tudor Chiuariu, consideră că acţiunile DNA nu au credibilitate din cauza comenzilor politice la care răspunde conducerea instituţiei Cele şapte luni

ACUZAŢII Fostul ministru al justiţiei, Tudor Chiuariu, consideră că acţiunile DNA nu au credibilitate din cauza comenzilor politice la care răspunde conducerea instituţiei

Cele şapte luni petrecute în fruntea Ministerului Justiţiei au însemnat pentru Tudor Chiuariu o luptă aprigă cu şefii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pe care îi acuză şi acum de ineficienţă şi subordonare politică. "La masa Adevărului", fostul titular al portofoliului Justiţiei a spus că nu vom vedea de la Comisia Europeană rapoarte favorabile pe domeniu atât timp cât şeful statului va afirma că în România magistraţii pot fi cumpăraţi. Tudor Chiuariu crede că pentru ameliorarea situaţiei sistemului judiciar se impune, printre altele, adoptarea rapidă a noilor coduri de procedură şi aplicarea unei strategii de resurse umane.

CARTE DE VIZITĂ

• s-a născut la 13 iulie 1976, la Suceava
• a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi (2000)
• doctorand în Drept procesual penal la aceeaşi instituţie
• avocat, membru al Baroului Iaşi (din 2000)
• ministru al justiţiei în perioada aprilie-decembrie 2007

Conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie avea un interes concret ca eu să nu mai vorbesc despre lucrurile care se întâmplă acolo, de încălcarea legii, de rezultatele foarte proaste.

DNA există de şase ani, din 2002. Cred că e o perioadă mult prea lungă în care am aşteptat rezultate şi nu am văzut mai nimic.

- Adevărul: Se apropie raportul Comisiei Europene, cum vedeţi starea justiţiei la momentul actual?

- Tudor Chiuariu: Cred că este în progres, dacă o comparăm cu justiţia anului 2004. Trebuie să avem în vedere însă că raportul de ţară va inventaria strict cele patru domenii care sunt monitorizate - Agenţia Naţională de Integritate, lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, combaterea corupţiei la nivel local şi reforma sistemului judiciar. Sunt trei variante de concluzii la fiecare dintre aceste domenii. Există progrese semnificative, având în vedere că la raportul anterior fusese adoptată legea iar la momentul acesta ANI este operaţională. Pe reforma sistemului judiciar cel mai probabil că se va spune că sunt unele progrese, la fel pe combaterea corupţiei la nivel local, principala măsură pe acest domeniu fiind adoptarea unei strategii anticorupţie la nivel local şi pe sectoarele vulnerabile - vamă, sănătate.

- Unde sunt cele mai mari neajunsuri?

- Cele mai mari neajunsuri vor fi la lupta împotriva corupţiei la nivel înalt pentru că aşa a fost şi acum un an. Vă reamintesc că pe plus, acum un an, a fost Agenţia Naţională de Integritate. Pe minus a fost lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Iar între timp nu s-a întâmplat nimic.

- Nicio condamnare pentru corupţie la nivel înalt...

- Nu ştiu dacă ar fi fost necesare condamnări. Probabil ar fi trebuit să avem soluţii. Nimeni nu ştie dacă cei trimişi în judecată sunt vinovaţi sau nu. Soluţii de achitare sau de condamnare. Nu avem încă, ceea ce creează impresia că aceste dosare s-ar opri undeva. Fie că e vorba de erori procedurale, fie că e vorba de toată discuţia cu necesitatea unui aviz pentru miniştrii care sunt parlamentari.

- Impresia e că se tergiversează clarificarea situaţiei miniştrilor parlamentari.

- Deocamdată e o impresie. Se poate transforma în realitate în momentul în care în cele patru dosare care sunt în parlament se va refuza începerea urmării penale. Dar dacă vom avea o analiză de la caz la caz şi în unele dosare se va începe urmărirea penală, iar în altele nu, cred că percepţia aceasta va fi contrazisă. Şi în cazul acestor anchete, unele sunt mai serioase, altele mai puţin serioase. La unele avem suspiciuni că au, mai curând, determinări politice.

- Aţi vorbit despre determinări politice şi în cazul demisiei dvs...

- Evident. A fost o încercare de a mă îndepărta din funcţie, ştiindu-se că era puţin probabil ca toată situaţia creată să nu conducă la demisie.

- Cine ar fi fost interesat, în opinia dvs., de acest lucru?

- În primul rând actuala conducere a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care avea un interes concret ca eu să nu mai vorbesc despre lucrurile care se întâmplă acolo. Să nu mai vorbesc de încălcarea legii, de rezultatele foarte proaste, de faptul că unii membri ai conducerii nu îşi justifică în niciun fel funcţia. Cred că a venit momentul să tragem o linie. Instituţia asta există de şase ani, din 2002. Cred că e o perioadă mult prea lungă în care am aşteptat rezultate şi nu am văzut mai nimic.

- Alţii spun că nu sunt lăsaţi să facă treabă.

- Ce înseamnă "nu sunt lăsaţi". Eu nu cred că e vreo dovadă evidentă în sensul ăsta. Procurorii sunt independenţi pe cazurile lor. Ce anchetă au vrut să deschidă au deschis. Au deschis în privinţa parlamentarilor, în privinţa secretarilor de stat.

- Vi s-a reproşat că le-aţi blocat dosarele.

- Nu am blocat niciun dosar. Era o chestiune foarte simplă. Dacă ai 400 de dosare în lucru şi trimiţi 18 în judecată ai o problemă de eficienţă. Nu mai spun că multe dintre dosarele acelea s-au rătăcit în diferite erori procedurale.

- De când aţi intrat în conflict cu DNA?

- Din momentul în care am făcut cererea de revocare a şefului Secţiei a II-a.

- Motivul invocat de dvs. a fost ineficienţa...

- Ineficienţa o dată şi în al doilea rând subordonarea politică. Este evident că unele dosare au fost începute în mod clar cu scop politic. Să vă dau un singur exemplu. În raportul Inspecţiei judiciare, după control era menţionat un dosar în care comunicarea începerii urmăririi penale se făcuse prin telefon. Ca şi cum dvs. aţi primi acum un telefon şi la capătul celălalt al firului ar fi un procuror care v-ar aduce la cunoştinţă că sunteţi învinuit sau acuzat de ceva, ceea ce este un lucru total în afara legii.

Eu m-am întrebat de ce au făcut oamenii chestiunea asta. Şi am văzut că în dosarul respectiv erau învinuiţi un secretar de stat de la Secretariatul General al Guvernului, membru UDMR, şi nişte lideri locali din zona Ardealului, tot ai UDMR.

Erau învinuiţi în legătură cu distribuirea unor fonduri către comunităţile maghiare. Şi m-am gândit atunci de ce era nevoie să fie făcută această comunicare a începeririi urmării penale prin telefon. Am văzut că era tocmai în perioada referendumului, iar domnul Traian Băsescu avea nevoie de argumente că există o coaliţie a corupţilor din care face parte şi UDMR. Şi atunci ei nu au mai avut timp să trimită un procuror să le comunice începerea urmării penale. Cred că era în ultima săptămână a campaniei pentru referendumul de demitere al preşedintelui. De aceea spun: sunt unele determinări politice foarte clare.

- Aţi beneficiat de informaţii de la serviciile secrete în această chestiune? Aveaţi acces la rapoarte?

- Nu. Să fim serioşi, serviciile secrete sunt controlate de Traian Băsescu. Dvs. credeţi că cineva din conducerea vreunui serviciu de informaţii, oameni numiţi la propunerea domnului Traian Băsescu ar face ceva ca să-i afecteze interesele?!

- Mie îmi place să cred că ar face!

- Într-adevăr, când e o cauză sensibilă la Curtea Constituţională s-ar putea ca unii de la SRI să înceapă să-i controleze la dosarele de Securitate, dar asta în folosul personal al domnului Traian Băsescu, nu în interesul public.

- În mandatul dvs. aţi constatat o stare de fapt şi nu aţi reuşit să dizlocaţi nicio piesă din mecanismul acesta?

- Am constatat o stare de fapt. Că nu există rezultate şi că în unele cazuri se acţionează la comandă politică. Când am încercat să schimb ceva a fost o întreagă campanie, că se opreşte lupta anticorupţie, ceea ce era total fals pentru că nu un procuror şef de secţie are în lucru un dosar. Dosarele sunt la procurorii de caz, care dau o soluţie, sunt independenţi pe soluţie. Procurorii-şefi răspund de managementul instituţiei. Mi se pare mai mult decât evident că atunci când ai 20 de dosare rezolvate din 400 ai o problemă de management. Şi mai este o problemă: cea de recrutare a personalului pentru că procurorii de la DNA nu sunt aduşi prin concurs. Sunt aduşi printr-un interviu cu aceia din conducerea instituţiei. Şi fiecare îşi aduce prieteni, rude.

"Procurorii de la DNA nu sunt aduşi prin concurs, ci printr-un interviu cu aceia din conducerea instituţiei. Şi fiecare îşi aduce prieteni, rude."

- Nu sunt aduşi, de regulă, de la Parchetul General?

- Mai de grabă sunt aduşi din teritoriu. Poate sunt şi de la Parchet.

- De ce nu aţi încercat să rezolvaţi această problemă prin Consiliul Superior al Magistraturii?

Cum să lucrăm cu CSM-ul în momentul în care votează un raport care constată neregulile grave de la DNA şi peste o săptămână nu dispune înlocuirea din funcţie a procurorului în secţia căruia se întâmplau majoritatea ilegalităţilor? Este vorba despre obedienţă politică. Sunt sigur că s-a dat telefon de la Cotroceni la fiecare membru al secţiei de procurori a CSM. Noi discutăm pe un raport, iar raportul a constatat nereguli în special la Secţia a II-a.

- Şi dosarul dvs. este la Secţia a II-a. Are vreo legătură?

- Bineînţeles că are legătură. Dosarul acela era la domnul Ţuluş. Ăsta este mecanismul lor de a gândi: "dacă cineva ni se împotriveşte, îi facem dosar". Şi de ce a apărut acest dosar tocmai când s-a finalizat raportul Inspecţiei judiciare şi au văzut că a ieşit prost?

- Percepţia multora este, însă, că aţi ieşit foarte rău din toată povestea asta, că aţi fi fost pus de PNL să stăviliţi lupta anticorupţie...

- Eu nu cred că am ieşit rău. Dacă am ieşi pe stradă, cred că mai mult de jumătate din oamenii pe care i-am întreba ar crede că acţiunile DNA sunt de natură politică. S-au făcut şi sondaje de opinie în toamna anului trecut pe această temă şi mai mult de 50 la sută dintre români cred chestiunea asta.

- Cazul Remeş e politic?

- Cazul Remeş e tipic pentru cum lucrează DNA, în sensul că e întotdeauna la mijloc ori un martor, ori un denunţător dubios, care de cele mai multe ori are el însuşi dosar la DNA. Şi în modul ăsta e manevrabil sau şantajabil. Eu nu aş vrea să fac discuţii despre dosare individuale pentru că numai justiţia se poate pronunţa asupra acestora. Să vă mai dau un exemplu: când era în vigoare prevederea din Legea răspunderii ministeriale, pentru urmărirea unui ministru parlamentar se urma exact procedura de acum.

Dacă se acorda avizul de către preşedinte, trebuia să meargă şi la parlament. Deci, din punct de vedere procedural, ar fi fost o pierdere de timp să te duci la preşedinte, pentru că oricum trebuia să te duci la parlament. Şi în lipsa avizului parlamentului, avizul preşedintelui nu ar fi avut niciun efect. De ce domnul Morar niciodată nu a făcut cerere către parlament? Oricum, după lege ar fi ajuns acolo. Făcea cerere tot timpul la preşedinte. Nu cumva ca să aibă domnul preşedinte Băsescu un subiect de campanie electorală permanentă?

"Cazul Remeş e tipic pentru cum lucrează DNA, în sensul că e întotdeauna la mijloc ori un martor, ori un denunţător dubios, care, de cele mai multe or,i are el însuşi dosar la DNA"

- Poate nu avea încredere în parlament. Probabil vroia ca prin acţiunea preşedintelui să determine parlamentul să nu mai blocheze dosare.

- Oricum ar fi ajuns acolo. Cum să determine parlamentul prin acţiunea preşedintelui? Ştim cu toţii că parlamentul este în conflict cu preşedintele. Probabil că ar fi putut să determine o reacţie adversă. Nu cred că acţiunile DNA au vreo credibilitate. Să ştiţi că, dacă ar fi avut credibilitate, toţi cei acuzaţi, arestaţi, trimişi în judecată ar fi pierdut din punct de vedere politic.

Domnul Mazăre de la Constanţa, căruia i-au făcut sute de dosare penale, a fost reales din primul tur, cu peste 60 la sută. În aceeaşi situaţie este preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, domnul Oprişan. Primarul şi viceprimarul PD-L de la Râmnicu Vâlcea, arestaţi între timp, dar nu definitiv, cred că în primă instanţă.

- Ce să mai vorbim despre Adrian Năstase, care a revenit în conducerea PSD...

- Nu aş vrea să facem o discuţie individuală. Într-un fel, cred că ăsta este unul dintre meritele mele, şi anume că am arătat că a fost un blocaj comunicaţional. Ştiam cu toţii că, într-un fel, integrarea României depinde de rezultatele DNA la un moment dat. Pentru că numai domeniul acesta rămăsese în urmă şi putea conduce la amânarea integrării. Şi atunci, cu toţii i-am susţinut şi am spus că au început să lucreze, să-i lăsăm să lucreze. Dar sub protecţia generată de un interes naţional, lucrurile care au început să se petreacă acolo nu mai au nicio legătură cu legea. Dacă am început să comunicăm începerea urmăririi penale prin telefon, lucrurile nu au cum să fie în regulă.

- Şi ministrul justiţiei nu are nicio pârghie pentru a tăia acest nod gordian?

- Singura pârghie pe care o are şi pe care a folosit-o este propunerea de revocare din funcţie a unor procurori-şefi.

- Altceva nu poate face?

- Cred că ar trebui să nu mai vedem viitorul DNA în legătură cu evenimentele politice. Ce trebuie făcut acolo este o politică de discreţie şi de profesionalism. Nu trebuie să mai vedem dosarele în presă. Nu trebuie să vedem ziariştii anunţaţi că "cineva" trebuie să vină astăzi pe la DNA. Din punctul acesta de vedere, mai avem o instituţie care este sub monitorizare - Agenţia Naţională de Integritate. Dat fiind că este o instituţie nouă şi nu e urmarea unor reorganizări, cum a fost DNA, ar putea să înveţe ceva din lecţia asta. Şi să nu devină o armă în lupta politică, să apară tot timpul date din dosare "pe surse".

"Cred că ar trebui să nu mai vedem viitorul DNA în legătură cu evenimentele politice. Ce trebuie făcut acolo este o politică de discreţie şi de profesionalism"

- Credeţi că problema DNA este Daniel Morar?

- Din punctul meu de vedere, trebuie să vină altă persoană care să schimbe stilul de lucru al acestei instituţii. Să impună un stil de lucru bazat pe discreţie, pe profesionalism, pe eficienţă şi pe lipsa subordonării politice. Dar această analiză trebuie să fie o chestiune pur tehnică.

- S-a pus în discuţie dacă e necesară o instituţie ca DNA într-o ţară în care există Parchet General? De ce credeţi că guvernul Năstase a creat PNA?

- PNA a fost creat în scop propagandistic. Oficialii europeni vroiau să vadă că instituţiile existente funcţionează, că Parchetul General funcţionează. Asta a fost o supralicitare din partea guvernului Năstase.

- Ca şi ANI?

- Ca şi ANI. Dar dacă ne-am luat nişte angajamente - şi ANI, şi DNA sunt parte a acestor angajamente -, trebuie să ni le îndeplinim. Cred că întrebarea asta e puţin tardivă. E nevoie de DNA, de ANI?

"PNA a fost creat în scop propagandistic. Oficialii europeni voiau să vadă că instituţiile existente funcţionează, că Parchetul General funcţionează"

- Ce s-ar întâmpla dacă s-ar desfiinţa DNA şi toate atribuţiile ar trece cum au fost, la Parchetul General?

- Ar fi un scandal politic. Şi la nivelul percepţiei publice nu s-ar considera că este prima măsură de eficientizare.

- Totuşi, acuzaţiile dvs., potrivit cărora toţi cei din conducerea DNA acţionează la ordine politice venite dinspre Palatul Cotroceni, sunt foarte grave.

- Asta este o chestiune de persoane şi de legislaţie. Dar nu asta e soluţia, nu desfiinţarea instituţiilor. Cred că e mai uşor să schimbi conducerea unei instituţii care funcţionează prost decât să o desfiinţezi. La nivelul percepţiei, chestiunea ar fi catastrofală. Mai mult, sunt nişte angajamente pe care noi ni le-am luat şi nu cred că ar fi bine pentru credibilitatea noastră ca ţară să nu ni le îndeplinim. Aşadar, indiferent care a fost motivul propagandistic al domnului Năstase de a înfiinţa fostul PNA, propagandistic al doamnei Macovei de a avea iniţiativa cu ANI, cred că ar trebui să ne concentrăm pe gândul de a face aceste instituţii eficiente. Trebuie să despărţim discuţia de politică.

- În momentul în care aţi constatat că nu puteţi face nimic pentru a schimba această stare de fapt, de ce nu v-aţi depus mandatul?

- Dacă ar fi făcut aşa, fiecare ministru care ar fi venit nu ar fi rezolvat nimic.

"Acum asistăm la o nouă practică a DNA: judecătorii care nu le dau soluţii favorabile în dosare se trezesc şi ei cu dosar penal. E o altă formă de presiune şi o altă formă de a încerca o politică de forţă."

- Aşa ce aţi rezolvat?

- Eu nu spun că am rezolvat. Dar astăzi avem o privire mult mai exactă a nivelului la care este eficienţa şi subordonarea politică a DNA. Şi cred că acesta este unul din meritele mele, de a fi avut curajul să spun că instituţia asta nu este eficientă şi nu este independentă din punct de vedere politic. Acum asistăm la o nouă practică a DNA: judecătorii care nu le dau soluţii favorabile în dosare se trezesc şi ei cu dosar penal. E o altă formă de presiune şi o altă formă de a încerca o politică de forţă.

- Şi ministrul justiţiei nu reuşeşte să facă nimic pentru a combate aceste forme de presiune?

- Din păcate nu reuşeşte.

- Actual ministru nu şi-a mai făcut un scop din lupta cu DNA...

- Poate fi şi asta o politică. Pentru că e clar că ineficienţa se va întoarce împotriva lor. Faptul că discutăm de atâţia ani de lupta anticorupţie şi nu avem încă niciun corupt condamnat cu hotărâre definitivă în România este un lucru inacceptabil.

- Din ce ne-aţi spus se înţelege că independenţa procurorilor în România este o poveste de adormit copiii. Ar însemna că până acum totul a fost o păcăleală...

- Rezultatele spun asta, nu eu.

- Totuşi, aţi fost ministru al justiţiei, nu mă mulţumeşte acest răspuns!

- Dar nu am alt răspuns să vă dau. Rezultatele, realităţile vorbesc. Ce am avut până acum în afară se show-uri televizate?

- Şi asta de ce n-aţi spus-o în momentul în care eraţi ministru, depunându-vă mandatul?

- Am încercat să fac ceva. Vă reamintesc că am făcut o cerere la Consiliul Superior al Magistraturii. Am zis să facem un control de fond la DNA, ca să nu existe nicio suspiciune că ar fi vreo influenţă politică, un alt substrat al acestei cereri. S-a făcut controlul, s-au constatat grave încălcări ale legii, întârzieri în soluţionarea dosarelor, o listă întreagă de nereguli. După aceea nu s-a luat nicio măsură. I-am transmis preşedintelui Băsescu cererea de revocare a domnului Ţuluş. A ieşit la televizor şi a început să mă atace politic pentru ordonanţa care o promovase iniţial doamna Macovei.

- Nu credeţi că aţi căzut la mijloc în toată povestea asta? Nu cumva e războiul lui Traian Băsescu cu Relu Fenechiu?

- Nu, n-are nicio legătură Relu Fenechiu. Eu cred că e războiul fiecărui om responsabil să nu mai avem în România instituţii publice care acţionează la comandă politică. Asta se întâmplă, zilele astea, în Zimbabwe, unde preşedintele în funcţie îi arestează pe liderii opoziţiei care au câştigat alegerile.

"S-a spus că numai doamna Macovei putea face reformă"

- De ce credeţi atunci că aţi fost pus la zid de preşedinte?

- Tema a fost următoarea: pe un plan mai larg trebuia dovedit că numai doamna Macovei putea să facă reforma în justiţie. Preşedintele, dar şi prietenii doamnei Macovei din societatea civilă şi mass-media apropiate de Partidul Democrat au acreditat ideea asta cu influenţele politice exercitate asupra mea. Mie nu aveau ce să-mi găsească pentru că avusesem performanţe foarte bune la Departamentul Antifraudă, unde lucrasem înainte. N-am mai avut altă funcţie publică, n-am gestionat bani publici, cred că din punctul de vedere al CV-ului, la 30-31 de ani, nu ştiu ce mi s-ar fi putut reproşa. Au găsit chestiunea asta că am fost avocatul lui Fenechiu.

- În ce relaţie sunteţi cu domnul Fenechiu?

- Toată povestea a plecat de la faptul că la Iaşi e o organizaţie de tineret foarte puternică, în care, în 1997, am intrat şi eu, şi Relu Fenechiu, şi Cristian Adomniţei. Practic, din momentul acela a început reconstrucţia filialei Iaşi a PNL, care era foarte jos.

Treptat, am avut rezultate din ce în ce mai bune, unii dintre noi au ajuns consilieri locali, consilieri judeţeni, parlamentari. Sigur că a apărut suspiciunea că Relu Fenechiu ar fi o "eminenţă cenuşie", un fel de Viorel Hrebenciuc. Şi faptul că nici notorietatea mea şi nici a lui Relu Fenechiu la momentul acela nu era foarte mare, poate a prins povestea asta cumva.

- Candidaţi pentru parlament?

- Nu ştiu dacă o să candidez pentru parlament, dar cu siguranţă o să candidez pentru o funcţie la nivel central în interiorul partidului, la următorul congres. Mă atrag mai mult funcţiile executive; nu ştiu dacă neapărat mi-aş dori să fiu într-un for deliberativ şi de dezbatere cum e parlamentul. Mă văd mai degrabă înclinat spre funcţii executive.

- Ce aţi reuşit să faceţi pentru breasla dvs., pentru avocaţi? Nu s-a prea simţit schimbarea în domeniul acesta.

- Eu am încurajat constant dialogul între Consiliul Superior al Magistraturii şi Uniunea Naţională a Barourilor din România. E o problemă de aplicare a legii. De exemplu, în ceea ce priveşte practica neunitară, am încercat să-i includ şi pe avocaţi, cu rol consultativ, în acele grupuri de lucru care sunt la nivelul Curţilor de Apel sau al instanţelor inferioare.

- La Administraţia Naţională a Penitenciarelor, aţi făcut o serie de schimbări şi a ieşit un adevărat scandal...

- Am făcut mai multe schimbări tocmai din dorinţa de a termina odată cu scandalurile din perioada mandatului doamnei Macovei, cu tot felul de suspiciuni privind concursurile aranjate. Sigur că interesele sunt foarte mari, sunt nişte sindicate care au interesele lor şi care nu coincid cu interesul public. Dar revin la contextul mandatului meu. În momentul în care Monica Macovei a plecat de la minister, s-a organizat un întreg cor de bocitoare care cântau prohodul reformei. Şi corul ăsta de bocitoare, din care făceau parte unii membri ai aşa-zisei societăţi civile, unii foşti consilieri ai doamnei Macovei care au plecat în presă, unii jurnalişti care o susţineau şi, bineînţeles, unii oameni politici din opoziţie, la cel mai mic motiv începea o întreagă campanie împotriva mea.

- Spuneţi-ne trei măsuri care ar trebui luate de urgenţă ca lucrurile să se amelioreze în sistemul judiciar?

- E nevoie de noi coduri de procedură, de o reaşezare a competenţelor, de o strategie de resurse umane pentru sistemul judiciar, care să ne spună câţi judecători trebuie să avem la judecătorie, la tribunal, la curţile de apel, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dar fundamentale pentru noi acum sunt noile coduri de procedură. Una dintre priorităţile mandatului meu a fost să le finalizez. Sunt în dezbatere publică, vor fi transmise în parlament şi sper să fie adoptate în această toamnă. În acel moment, vom şti cum sunt aşezate competenţele pe toate instanţele şi parchetele şi de câţi oameni avem nevoie în fiecare parte. Şi asta va avea efect şi asupra eficienţei justiţiei şi a timpului rezolvării unei cauze.

- V-ar mai interesa un mandat de ministru al justiţiei?

- În niciun caz nu m-ar interesa un mandat în condiţiile în care avem nişte angajamente externe extrem de stricte şi care practic nu-ţi dau posibilitatea să pui în practică o viziune completă şi lipsită de constrângeri.

- Vă stresează ideea raporturilor de ţară ale Comisiei Europene...

- Niciodată nu vom avea un raport bun de ţară atât timp cât preşedintele României este la televizor şi spune că judecătorii în România pot fi cumpăraţi. Niciodată nu vom avea un raport bun atât timp cât, cu câteva zile înainte de prezentarea raportului de către Comisia Europeană, doamna Macovei şi cu doamna Mungiu-Pippidi vor face propriul raport în care vor arăta ce prost stau lucrurile - de cele mai multe ori, cu o colecţie de falsuri, de minciuni şi de prostii. Nu vom avea un raport bun de ţară pentru că dna Macovei merge peste tot în Europa şi vorbeşte de corupţia endemică care "e în tot şi în toate". Dacă n-ai fost niciodată în România, îţi închipui că nu poţi trece strada, dacă o asculţi pe doamna Macovei. Acestea sunt elementele care înconjoară acest raport. Repet, nu poţi să ai un raport bun de ţară când însuşi preşedintele ţării spune că în România se cumpără judecători.

- Dar e aşa sau nu?

- Nu, nu e aşa!

- Recent, a fost arestat un judecător la Arad, care a cerut 25.000 de euro pentru "rezolvarea" unui dosar.

- Dacă l-au arestat, trebuie să fie vinovat? Ce flagrant a fost acela?

"Tăriceanu nu se va retrage din politică"

- Se aude că domnul Tăriceanu ar vrea să se retragă din politică după încheierea mandatului de premier. Pe cine vedeţi ca viitor preşedinte al PNL?

- Nu ştiu ce informaţii aveţi dvs., dar eu gândesc din punctul de vedere al unui partid politic matur. Nu cred că PNL îşi poate permite să se dispenseze atât de uşor de un om politic care a fost patru ani premier. N-are de ce să se retragă, pentru că nu există în PNL o experienţă politică şi executivă care să concureze cu cea a lui Călin Popescu-Tăriceanu.

- De pildă, dintre Crin Antonescu şi Bogdan Olteanu, pe care l-aţi vedea succesor al lui Călin Popescu- Tăriceanu?

- Astea sunt variante care la un moment dat pot deveni realitate, dar, după părerea mea, e logica politică ce spune că un om care a dus la capăt un mandat de o asemenea greutate nu are de ce să se retragă. A dus un mandat extrem de greu, cu integrarea în Uniunea Europeană, cu încercarea deliberată a lui Traian Băsescu de a distruge acest partid. A ridicat PNL la 20%, care e cel mai mare scor pe care l-a obţinut singur în alegeri. Nu poţi să te dispensezi de acest om pentru că înseamnă că e eficient din punct de vedere politic. Sigur că mai sunt şi alţi oameni care în viitor pot candida la această funcţie cu şanse de reuşită, iar dvs. i-aţi numit pe unii dintre ei.

- E posibil ca actualul guvern să amâne alegerile până în martie 2009?

- Eu cred că alegerile vor avea loc la termen, în această toamnă, la începutul lunii noiembrie.

- Vedeţi posibilă o guvernare PNL-PSD? E clar că niciun partid nu va fi suficient de puternic să guverneze singur.

- Şi asta e adevărat, dar cred că nu e productiv să ne concentrăm pe astfel de variante. Am dovedit că suntem un partid puternic, că toţi cei care au încercat într-un fel sau altul să distrugă PNL au dat greş. Şi în momentul acesta trebuie să gândim ca un partid mare, şi un partid mare îşi propune întotdeauna să câştige alegerile. Mai este un fenomen, şi anume, se pare că oamenii au înţeles că hăhăiala şi circul domnului Băsescu nu ţin de foame. În timp ce domnul Băsescu se ocupa de diferite maşinaţiuni politice ca să dea jos guvernul, cabinetul Tăriceanu avea grijă de pensii, de alocaţii pentru copii, de investiţiile unor importante companii străine, de creştere economică ş.a.m.d.

- Ce părerea aveţi de propunerea preşedintelui de revizuire a Constituţiei?

- Aici e o chestiune strict politică. Domnul preşedinte îşi urmăreşte propriile interese şi asta e una dintre temele sale de campanie din 2000. Una dintre atribuţiile preşedintelui României e aceea de mediator, şi anume de a aduce partidele politice la un punct de vedere comun. E nevoie de revizuirea Constituţiei? După părerea mea, da. Ce ar trebui să facă domnul Băsescu, în calitate de preşedinte, în acest caz? Să încerce să aducă toate partidele la un consens, astfel încât să se ajungă la revizuirea Constituţiei, pentru care e nevoie de două treimi în Parlament. Or, domnul Băsescu nu face asta pentru că nu mai poate. El n-a exercitat această funcţie de mediator niciodată. Nimeni nu-l crede pentru că principala preocupare a domnului Băsescu e să facă jocuri în interiorul partidelor politice. Revizuirea Constituţiei e o perdea de fum pe care o aruncă. Chiar dacă acea comisie creată de preşedinte va scrie cea mai bună Constituţie care a existat vreodată, fără consens între partidele politice şi fără un vot popular, vor rămâne doar nişte foi de hârtie.

"Domnul Băsescu ar trebui să încerce să aducă toate partidele la un consens, astfel încât să se ajungă la revizuirea Constituţiei, pentru care e nevoie de două treimi în Parlament. Or, domnul Băsescu nu face asta pentru că nu mai poate. El n-a exercitat această funcţie de mediator niciodată."

Cel mai redutabil adversar

Eu nu am duşmani. Politica noastră se învârte prea mult în zona unor adversităţi personale. Nu asta este important. Noi avem o deosebire ideologică şi faţă de PD-L, care este un partid populist şi care nu are nicio ideologie, şi faţă de PSD, care asumă în mod explicit o ideologie de stânga. Suntem în opoziţie faţă de ambele partide.

Eu nu gândesc politica în termeni de adversităţi personale. Cred că o să spun întotdeauna anumite lucruri, chiar dacă ele sunt greu de crezut. Adevărul nu este o chestiune democratică. Poţi să ai singur dreptate împotriva altor 999. Cred că întotdeauna în politică o să spun lucrurile care trebuie spuse şi o să încerc să fac ceea ce cred. Chiar dacă asta s-ar putea pe termen scurt să nu-mi aducă un capital politic sau avantaje. Ştiu că în politică sunt situaţii din care se poate ieşi numai printr-o greşeală.

Eu nu gândesc politica în termeni de adversităţi personale. Cred că o să spun întotdeauna anumite lucruri, chiar dacă ele sunt greu de crezut.

Oamenii "din umbră"

Un om care m-a influenţat foarte mult e conducătorul meu de doctorat de la Iaşi, cel mai mare procedurist român în viaţă, profesor şi decan al Baroului de avocaţi timp de mai multe decenii, la Iaşi - Grigore Teodoru. Cu domnia sa m-am sfătuit şi în timpul mandatului meu de ministru. Mi-a spus, atunci când trebuia să preiau mandatul de ministru al justiţiei, că ar fi o prostie să nu accept şi să nu încerc să schimb lucrurile. Chiar dacă era o situaţie dificilă. Grigore Teodoru mi-a spus că i-a plăcut modalitatea curajoasă şi demnă în care am exercitat acest mandat.

Profesorul Grigore Teodoru mi-a spus, atunci când trebuia să preiau mandatul de ministru al justiţiei, că ar fi o prostie să nu accept şi să nu încerc să schimb lucrurile.

Poveste de viaţă

AMINTIRI

"Învăţătoarea mea mi-a dat încredere"

Reuşita în viaţă - deşi nu ştiu dacă aş putea fi unul care se poate plânge că nu a reuşit până acum! - e în bună măsură şi o chestiune de autosugestie şi de încurajare a celor din jur. Îmi aduc aminte că eram copil, în şcoala primară, şi am auzit-o pe mama vorbind cu învăţătoarea mea de la acea dată. Învăţătoarea îi spunea că am nişte calităţi intelectuale extraordinare, cu mult peste ceilalţi colegi din clasă, dar că din cauza asta mă plictisesc prea repede, nu mă preocup să muncesc destul. Şi cred că lucrul ăsta m-a determinat şi mi-a dat şi o anumită încredere, pentru că era o discuţie pe care am surprins-o. Cei care o purtau nu ştiau că am auzit-o. Pe de altă parte, asta m-a determinat să fiu foarte muncitor. Mi-a dat încredere şi m-a determinat să parcurg şi cealaltă jumătate a drumului.

"Am fost premiant şi în facultate"

Până la urmă, calităţile le primim de la părinţi şi de la Dumnezeu şi ne rămâne să le valorificăm. Există "n" exemple în care calităţi excepţionale au fost irosite. De aceea, întotdeauna am muncit foarte mult. V-am spus că era nevoie să se imprime o anumită imagine în legătură cu mine, atunci când eram ministru. Nimeni nu mai spune acum că am fost premiant până şi în timpul facultăţii. A existat un interes să se construiască o anumită poveste despre Tudor Chiuariu.

Învăţătoarea îi spunea mamei că am nişte calităţi intelectuale extraordinare, cu mult peste ceilalţi colegi din clasă, dar că din cauza asta mă plictisesc prea repede şi nu muncesc destul.