Un secret bine păzit: ce se întâmplă într-o fabrică de bere

Pe piaţa berii din România, secretele se păstrează atât de bine, încât ziariştii nu au voie să facă poze în fabrici, iar berarii nu suflă niciun cuvânt despre vânzări, capacitatea de producţie sau cota de piaţă. De ce?

O mână de ziarişti din presa centrală, curioşi, au mers ieri la Ploieşti să viziteze fabrica de bere Bergenbier. E o zi frumoasă, cu mult soare, şi ne frecăm mâinile de bucurie cu gândul la galeriile foto şi filmuleţele care ne vor atrage mii de afişări pe site. Nu vezi în fiecare zi o fabrică de bere, iar cititorii noştri cu siguranţă vor fi fascinaţi.

Numai că, supriză, la faţa locului aflăm că nu avem voie să facem nicio poză în fabrică, nu mai vorbim de filmuleţe cu muncitorii care fac posibilă existenţa licorii amărui.

„Există o competiţie atât de mare pe această piaţă, încât nu ne permitem nicio scăpare. Sunt marii producători SABMiller, Carlsberg, Heineken, noi, plus producătorii locali, precum Romaqua", ne explică Gabriela Bozdoc, şefa fabricii.

Un degustător de meserie nu se îmbată niciodată!

În conferinţa de presă, reprezentanţii Bergenbier nu au vrut să rostească nicio cifră legată de vânzări sau de cota de piaţă, ceea ce i-a scos pe ziarişti din sărite.

Nici măcar capacitatea de producţie a fabricii nu am reuşit să o stoarcem de la misterioşii industriaşi.

„Asta e practica în toate companiile din piaţă", se apără Bozdoc de ziariştii nervoşi.

Când din sală cineva a insistat să ştie câţi angajaţi are fabrica, Bozdoc s-a întors către o tânără însărcinată cu (ne)comunicarea: „Am voie să spun asta?". După ce a primit încuviinţarea cu jumătate de glas, directoarea ne-a luminat: sunt 200 de oameni la producţie, plus încă 50 de partea de logistică. În sfârşit o informaţie!

De fapt, ce am văzut în fabrică sunt nişte tuburi şi cazane imense din care oricum nu am înţeles mai nimic, pentru că halele erau pustii şi nici urmă de muncitor. Mirosul destul de greu şi apăsător ne grăbeşte pasul. Nu am apucat să vedem liniile de îmbuteliere, care bănuiesc că erau ceva mai spectaculoase, pentru că erau închise, din câte ni s-a spus.

Bărbaţii apreciază cantitatea, femeile - calitatea

Grupul de ziarişti a devenit însă vioi când a aflat că va participa la o degustare de bere. Am aflat că există o echipă de 15 oameni (ah, le-a mai scăpat o cifră!) care doar asta fac, degustă.

„Nu, nu s-a întâmplat niciodată să se îmbete vreunul", râd cei de la Bergenbier când ziariştii pun întrebări „la mişto".

Sunt şi femei printre degustători, spune Gabriela Bozdoc cu înflăcărare. Bărbaţii apreciază mai degrabă cantitatea, dar femeile sunt mai atente la calitate. „Eu una sunt o berară adevărată, la fel şi soţul meu", se mândreşte ea.

Nu ştie sigur, dar bănuieşte că este singura femeie din România care conduce o fabrică de bere. Normal că nu ştie, cine ar lăsa să scape o astfel de informaţie clasificată?

Bancuri de berari

Apropo de femei-berar. „Conurile de hamei sunt feminine şi masculine, ştiaţi asta?", ne întreabă Bozdoc. „Care credeţi că sunt cele bune pentru bere?".

„Cele feminine", răspund ziariştii la unison.

„Dar ştiţi de ce? Pentru că sunt mult mai amare!". (râsete)

Aştept cu nerăbdare următoarea invitaţie de la un producător de bere să-i vizitez fabrica. Cine ştie ce secrete militare voi mai afla!

Notă pentru competitorii Bergenbier: poza de mai sus este făcută de fotograful oficial al companiei, aşa că nu veţi decoperi nicio taină, oricât v-aţi strădui.