VIDEO Când libertatea se transformă în libertinaj. Mărturia unui român despre violenţele din Egipt

Imagine din timpul violențelor de duminică din Piața Tahrir.

Noul Egipt pare un loc din ce în ce mai instabil şi mai nesigur după ce protestele obişnuite din piaţa Tahrir s-au transformat duminică şi luni într-o baie de sânge, după ce armata a încercat să alunge mulţimea adunată în locul simbol al revoluţiei. Ciprian Răglean, un manager român al unei multinaţionale din Cairo, povesteşte cum arată Egiptul post-Mubarak.

Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile.

Libertatea s-a transformat fie în libertinaj, fie în anarhie. Şoferii nu mai respectă nicio regulă de circulaţie, poliţia rămasă fără autoritate asistă pasivă la violenţe, iar schimbările mult-aşteptate de egipteni întârzie. În plus cetăţenii egipteni umplu golul de autoritate făcându-şi dreptate singuri prin aplicarea legii islamice.

FP România: Cum arată Egiptul post-Mubarak? Ce s-a schimbat vizibil?

Ciprian Răglean: La opt luni de la înlăturarea lui Mubarak de la putere optimismul egiptenilor începe să pălească. Imediat după revoluţie toţi egiptenii erau foarte optimişti.

Sperau în creşterea imediată a salariilor (la nivelul celor din Europa occidentală), libertate de exprimare, îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, mai multe locuri de muncă şi multe altele. Schimbările mult aşteptate s-au dovedit însă minore - cel puţin până acum.

Guvernul interimar a luat o serie de măsuri în vederea asigurării creşterilor salariale în anumite instituţii. Totuşi, departe de ceea ce aşteptau egiptenii.

Libertatea înţeleasă ca anarhie. Şoferii nu mai respectă regulile de circulaţie

În ceea ce priveşte libertatea, aceasta s-a transformat pentru parte din egipteni fie în libertinaj, fie în anarhie. Într-adevăr, şoferii egipteni, de exemplu, sunt acum cum nu se poate mai liberi. Nu mai respectă aproape nicio regulă de circulaţie. Şi asta se întâmplă în condiţiile în care oricum, şofatul în Cairo era o aventură inclusiv înainte de căderea regimului Mubarak.

Diferenţa este că acum poliţia nu mai are aproape nicio autoritate. Implicarea ei în încercarea de a împiedica mişcările stradale din ianuarie şi februarie au discreditat-o. Asta afectează nu numai circulaţia, ci şi siguranţa de zi cu zi a cetăţenilor.

Nu sunt puţine cazurile în care poliţiştii asistă cu pasivitate la scene violente ce au loc în centrul oraşului. Unii dintre egipteni reacţionează încercând să umple golul lăsat de pasivitatea forţelor de ordine. Nu întotdeauna însă în cel mai de dorit mod. În urmă cu două-trei luni o bandă de hoţi a fost prinsă de către locuitorii unuia dintre cartierele mai sărace ale Cairo-ului. Cum lipsa de reacţie a poliţiei era deja cunoscută, oamenii s-au decis să-şi facă singuri dreptate aplicând legea islamică - Şaria.

În consecinţă, unul dintre hoţi a fost omorât, unuia i s-a tăiat mâna, iar toţi ceilalţi au fost bătuţi exemplar.

Imagini de la manifestaţiile violente de duminică, din Cairo

Mai au loc proteste si adunări în piata Tahrir? Împotriva cui? Există temeri faţă de preluarea puterii de către Frăţia Musulmană?

Protestele din piaţa Tahrir au devenit de mult rutină. Aproape în fiecare vineri se strâng de la câteva mii până la câteva zeci de mii de demonstranţi. Nu există însă o platformă comună a celor care demonstrează.

Revendicările lor variază: liberalii doresc înlăturarea cât mai rapidă a regimului provizoriu militar si organizarea alegerilor libere; fundamentaliştii islamici doresc aplicarea legii Sharia cu tot ce presupune ea (omorârea cu pietre in caz de adulter, tăierea mâinii în caz de furt, îngrădirea libertăţii religioase a celor care nu sunt musulmani); alte grupări politice demonstrează împotriva Israelului şi a implicării SUA în zona Orientului Mijlociu; marea majoritate a egiptenilor săraci doresc însa un loc de muncă şi pâine pentru ziua de mâine.

Dincolo de aceste direcţii divergente ce se manifestă în Piaţa Tahrir, un lucru este foarte vizibil: gruparea islamică Frăţia Musulmană va juca un rol foarte important în alegerile ce vor avea loc la sfârşitul acestui an.

Consideraţi fundamentalişti de către o parte dintre egipteni şi moderaţi de către alţii, membrii Frăţiei promovează un stat religios islamic de orientare socială. Mare parte dintre intelectualii, liberalii şi creştinii din Egipt sunt îngrijoraţi de ascensiunea Frăţiei Musulmane, considerând că o eventuală preluare a puterii de catre aceasta va echivala cu impunerea unei dictaturi religioase islamice.

Ce ai auzit şi văzut în legatură cu atacul asupra ambasadei Israelului? Se simte că armata conduce acum ţara?

Atacarea ambasadei Israelului din Cairo are în spate o poveste lungă. Povestea începe în anul 1948 când a avut loc declararea independenţei statului Israel. Acest eveniment a declanşat o serie lungă de conflicte şi războaie între statul Israel si statele / comunităţile arabe din zona Orientului Mijlociu.

Egiptul a participat la războiul din 1948 împotriva Israelului. Acest conflict armat a continuat de-a lungul deceniilor următoare, soldându-se cu mii de morţi de ambele părţi.

Conflictul s-a încheiat în mod oficial prin semnarea acordului de pace dintre Israel şi Egipt în 1979. Semnarea acordului de pace nu a avut însă un larg suport popular. Sunt şi astăzi foarte mulţi egipteni care pun sub semnul întrebarii respectarea acestui tratat de pace şi nu sunt de acord cu politica Israelului din teritoriile palestiniene.

Revenind în anul 2011, luna august a adus un nou motiv de tensiune între Egipt şi Israel. Un mic grup de palestinieni a trecut graniţa Israelului şi a deschis focul omorând câţiva civili. Armata israeliană a intervenit urmărindu-i pe atacatori. Urmărirea palestinienilor de către armata israelită a continuat inclusiv în peninsula Sinai, teritoriu egiptean.

În urma schimbului de focuri ce a urmat au fost ucişi şi cinci poliţişti de frontieră egipteni. Guvernul egiptean a acuzat Israelul de uciderea politiştilor egipteni. Dincolo de reacţia oficială, moartea militarilor egipteni a stârnit o puternică reacţie populară la Cairo. Câteva mii de protestatari au demonstrat zile la rând în faţa ambasadei Israelului din Cairo cerând expulzarea ambasadorului Israelului din Cairo.

Manifestaţiile au fost de multe ori violente, demonstranţii intrând în mod repetat în conflict cu forţele de ordine egiptene care protejau ambasada. Spre sfârşitul lunii august, un tânăr egiptean a fost declarat, de către mulţime, erou national după ce a escaladat ambasada şi a înlocuit steagul statului Israel cu cel egiptean. În final, în noaptea de 10 septembrie, demonstranţii au forţat barajul forţelor de ordine şi au devastat interiorul secţiei consulare a ambasadei Israelului.

Deşi nu toţi egiptenii sunt de acord cu vandalizarea ambasadei Israelului, după evenimentul din Sinai din august 2011, sunt foarte mulţi egiptenii care ar dori o reacţie politică dură a guvernului egiptean îndreptată împotriva guvernului israelian.