VIDEO Ce efect au activităţile solare asupra climatului planetei

Soarele este o stea relativ constantă faţă de altele din galaxie FOTO NASA

Chiar şi cele mai mici schimbări ale activităţii solare pot avea un impact asupra climatului Terrei în moduri semnificative şi complexe, spun cercetătorii. Aceasta în condiţiile în care Soarele este o stea constantă, în comparaţie cu multe alte locuitoare ale galaxiei.

Unele stele pulsează violent şi pot chiar exploda. Spre deosebire de acestea însă, Soarele sistemului nostru variază în privinţa intensităţii energiei emise doar în proporţie de 0,1%, în decursul ciclului solar relativ stabil, de 11 ani.

Totuşi, „lumina care ajunge la marginea atmosferei Pământului  furnizează de aproximatic 2.500 de ori mai multă energie decât toate celelalte surse la un loc”, a explicat expertul în heliofizică Greg Kopp, pentru space.com. În aceste condiţii, chiar şi proporţia de 0,1 a cantităţii de lumină emise de Soare depăşeşte toate celelalte surse de energie la un loc, cum este şi radioactivitatea emisă în mod natural de nucleul Pământului.

Ce se întâmplă pe Pământ la cele mai mici schimbări ale luminii emise de Soare

Pentru a afla ce impact au variaţiile infime ale temperaturii Soarelui asupra climatului terestru, National Research Council (NRC) a convocat experţi din domenii variate, de la fizică, activităţi solare, până la chimie a atmosferei, dinamica fluidelor şi fizica particulelor de energie.

Multe dintre efectele activităţii solare asupra climei identificate au fost foarte complexe. De exemplu, particulele de energie solară şi razele cosmice ar putea reduce nivelul ozonului din stratosferă. Efectul domino se creează astfel, şi aceste condiţii influenţează atmosfera, până la eventualitatea deturnării furtunilor şi a fronturilor atmosferice puternice de pe cursul lor firesc.

Reacţii în lanţ

„În partea inferioară a stratosferei, prezenţa ozonului cauzează o încălzire locală, cauzată de dizolvarea moleculelor de ozon de către lumina ultravioletă” a spuns climatologul Jerry North de la Texas A&M University.

În momentul în care ozonul este înlăturat, stratosfera se răceşte, crescând diferenţa de temperatură dintre tropice şi regiunea polară. Contrastul de temparaturile din stratosferă şi partea superioară a troposferei duce la instabilităţi atmosferice de la vest la est. Aceste instabilităţi creează vârtejuri şi alte mişcări atipice.

Vârtejurile „hrănesc” inetnsitatea curenţilor jet,  modificând în cele din urmă fluxurile din partea superioară a troposferei, stratul din atmosferă cel mai apropiat de suprafaţa Pământului. „Poziţionarea geografică a curenţilor jet poate schimba distribuirea furtunilor la latitudini medii”, a explicat climatologul. Este, aşadar, posibil ca Soarele să joace un rol în acest proces, dar modelul climatic respectiv este foarte greu de identifica şi de dovedit.

Cel mai vulnerabil loc din lume la variaţiile solare

Cercetătorii de la National Center for Atmospheric Research sugerează, în plus, că variaţiile luminii Soarelui ăşi lasă, cu siguranţă, amprenta asupra climatului, în special în Oceanul Pacific.

Analizând  temperatura la suprafaţa apei în timpul apogeului activităţilor solare, cercetătorii au descoperit în Pacificul tropical modificări ale temperaturii de aproape un grad Celsius, după un model asemănător răcirii periodice cauzate de La Niña, care afectează periodic clima întregii planete.

„Pacificul este în mod deosebit sensibil la cele mai mici variaţii atmosferice”, a spus climatologul Gerald Meehl. Activitatea solară influenzează procesele legate de curenţii atmosferici şi de intensitatea lor.

„Mica epocă glaciară”

Oamenii de ştiinţă au pus pe seama activităţilor solare şi perioada de la sfârşitul secolului XVII şi începutul secolului XVIII, cel mai rece interval din ceea ce au numit „Mica epocă glaciară”, timp în care Europa şi America de Nord au fost afectate de ierni extrem de reci.

Răcirile regionale pot fi legate de scăderea radiaţiilor ultraviolete ale Soarelui. Următoarea perioadă în care climatologi anticipează că este posibilă repetarea fenomenului este chiar în prezent, din moment ce ciclul solar este la cea mai mică intensitate de peste 50 de ani.

„Dacă Soarele într-adevăr intră în faza nefamiliară nouă a ciclului solar, trebuie să ne dublăm eforturile de a înţelege legătura dintre acesta şi climat”, a spus şi Lika Guhathakurta, cercetător la NASA, în cadrul programului „Living with a Star”.

Exploziile solare anticipate

Exploziile solare au potenţialul de a deveni din ce în ce mai puternice şi mai frecvente în 2013, pe măsură ce Soarele se apropie de nivelul maxim de activitate anul acesta, spun specialiştii.

„Deşi Soarele este, pe departe, sursa dominantă de energie care ne alimentează sistemul solar, nu presupuneţi că a cauzat multe dintre schimbările climatice recente. Este destul de stabil. Are potenţialul de a cauza schimbări enorme, dar, din fericire pentru noi, este destul de leneş”, a mai spus Kopp.

Deşi Soarele este „vinovatul istoric” pentru schimbările climei, el este, în realitate, răspunzător pentru mai puţin de 15% din creşterea temperaturii globale din ultimul secol. În acest timp, activitatea oamenilor a produs asemenea modificări ale atmosferei încât a cauzat cea mai mare parte a încălzirii globale.