„Tatăl“ recunoaşterii faciale se teme că această tehnologie va distruge societatea: Oamenii îşi vor pierde anonimitatea

Recunoaşterea facială poate fi una dintre marile probleme ale societăţii moderne. FOTO FacePlus.com

Omul care a pus bazele recunoaşterii faciale se teme acum că munca sa va fi folosită împotriva oamenilor. „Practic, toată lumea va fi jefuită, îi va fi furată anonimitatea“, a spus acesta.

Doctorul Joseph Atick este unul dintre oamenii care au dus recunoaşterea facială la ceea ce e în prezent. „Am salvat vieţi. Am rezolvat infracţiuni“, a spus el la o conferinţă din martie, potrivit „The New York Times“. Numai că acum îi este teamă că ceea ce a creat va ajunge să distrugă intimitatea oamenilor, intimitate asigurată de anonimitatea lor. El nu e îngrijorat atât de guverne care ar folosi recunoaşterea facială, ci de ceea ce pot face cu ea jucătorii privaţi.

Online suntem monitorizaţi prin tot felul de căi, iar companiile ne fac un profil digital. Atick crede că se poate ajunge la aşa ceva şi în realitate. Recunoaşterea facială, aplicată în societate, poate duce la o supraveghere în masă, un fragment de potenţial s-a văzut prin documentele publicate de Edward Snowden, fost consultant NSA. Pentru alţii din industrie, temerile lui Atick nu sunt întemeiate. E doar o tehnologie ale cărei avantaje sunt superioare minusurilor.

Unii dintre promotori se gândesc la o lume în care nu vei mai avea nevoie de accente, de parole sau de orice altă metodă de autentificare, ci va trebui doar să fii. Atick oferă drept contraexemplu aplicaţia NameTag, pentru Google Glass, prin care oamenii se puteau uita la cei din jur şi Glass aducea informaţii de pe Facebook. „Practic, le permitem celor de lângă noi să ne supravegheze“, a spus Atick.

Un exemplu de cât de mult poate scăpa de sub control supravegherea

Pionierul în domeniul recunoaşterii faciale consideră că spre deosebire de alte tehnici biometrice de recunoaştere, cum ar fi identificarea amprentelor, recunoaşterea facială poate fi folosită de la distanţă. Apoi, e doar un pas până la o corelare a chipurilor cu pozele deja publicate online. S-a văzut deja că NSA poate obţine date şi dacă n-are acces direct de la Facebook.

Cred că industria trebuie să se maturizeze. Dacă nu devenim serioşi şi responsabili, cred că vor fi foarte multe aplicaţii şi consecinţe neprevăzute. Joseph Atick

Deocamdată, încă nu s-a dezvoltat foarte mult recunoaşterea facială automată, în timp real, dar asta e doar o chestiune care se va întâmpla în următorii ani. Încă din anii '90, Atick lucra la un program care să recunoască acele trăsături semnificative ale chipului cuiva şi să le caute în alte imagini care îi sunt date. Atunci, n-avea o bază de date suficient de mare, dar acum suntem în era „Big Data“, când lumea încarcă de bună voie poze online prin diverse reţele sociale. Facebook, Google şi Microsoft deja sunt exemple de „arhive“ cu milioane de informaţii despre oameni.

Facebook foloseşte deja recunoaşterea facială pentru poze

Atick şi istoria sa în recunoaştere facială

Joseph Atick a avut succes cu recunoaşterea facială în anii '90, când era la Universitatea Rockefeller din New York. Atunci, cu alţi doi colegi, a programat un computer să le recunoască feţele. Era cel mai puternic computer şi era dotat cu o cameră video. Apoi, l-au „învăţat“ să le spună numele atunci când îi recunoaşte.

Într-o zi, au intrat în laborator şi computerul i-a recunoscut. „Ne învârteam pe-acolo şi deodată auzim o voce metalică: «Îl văd pe Joseph. Îl văd pe Norman. Îl văd pe Paul». Atunci, am reuşit o premieră“, susţine Atick. Până atunci, recunoaşterea facială era limitată la imagini statice.

Unde se poate ajunge prin gadgeturi ca Google Glass pe care sunt utilizate diverse aplicaţii

În 2001, inventatorul a văzut prima problemă cu acest sistem, când un competitor le-a livrat autorităţilor din Tampa, Florida, un software de recunoaştere. Poliţia l-a folosit pentru a scana şi înregistra mii de oameni care au asistat la Super Bowl. Jurnaliştii au folosit atunci formularea „Snooper Bowl“ (trad.: to snoop = a încălca intimitatea cuiva). Poliţia a identificat câţiva infractori, dar nu i-au arestat, era un test.

Totuşi, Atick a profitat rapid după atacurile de la 11 septembrie 2001, când a promovat ideea sa drept o metodă foarte bună de luptă cu terorismul. Atunci, a spus că pot fi preîntâmpinate astfel de momente, dacă aeroporturile, autorităţile şi ambasadele au sisteme de recunoaştere facială. „Teroarea poate fi măsurată, are o faţă pe care o putem detecta prin tehnologia din prezent“, a spus el atunci.

Rezolvarea lui Atick e undeva la mijloc între o monitorizare totală şi una utilă. „Poate unii oameni consideră că eu ţin industria pe loc. În fapt, eu o ajut să facă alegeri grele, dar corecte“, a spus acesta. El consideră că acele companii care stochează informaţii despre oameni trebuie să îi informeze pe aceştia, să le ceară permisiunea şi să folosească datele doar în termenii asupra s-a căzut de acord de ambele părţi.

[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/descoper-mai-multe-pe-acest-subiect" target="_blank">View the story "Descoperă mai multe pe acest subiect" on Storify</a>]