Studiu: asteroidul care a ucis dinozaurii de pe Terra a trimis viaţa pe Marte şi pe sateliţii planetei Jupiter
0
Cercetătorii sunt de acord că un asteroid a dus la dispariţia dinozaurilor, dar acelaşi asteroid se poate să fi trimis viaţa pe Marte şi pe lunile planetei Jupiter. Aceasta este noua teorie bazată pe cercetarea corpurilor care au lovit Pământul în ultimele zeci de milioane de ani.
Impactul Chicxulub - craterul rezultat e îngropat astăzi parţial sub apele Golfului Mexic şi parţial sub Peninsula Yucatan din Mexic - a fost suficient de puternic cât să trimită în spaţiu elemente de pe Pământ. Şi unele dintre ele au ajuns pe Marte sau chiar pe sateliţii planetei Marte, cum ar fi Europa sau Io. Aceasta este presupusă a fi una dintre căile prin care viaţa a ajuns pe Planeta Roşie, notează BBC.
„Am descoperit roci capabile să transporte forme de viaţă de pe Pământ sau Marte către celelalte planete din sistemul solar“, a spus Rachel Worth, de la Universitatea Penn State, cea care a condus studiul. „Orice misiune de căutare a vieţii pe Titan (n.r.: cel mai mare satelit al planetei Saturn) sau pe lunile planetei Jupiter trebuie să ia în considerare dacă e vorba de material biologic de origine independentă sau de cel care a ajuns acolo de pe Pământ“, a completat acesta.
Conceptul la care face referire Worth se numeşte panspermia potrivit căruia organismele ajung să facă „autostopul“ prin Univers tocmai din cauza unor astfel de impacturi puternice sau cu ajutorul cometelor. Acum, cercetătorii au în ajutor sisteme de calcul performante pentru a calcula astfel de posibilităţi şi căile pe care le-ar fi urmat resturile de material biologic în urma unor impacturi puternice. În studiul recent, cercetătorii au estimat numărul de roci cu diametrul mai mare de trei metri care ar fi „plecat“ de pe Terra spre alte corpuri din Univers.
Din calculele lor reiese că spre Venus au „călătorit“ 26 de milioane de roci, pe Jupiter au ajuns aproximativ 83 de mii de roci, iar pe Marte 360 de mii. Când vine vorba de sateliţii planetelor, pe Europa se estimează că au ajuns 6, pe Titan 4, pe Io 10 şi pe Callisto una singură. Impactul Chicxulub ar fi trimis în spaţiu 70 de milioane de tone de resturi terestre, cu circa 20 de tone ajungând pe Europa.
Fantezie sau estimări realiste?
„Aş fi surprinsă, dacă viaţa nu a ajuns pe Marte. Sună rezonabil că la un moment dat organismele de pe Pământ au ajuns acolo“, a afirmat Worth. Călătoria prin spaţiu este mai mult sau mai puţin distructivă pentru organisme, dar mai rămâne supravieţuirea la destinaţie. Totuşi, unele descoperiri arată că organismele vii se pot dezvolta sub forme care să le permită să reziste chiar şi unor medii neprielnice, cum ar fi pe fundul oceanelor, lângă vulcani activi, sau în spaţiu.
Cercetătorii preconizează că zonele cele mai potrivite pentru dezvoltarea vieţii, dincolo de Pământ, sunt Europa, Titan şi Marte. Prima, cel puţin, are oceanele acoperite cu gheaţă şi în apa acestora este posibil ca viaţa să fi fost întreţinută, aşa cum s-a întâmplat pe Terra. În ciuda stratului foarte gros al gheţii, Worth susţine că mai pot să apară fisuri uneori şi organismele de pe Pământ, cu tot cu roca pe care sunt, pot ajunge în ocean.
În aceeaşi logică, viaţa pe Pământ poate să fi ajuns aici de pe Marte, prin acelaşi schimb, iar studiul pe care l-a coordonat Rachel Worth este cel care să acopere cea mai mare perioadă de timp. „Studiul întăreşte concluzia că un impact suficient de mare poate să trimită în spaţiu bucăţi de material de pe o planetă spre alta“, a afirmat Jay Melosh, profesor la Universitatea Purdue. Şi el găseşte impactul Chicxulub drept cel mai probabil pentru o astfel de răspândire. „Uneori, glumesc şi spun că am putea găsi scoici pe Lună trimise acolo după acel impact“.
Haide să discutăm, ne găseşti pe pagina „Tech Adevărul“ de pe Facebook
Află mai multe despre NASA:
VIDEO Un astronaut surprinde o cometă în cel mai bun videoclip cu Pământul
NASA are date noi privind existenţa vieţii pe Marte în urmă cu milioane de ani
Se încarcă comentariile...
