Originea vieţii trebuie regândită, spun oamenii de ştiinţă

Originea vieţii
trebuie regândită, spun oamenii de ştiinţă

ADN-ul este elementul prin care este identificată prezenţa vieţii în abordarea chimică FOTO asa3.org

Cercetătorii care încearcă să dezvăluie misterele originii vieţii pe Pământ au abordat teoriile dintr-o perspectivă greşită, conform unui nou studiu. În loc să încerce reproducerea elementelor chimice primordiale care au dat naştere vieţii acum 3,7 miliarde de ani, trebuie luate în considerare diferenţele cheie ale modului în care vieţuitoarele stochează şi procesează informaţia, pentru a înţelete originea vieţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Încercând să explice apariţia vieţii, oamenii s-au fixat asupra unei probleme de chimie, asemănătoare cu prepararea unei prăjituri, pentru care avem un set de ingrediente şi instrucţiuni de urmat”, a spus Paul Davies, fizician şi astrobiolog dla Arizona State University care a contribuit la realizarea studiului.

Acea abordare nu reuşeşte să sintetizeze esenţa a ceea ce reprezintă viaţa, conform noii reorii.

Captarea esenţei vieţii

Sistemele vii au o caracteristică unică, accea a fluxului dublu de informaţii, de jos în sus şi invers, în ceea ce priveşte complexitatea, explică studiul. De exemplu, fluxul de la bază în sus evoluează de la molecule, la celule, până la organisme întregi, iar cel invers păstrează direcţia, în sens opus. Noua perspectivă aruncă o lumină nouă asupra originii vieţii, pe de o parte, şi asupra modului în care sunt căutate forme de viaţă pe alte planete, pe de altă parte.

„În prezent ne concentrăm să găsim forme de viaţă identice nouă, cu aceleaşi molecule”, a explicat Chris McKay, astrobiolog la NASA, apreciind că abordarea noului studiu are potenţialul de a stabili un sistem de referinţă după care pot fi luate în considerare şi alte clase de molecule organice care ar putea sta la baza vieţii.
Studiul a fost publicat pe 11 decembrie în „Journal of the Royal Society Interface”.

Abordarea din perspectiva chimiei

Cercetătorii au încercat să recreeze evenimentele primordiale în urma cărora a apărut viaţa pe planetă timp de decenii. Ei au încărcat cu electricitate o supă primordială care conţinea aceleaşi elemente chimice ca cea din oceanele primitive ale planetei, în cadrul faimoaselor experimente Miller-Urey din 1953. Cei mai simpli aminoacizi s-au format astfel în laborator, cele mai primitive unităţi de bază ale vieţii.

Experimentul a constituit cel mai mare progres în această direcţie însă. Cercetătorii nu sunt nici în prezent mai aproape de a înţelege cum aminoacizii simplii s-au transformat, în cele din urmă, în vieţuitoare simple şi ulterior complexe.

O parte a problemei este dată şi de faptul că nu există o definiţie foarte exactă a vieţii, a explicat Sara Walker, astrobiolog la Arizona State University şi membră a echipei care a elaborat studiul. „Modul uzual de identificare a unei forme de viaţă pe Pământ este existenţa ADN-ului în organism”, a explicat ea, citată de livescience.com. Nu există însă o formulă riguroasă, matematică de a identifica viaţa.

Utilizarea unei definiţii chimice a vieţii, cum este prezenţa ADN-ului, poate limita căutarea formelor de viaţă extraterestre şi poate înclude sisteme care nu sunt vii deloc, cum este un vas de sticlă care conţine molecule de ADN.

Procesarea informaţiilor – modelul matematic

Echipa condusă de Sara Walker a creat un model matematic „simplu”, în măsura în care acestea pot fi considerate simple, pentru a capta momentul tranziţiei de la absenţa vieţii la fiinţe care trăiesc şi respiră. Conform cercetătorilor, proprietatea care distinge obligatoriu fiinţele de obiecte este dublul flux al informaţiei.

De exemplu, la atingerea unui obiect fierbinte, moleculele din mână simt căldura, transmit informaţia către creier, care transmite înapoi moleculelor mâinii să se îndepărteze. Fluxul dublu de informaţii guvernează comportamentul tuturor formelor de viaţă, de la bacterii până la canguri, de exemplu.

O altă caracteristică luată în considerare de această abordare este existenţa unor locaţii distincte pentru stocarea şi „citirea” informaţiei. De exemplu, ADN-ul conţine toate instrucţiunile pentru o formă de viaţă, dar o altă parte a celulei (ribozom) se ocupă de traducerea informaţiilor în acţiuni la nivelul celulei, a explicat Sara Davies pentru „LiveScience”.

Alte sisteme

Computerele ar deţine, conform acestei definiţii singure, toate semnele care le-ar califica să fie considerate fiinţe vii, fără ca îndeplinirea acestei condiţii să fie suficientă însă.
Noul model nu cuprinde încă o explicaţie pentru moleculele necunoscute, care ar fi putut crea viaţa pe alte palnete. Dar oferă configuraţia comportamentelor necesare unui sistem pentru fi calificat drept viu.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările