O avalanşă submarină masivă a purtat  noroi şi nisip peste 1000 de kilometri de-a lungul canionului Congo

O avalanşă submarină ce a purtat peste un kilometru cub de nisip şi noroi pe subsolul canionului a pornit de la gura fluviului Congo FOTO Wkipedia/ MONUSCO/Myriam Asmani

Cercetătorii oceanografici au înregistrat în largul coastelor vestului Africii cea mai lungă avalanşă submarină de sedimente care a durat două zile şi a parcurs o distanţă de 1100 de kilometri, transportând un volum de peste un kilometru cub de nisip şi noroi de-a lungul subsolului Oceanului Atlantic, relatează The Guardian.

Cercetătorii au descoperit întâmplător avalanşa pornită în ianuarie 2021 de la gura fluviului Congo, după ce a cauzat ruperea unor cabluri care a încetinit traficul de internet dintre Nigeria şi Africa de Sud, şi care abia ulterior a fost coroborată cu acest incident.

Fenomenul a fost înregistrat de senzorii instalaţi pentru măsurarea vitezei curenţilor oceanici şi a deplasării sedimentelor - aceştia au captat un val de noroi şi nisip, purtat cu o viteză iniţială de 5 metri pe secundă în partea superioară a canionului la 8 metri pe secundă la capătul lui.

„O serie de instrumente oceanografice au fost lovite de avalanşă, care le-a smuls din ancorele lor de pe fundul oceanului, astfel că s-au ridicat la suprafaţă, trimiţându-ne un e-mail", a declarat profesorul Peter Talling de la Universitatea Durham, din Marea Britanie.

"Avalanşa a crescut şi a devenit tot mai rapidă. Pentru că erodează fundul oceanului, adună în trecere nisip şi noroi, ceea ce face ca valul să devină mai dens şi mai rapid. Deci avem acest efect de încărcare, care îl creşte tot mai mult", a mai explicat profesorul Talling.

Avalanşa extraordinar de întinsă numită şi curent de turbiditate a fost declanşată de o inundaţie masivă de-a lungul fluviului Congo, în decembrie 2019 - cum n-a mai existat în 50 de ani - ce a antrenat volume uriaşe de nisip de noroi spre gura lui, care apoi au fost impulsionate de maree neobişnuit de mari.

„Credem că curentul de turbiditate a fost declanşat la scăderea apelor, pe maree joasă. Pe măsură ce volumul de apă de deasupra se micşorează, scade şi presiunea apei asupra sedimentelor de pe fund, ceea ce poate determina alunecarea lor", a spus profesorul Dan Parsons de la Universitatea Hull.

Studiul condus în parteneriat între centre de cercetare oceanografică din Marea Britanie, Germania şi Franţa este primul care poate ajuta la dispunerea cablurilor submarine ce transportă 99% din traficul de date între continente şi poziţionarea navelor de reparaţii.