Nu există o genă a homosexualităţii, spun cercetătorii în cel mai extins studiu publicat până acum
0
Ca şi inteligenţa sau înălţimea, atracţia sexuală nu este definită de o singură genă, ci este rezultatul unei interacţiuni complexe între variate arii ale genomului şi factori de mediu dificil de identificat, au arătat oameni de ştiinţă de la mai multe institute de cercetare pe baza celui mai extins studiu de până acum, relatează AFP.
O echipă de cercetători din SUA şi Europa a ajuns la această concluzie după ce a analizat 500.000 de profile ADN. Studiul a fost publicat joi în Science.
Autorii speră să ajungă la infirmarea ipotezei popularizată în anii 90 a existenţei unei „gene homosexuale” capabile să determine sexualitatea în acelaşi mod în care, de pildă, o fac genele care dau culoarea ochilor unei persoane.
Ben Neale, de la unul dintre institutele de cercetare implicate în studiu a spus că „este practic imposibil să prezicem comportamentul sexual pe baza genomului cuiva”. Totuşi cercetătorii recunosc şi reconfirmă rezultatele unor studii de mai mică amploare (pe gemeni) faptul că orientarea sexuală are o componentă genetică.
„Nu există o genă a homosexualităţii, ci aceasta apare ca efect cumulat al mai multor unor gene”, a spus Neale.
La această mediere din partea a nenumărate gene se adaugă şi factorii de mediu care acţionează şi au un rol în acelaşi fel în care o fac şi în privinţa altor expresii genice.
Noua analiză statistică a scos la iveală cinci locaţii sau poziţii fixe pe cromozomi, care par strâns legate de sexualitate, cu toate că fiecare dintre ele are o influenţă „extrem de mică”.
De asemenea, s-a dovedit că unul dintre aceşti markeri se asociază cu căderea părului, fapt care sugerează o legătură cu reglarea hormonilor sexuali.
Oamenii de ştiinţă presupun că aceşti cinci markeri sunt doar începutul, urmând ca mii alţii să fie identificaţi în viitor.
Fah Sathirapongsasuti, cecetător la compania 23andMe, care a furnizat profilele clienţilor ce s-au oferit voluntari pentru studiu, a adăugat: „Rolul jucat de genetică nu poate fi pus la îndoială, dar foarte probabil nu este unul major – întrucât există un impact neexplicat al mediului, pe care poate nu vom fi niciodată capabili să-l identificăm”.
Grosul datelor au fost transmise de UK Biobank, majoritatea profilelor studiului aparţinând unor persoane albe care au răspuns întrebării: ai avut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex?
De altfel doi dintre co-autorii studiului au ţinut să precizeze că ei înşişi sunt gay.
Rezultatele au fost salutate de activiştii pentru drepturile comunităţii gay care au spus că acestea dovedesc încă o dată că homosexualitatea „face parte natural din viaţa omului”.
În 1993, un studiu genetic realizat pe 40 de familii a susţinut că a identificat gena Xq28 ca fiind responsabilă pentru orientarea sexuală, ceea ce noua analiză respinge ca fals.
Rezultatele noului studiu pun la îndoială noţiunea de sexualitate aşa cum e măsurată pe scara Kinsey de la atracţia sexuală exclusiv heterosexuală la una exclusiv homosexuală.
„Genetica ne sugerează că este mult prea simplist să presupunem că cu cât atracţia faţă de acelaşi sex este mai puternică cu atât atracţia faţă de sexul opus e mai slabă”, au scris autorii studiului.
Se încarcă comentariile...
