Noul creier al omenirii
0Era tehnologiei digitale a început deja să schimbe, chiar dramatic, evoluţia creierului uman. Astăzi, întrebarea nu mai este dacă tehnologia ne schimbă creierul, ci cum o va face.
Creierul uman nu a mai fost influenţat atât de repede şi de dramatic de când omul preistoric a descoperit pentru prima oară cum să folosească unelte“, crede neuropsihiatrul Gary Small, profesor al Universităţii din California, Los Angeles (UCLA). „În timp ce creierul evoluează şi se adaptează noilor tehnologii, el se îndepărtează totodată de abilităţile sociale fundamentale“, continuă acelaşi profesor. Explicaţia este oarecum simplă şi ţine de plasticitatea creierului – adică abilitatea sa de a se schimba în funcţie de diverşi stimuli.
Spre exemplu, muzicienii profesionişti au mai multă materie cenuşie în acele regiuni ale creierului responsabile cu planificarea mişcării degetelor. Creierul atleţilor este mai dezvoltat în zonele dedicate coordonării ochi-mână. Cu cât dedicăm mai mult timp unei activităţi specifice, cu atât mai puternice devin legăturile dintre neuronii responsabili pentru acea activitate.
Astfel că oamenii care procesează constant informaţie digitală au mai mulţi neuroni dedicaţi înţelegerii mediului digital şi navigării spaţiului virtual. Pe cale de consecinţă, alte părţi ale creierului – printre care şi acelea responsabile cu abilităţile sociale clasice, cum ar fi socializarea -, devin mai puţin active.
Noua generaţie
Copilăria tinerilor de azi este total diferită faţă de cea a tinerilor care şi-au trăit copilăria înaintea revoluţiei tehnologice. Diferenţele dintre generaţii nu se mai rezumă la moravuri, modă sau cultură pop, ci merg din ce în ce mai mult către tehnologie. Copiii nu au fost niciodată mai conectaţi la tehnologie cum sunt azi. Relaţiile lor cu alţii sunt făcute şi desfăcute printr-un SMS, iar informaţiile lor sunt acumulate tot mai mult din mediul online şi spaţiul virtual (jocuri video ş.a.), şi din ce în ce mai puţin din cărţi sau alte medii clasice. Sigur, nu ar trebui să ne mire că „generaţia digitală“ gândeşte diferit.
Dar vestea că această generaţie ar putea să aibă creierul construit diferit faţă de generaţiile precedente e o idee cu totul şi cu totul nouă. Psihologul Adam Cox, un cunoscut autor pe teme de psihologie infantilă, este îngrijorat de efectul pe care acest „bombardament informaţional“ îl are asupra creierului infantil şi în special în cazul băieţilor. Corpul uman, spune Cox, a evoluat într-o lume în care mâncarea se găsea foarte greu (era principalul obiectiv al omului) şi a răspuns la abundenţa bruscă de sare, zahăr şi grăsimi prin obezitate. Similar, creierul uman simte acum nevoia de informaţie „junk-food“.
„Acum cincizeci de ani, plictiseala se instala după două ore fără activitate. Prin contrast, băieţii se pot simţi plictisiţi azi numai după treizeci de secunde de inactivitate“, spune el. Şi asta pentru că într-un joc video iei câte o decizie crucială la fiecare secundă, iar decizia e urmată imediat de o recompensă mentală. Normal că tinerii nu mai pot sta cuminţi pe un scaun când creierul lor e obişnuit să conducă armate, fie ele şi virtuale. Nu vă grăbiţi să spuneţi, cu subînţeles, „copiii din ziua de azi…“.
Problema concentrării şi a plictiselii devine tot mai mult şi o problemă a adulţilor, pentru că atenţia nu este un simplu act al disciplinei, ci o abilitate cognitivă cu rădăcini neurobiologice adânci. Iar acum, în era tehnologiei, această capacitate a minţii este brusc subminată de modul în care trăim.
Şi problema adulţilor
Cultura adulţilor nu diferă foarte mult de cea a copiilor din ziua de azi. Cu toţii avem o foame incredibilă pentru diverse jucării tehnologice ce livrează distracţii fără limite, chiar dacă mintea noastră nu mai este la fel de influenţabilă ca a unui copil. Întrebarea este nu cum ne schimbă pe noi acţiunile şi tehnologiile respective, ci cum se schimbă creierul nostru, având în vedere că acesta nu se opreşte niciodată din evoluţie. Astăzi am putea împărţi creierele umane în două extreme: pe de o parte avem „nativii digitali“, cei care nu au cunoscut o lume fără e-mail sau telefoane mobile - şi au creierele dezvoltate pentru decizii rapide, chiar instante, şi jonglează cu multiple surse de stimuli senzoriali ş.a. De cealaltă parte avem „imigranţii digitali“ - cei care erau deja adulţi atunci când revoluţia digitală a cucerit lumea. Ei sunt mai buni la citirea expresiilor faciale decât la navigarea pe internet.
„Creierul tipic al imigrantului digital a fost antrenat în mod complet diferit în modurile sale de socializare şi învăţare, făcând lucrurile pas cu pas“, spune Small. „Imigranţii învaţă mult mai metodic şi tind să execute sarcinile mult mai precis“. Aceste descoperiri nu sunt foarte încurajatoare pentru reprezentanţii vechii generaţii, care se tot chinuie să acopere într-un fel sau altul sincopele pe care le au când vine vorba de înţelegerea ultimelor tehnologii. Până la urmă, creierul lor a fost antrenat să facă cu totul altceva.
Acum, oricât de dur ar suna, rămâne de văzut dacă selecţia naturală va favoriza un anumit tip de creier sau altul. Oricum, nu există (încă) motive să credem că cele două modele se exclud reciproc. Small ne linişteşte spunând că ne putem influenţa evoluţia creierului astfel încât să beneficiem şi de tehnologia modernă şi să ne păstrăm, în acelaşi timp, şi abilităţile sociale, făcându-ne timp pentru amândouă. Dar această libertate de alegere s-ar putea să nu fie disponibilă mereu. Nu putem şti cum jocurile, gadgeturile sau comunităţile online vor evolua în viitor sau dacă vom mai avea nevoie de abilităţile de socializare şi învăţare tradiţionale. Cum va evolua creierul uman rămâne şi azi, în mijlocul revoluţiei digitale, un domeniu al imaginaţiei. Să sperăm că nu vom ajunge ca personajele din filmul Wall-e.
Se încarcă comentariile...
