Acesta din urmă are la rândul său două subcategorii, şi anume emoţiile care se bazează pe credinţe şi emoţiile bazate pe propriile experienţe şi pe propria educaţie. Ponderea acestor tipuri de abordare este definitorie pentru personalitatea fiecărui individ biologic dotat cu o minimă capacitate de abstractizare a semnalelor vizuale, auditive, olfactive, tactile şi gustative. Acestea sunt singurele filtre concrete prin care noi, oamenii, percepem realitatea înconjurătoare.
 
Capacitatea de abstractizare s-ar putea parafraza prin capacitatea de compilare a informaţiilor provenite prin cele cinci filtre biologice enumerate mai sus. Această capacitate este un fenomen care are loc în mod diferit la fiecare individ, în funcţie de „configuraţia” sa intelectuală. 
 
Informaţiile care ajung la noi sunt prezentate ca forme de codare a unui mesaj. Formele primitive de codare a mesajelor sunt: prin semne, prin sunete nearticulate, prin vorbire articulată, iar apoi în forme din ce în ce mai evoluate, de la scris la (părere personală) artă. 
 
Accesul actual la informaţia scrisă sau audio-vizuală este nelimitat. O cantitate practic nemărginită de informaţii este prezentă şi disponibilă în orice moment oricărei persoane conectată la Internet. Astfel, oricine poate să devină o sursă de informaţii. Reţelele de socializare nu sunt altceva decât o formă globală de comunicare, de expunere şi de promovare a propriilor idei. Pe vremuri existau, la nivel local, şezătorile la sat sau dezbaterile antice din pieţele publice, la care asistau şi persoane neimplicate în discuţie.
 
Dintr-o dată, din simpli ascultători de radio sau din simpli telespectatori am devenit emiţători într-un mediu în care propagarea informaţiilor se face pe o scară mult mai largă. Receptorii se pot afla la mii de kilometri distanţă, pot fi cultural diferiţi. De asemenea, receptorii pot fi din vecinătatea geografică şi culturală imediată, însă cu filtre de analiză a informaţiei complet diferite. Şi aici apare problema...
 
Argumentaţia afirmaţiilor şi a convingerilor noastre este bazată pe evidenţe sau pe emoţii, şi uneori acestea se pot combina în ipostaze cât se poate de maligne. Să le luăm pe rând.

Filtrarea bazată pe evidenţe 

Se mai numeşte şi metoda ştiinţifică. A fost exprimată foarte sugestiv de Ibn-al Haytam (Alhazen, 965-1014 AD), un astronom (matematician, fizician) arab. Acesta este considerat liantul între gândirea grecească antică şi revoluţia ştiinţifică din secolele 16-17:
„Atât timp cât aflarea adevărului este scopul celui care studiază scrierile ştiinţifice, acesta trebuie să se poziţioneze critic vis-a-vis de tot ceea ce citeşte şi... să îl atace din toate părţile. De asemenea, el trebuie să se analizeze şi pe sine în timpul examinării critice a subiectelor, pentru a nu aluneca spre prejudecăţi sau spre clemenţă.“
 
Pe scurt, Alhazen ne sfătuieşte să nu luăm de bun tot ceea ce aflăm, ci să ne poziţionăm critic la adresa oricărei informaţii. Din păcate, nu ne spune şi cum să practicăm acest exerciţiu mental. Se pune problema: care ne sunt referinţele în momentul în care nu ne pricepem să filtrăm o informaţie? Primul impuls logic ar fi să apelăm la un specialist confirmat în domeniul respectiv (practicant al metodei descrise mai sus). O măsură a confirmării este prestigiul pe care acesta îl are în comunitatea sa. Acest prestigiu se cuantifică în numărul de publicaţii şi în numărul de citări. Publicaţiile sunt vizibile pe site-urile editurilor ştiinţifice consacrate. Orice articol are cel puţin doi revizori anonimi, şi este iniţial trecut prin filtrele redactorilor. Rezultă că articolele respectivilor autori au fost întoarse pe toate părţile de încă cel puţin 4 specialişti din acelaşi domeniu. Unii dintre cei care nu sunt de acord cu acest tip de validare a expertizei ştiinţifice s-ar putea să se simtă lezaţi de lectura în continuare a acestui articol.

Filtrarea bazată pe emoţii 

Este opusul celei ştiinţifice. Nu mai filtrăm mesajele cu instrumente deja validate (de evoluţia tehnologică fascinantă din ultimii 300-400 de ani), ci ne izolăm în lumea noastră proprie. Nu mai facem apel la gândirea critică, ci alegem calea emoţională, a credinţelor proprii, a convingerilor noastre personale. În cel mai rău caz, aceste convingeri sunt rezultatul expunerii repetate la acelaşi mesaj, venit pe căi (aparent) diferite. Studii de caz:
 
Cazul 1: O oarecare prezentatoare TV, absolventă de Drept, cu ceva experienţă jurnalistică, are revelaţia că e bine să mănânce sănătos, după ce constată realitatea verificabilă: unele produse alimentare comercializate în masă prezintă probleme. Până aici, nimic grav, dimpotrivă. Mai departe, însă, începe nenorocirea: tânăra în discuţie, cu o largă expunere la public, începe să emită teorii în domenii în care nu are absolut nici o competenţă validată. Singura „validare“ vine de la numărul (îngrijorător) de persoane care filtrează eronat această informaţie ca fiind adevărată. Publică o carte despre prăjituri la a cărei lansare are intuiţia să invite pe una dintre referinţele culturii româneşti şi... devine vedetă. Apasă pedala şi strânge în jurul ei o comunitate cu credinţe comune legate de vaccinare, de energiile pozitive din pătrunjel sau de conspiraţia mondială a companiilor farmaceutice. Povestea este încă în desfăşurare, are peste 46,000 de adepţi numai la pagina Facebook.
 
Cazul 2: Un grădinar absolvent de şcoală profesională comunică în cercul său de apropiaţi despre revelaţia sa divină: oamenii îşi pot schimba culoarea ochilor doar prin concentrare profundă. În timpul acestei excursii transcendentale, trebuie evident urmărit un material video pe Youtube (unde grădinarul din poveste are vreo 7 conturi) care conţine nişte sunete şi nişte lumini alandala. La comentarii, şapte persoane diferite spun în primele rânduri că metoda este magnifică şi că dă rezultate, apoi pun un URL către un website. Pe acest website, grădinarul s-a metamorfozat în psiholog, medic nutriţionist, medic oncolog, expert în teoria câmpului electro-magnetic şi stăpânitorul energiei universale theta-phi. Organizează seminarii, terapii de masă prin săli de conferinţă (la început), iar apoi în spaţii largi (contra unei sume modice, fireşte). Vinde cărţi unei comunităţi largi. Apare „la televizor“, dă interviuri.
 
Orice asemănare cu realitatea este lăsată spre analiză gândirii dumneavoastră critice. 
 
Ambele exemple ilustrează rezultatele la nivel societal ale unor mega-escrocherii care se bazează pe instinctele raţionale adormite ale adepţilor care navighează internetul. Adepţi care nu au antrenamentul necesar pentru a filtra acest tip malign de informaţie, şi nici nu au gândirea critică suficient de trează pentru a face măcar un minim test de plauzibilitate (adică: intre două fenomene, unul real şi unul presupus, există o cale logică, plauzibilă şi verificabilă de validare a celui din urmă).
 
Acelaşi Internet, pe de altă parte, ne oferă o poartă largă spre adevărata ştiinţă, însă din nefericire aceasta este de multe ori prezentată neinteligibil către oamenii fără antrenamentul necesar de a o asimila (sau măcar înţelege, în linii mari). Puţini sunt cei care aleg nu calea manipulării naivilor, ci educarea acestora.
 
Doar viitorul ne va revela rezultatele pe termen lung ale asimilării incoerente a mesajelor pe care oamenii, în general, sunt nevoiţi să le digere. Singurul remediu eficient al acestor anomalii este educaţia sănătoasă, care ar trebui să aibă drept scop fundamental cultivarea şi promovarea gândirii critice, fiindcă aceasta şi doar aceasta a stat la baza evoluţiei spirituale şi tehnologice la nivel de umanitate.