Prima ediţie a evenimentului Maker Faire s-a desfăşurat la Roma, în perioada 3-6 octombrie. „Adevărul“ a fost prezent la expoziţie, s-a plimbat printre roboţei şi imprimante 3D, a asistat la lansarea plăcii Arduino Galileo, cu arhitectură Intel şi şi-a creat o impresie despre cum ar putea arăta viitorul.

Ştiai că în aproximativ o săptămână îţi poţi construi propriul telefon mobil? Sau că ţi-ar lua numai 100 de euro şi două săptămâni pentru a-ţi crea singur o cameră foto? Te-ai gândit vreodată să-ţi cumperi o dronă sau un robot? Nu mai bine ţi le faci singur?  Ai la dispoziţie toate informaţiile de care ai nevoie, la câteva click-uri distanţă, iar costurile sunt mai mici decât ţi-ai imagina. Prima ediţie europeană a evenimentului Maker Faire a avut rolul de a demonstra exact acest lucru. Conceptul este „împrumutat“ de la americani, unde populaţia este încurajată încă de la vârste fragede să inventeze, să inoveze şi să experimenteze, prin târgurile ştiinţifice care se organizează în şcoli. Asta a fost şi Maker Faire – un târg ştiinţific care a adunat inventatori din întreaga Europă şi speakeri cu renume din întreaga lume.

Câteva mii de tineri italieni au umplut culoarele Palazzo dei Congressi. Puşti cu freze lucrate şi tatuaje la vedere privesc hipnotizaţi cum în centrul unei imprimante 3D, strat după strat, ia naştere o figurină de plastic. Puştoaice cu mărgele mestecă gumă şi se sperie când un robot de dimensiunile unui om îşi balansează capul în faţa lor. La intrare, doi roboţi făcuţi din fiare vechi îşi aşteaptă creatorul. Acesta va apăsa câteva butoane şi îi va face să cânte. Unul din ei are o chitară electrică în mână şi aspectul unui star rock.

Luminiţe, răşini şi zumzet de motoare. Sunete ciudate şi miros de lemn. Urme colorate pe hârtie făcute de braţe robotice şi dâre trasate în nisip cu ajutorul senzorilor. Artă şi tehnologie. Digital şi analog. Viitor, steampunk şi vintage. Aceasta este experienţa Maker Faire.

<strong>Intel vrea să-şi pună amprenta pe viitor. Tu ce ai de gând să construieşti?</strong>

Fizicianul, matematicianul, astronomul şi filosoful italian Galileo Galilei a fost numit de către Stephen Hawking „părintele ştiinţei moderne“. Pe scena de la Roma, Brian Krzanich, CEO al Intel, alături de Massimo Banzi, unul dintre principalii dezvoltatori ai platformei Arduino, au prezentat „Galileo“, prima placă de dezvoltare Arduino bazată pe arhitectura Intel Quark.

Kiturile de dezvoltare şi interfeţele software ale Arduino îi ajută pe artişti, designeri şi utilizatorii de rând care nu au pregătire tehnică, să creeze obiecte şi ecosisteme.  Placa de dezvoltare Intel Galileo este un instrument util pentru construirea unor designuri interactive simple, precum ecrane LED, sau pentru a face proiecte complexe, de la aplicaţii pentru acasă la roboţi controlaţi cu ajutorul smartphone-ului. 

SoC-ul Quark (System On a Chip) este bazat pe o arhitectură de 32 de biţi şi funcţionează la o viteză de 400 de mHz. Plăcile Intel sunt dotate cu interfeţe standard I/O, inclusiv ACPI, PCI Express, 10/100Mb Ethernet, SD, USB 2.0, porturi EHCI/OHCI USB şi RS-232, şi sunt compatibile cu Windows, Mac OS şi Linux.

“Suntem încântaţi să lucrăm cu Intel şi să folosim tehnologia Intel pentru prima dată pentru plăcile noastre de dezvoltare”, a declarat Massimo Banzi, fondator al comunităţii Arduino. “Privesc spre viitor în privinţa colaborării noastre şi sunt de părere că munca noastră va duce la crearea unor produse extraordinare care vor ajuta la dezvoltarea de inovaţii”, a adăugat el. “De-a lungul eforturilor noastre în educaţie, am înţeles că modul de învăţare practic inspiră interesul pentru ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică”, a declarat Krzanich. Motto-ul plăcii Galileo este „What will you make?“ („Tu ce vei construi?“).

<strong>Roboţi, case inteligente, modă steampunk şi portocala ca mijloc de comunicare</strong>

În zona rezervată Intel există deja câteva proiecte care s-au folosit de puterea noi plăci Galileo. La prima vedere, YesYesBot este cel mai impresionant proiect. Robotul care seamănă cu R2D2 din Star Wars s-a perindat şi pe scenă imediat după ce Krzanich a prezentat placa Galileo, pentru a demonstra ce se poate face cu ea. Dezvoltat de o echipă de americani, YesYesBot poate fi controlat prin smartphone şi funcţionează ca un hotspot portabil care poate arunca bomboane. Acesta dispune şi o multitudine de senzori care îi permit să se deplaseze autonom prin mulţimi.

DARwin (Dynamic Anthropomorphic Robot with Intelligence) este un alt robot bazat pe placa Galileo. DARwin este o „creatură“ simpatică, 100% open-source (el poate fi realizat cu o imprimantă 3D) şi 100% Intel, fiind creat de Intel Chandler Embedded Innovation Center (CEIC), din Arizona. Roboţelul are o înălţime de aproximativ 40 de centimetri şi poate merge, aplauda sau face cu mâna, fără a fi controlat de un om. Planurile pentru partea hardware, dar şi cea software, pot fi găsite online.

La un alt ghişeu stă un altfel de robot. Cu toate că e compus, la prima vedere, doar din câteva bucăţi din lemn, Data Monster e ameninţător prin felul în care se mişcă. Capul lui este ascuţit şi când îţi apropii mâna de el, senzorii lui te detectează şi „monstrul“ se întinde spre tine ca şi cum ar vrea să te miroasă. Lucas Ainsworth, unul din reprezentanţii echipei Intel care au creat proiectul, îmi explică că Data Monsters sunt „creaturi“ sensibile la mediul online. Mai exact, ele analizează feedurile de Twitter şi îşi schimbă starea în funcţie de lucrurile postate. Ele pot reacţiona la politică, vedete sau diverse evenimente. Cel de la Roma reacţiona de fiecare dată când cineva tweet-uia despre Maker Faire.

Galileo ar putea deveni, într-un viitor apropiat, un oaspete de seamă în casele noastre. MyWatts este un sistem de automatizare bazat pe platforma intel. Sistemul poate îndeplini numeroase sarcini, precum măsurarea consumului de curent electric, detectarea prezenţei persoanelor într-o anumită cameră, măsurarea temperaturii, stingerea sau aprinderea dispozitivelor electronice sau declanşarea alarmei în caz de efracţie. Controlul se face cu ajutorul smartphone-ului şi există şi posibilitatea de a controla totul cu vocea.

Câteva standuri mai încolo dau peste câţiva studenţi italieni. Pe masa lor scrie „Narang“ şi văd câteva globuri portocalii care seamănă cu nişte portocale. Un tip de 20 şi ceva de ani, înalt, îmbrăcat smart casual şi cu părul dat cu gel mă întâmpină. El spune că portocalele electronice sunt făcute pentru a le permite deţinuţilor din puşcăriile de minimă securitate să comunice mai uşor cu cei dragi. Dispozitivele funcţionează pe bază de microcontrolere Arduino şi dispun şi de o aplicaţie de smartphone, folosită de cei de acasă. Cum funcţionează? Fiecare secţiune a portocalei este dotată cu un led. Prin aplicaţie se selectează un mesaj simplu („mi-e dor de tine“, „te iubesc“ etc.), iar dispozitivul puşcăriaşului se luminează într-o anumită zonă. În momentul în care acesta suflă în vârf, LED-ul se stinge şi persoana cu smartphone-ul este anunţată că mesajul a fost văzut. Dispozitivul costă 25 de euro. 

Plimbându-mă printre standuri, aud o muzică ciudată. Un domn la vreo 50 de ani învârte de zor de o roată ataşată unei construcţii din lemn. Construcţia instrumentului muzical a durat aproximativ trei luni. Manivela acţionează o serie de tuburi care eliberează aer cu presiune. Aerul trece prin 29 de valve şi ajunge în 29 de tuburi care scot un sunet similar fluierelor. Pentru a compune pentru acest instrument, este nevoie de o hârtie specială cu tăieturi care lasă aerul să iasă numai în anumite locuri, scoţând numai anumite sunete.

La Maker Faire nu au venit numai electronişti, ci şi oameni cu fel de fel de înclinaţii artistice. Am văzut un stand special dedicat celor care adoră cosplay-ul. Costumul lui Spider Man stătea alături de cel al lui Thor, iar Mjolnir a primit un loc de graţie, pe un piedestal. Cel mai mult mi-a atras atenţia un costum steampunk pe care l-aş fi îmbrăcat fără să ezit dacă mi s-ar fi dat ocazia.

„Robert este un creator din Dublin, interesat de electronice. Îi plac proiectele cu multe LED-uri şi multă sudură“, scrie pe o hârtie aşezată în faţa unei plăci cu LED-uri multicolore. Robert are în jur de 30 de ani, vorbeşte cu zâmbetul pe buze şi vorbeşte cu entuziasm despre proiectul lui – o machetă supradimensionată a unui microcontroler Arduino.  El îmi explică că o foloseşte pentru a le arăta elevilor lui cum funcţionează circuitele şi cum se fac conexiunile între Arduino şi diverse tipuri de componente. Pe masa lui mai sunt şi câteva badge-uri cu LED-uri, dar şi nişte microcontrolere speciale care pot fi aplicate pe haine pentru un plus de sclipire.

Există un rând întreg plin de imprimante 3D. Materialele folosite variază – de la plastic, la răşini - şi obiectele create vint în toate formele şi culorile. Unii creează obiecte decorative, alţii fac figurine. Imprimantele folosite sunt de tipul open-source (RepRap sau Ultimaker, de exemplu) şi sunt uşor de modificat pentru a-şi deservi cât mai bine scopul.

Pe o schelă metalică atârnă partea superioară a unui robot umanoid. În jurul lui s-a strâns o mulţime mare. Lângă el, un bărbat cu păr cărunt şopteşte într-o cască. Robotul se mişcă. Lumea suspină cu mirare. Braţele se întind în aer şi ochii lui – camere web – mă fixează cu privirea, mulţumită unu . Robotul este acţionat vocal de către inventatorul lui, un francez care în urmă cu un an nu ştia absolut nimic despre robotică. „Pielea“ a făcut-o cu ajutorul unei imprimante 3D şi a învăţat tot ce ştie de pe internet.

Înapoi la zona Intel mai dau peste un proiect interesant. Pe unul din standuri stă un rucsac interesant în care zăresc un mecanism electronic interesant. Ataşat de el este o portavoce. Invenţia se cheamă Social City Detector şi, potrivit unuia dintre creatori, de la Copenhagen Institute of Interaction Design, ea poate detecta stratul social online al locului în care se află. Practic, rucsacul analizează activitatea de pe o anumită zonă şi, cu ajutorul portavocii redă aceea activitate. Sunetul este similar celui produs de geigermetru.

La subsol este zona dedicată Fablab. Fablab este o reţea globală de ateliere care facilitează inovaţia şi creaţia punând la dispoziţia doritorilor accesul la diferite unelte. Aici am dat peste foarte multe obiecte care foloseau lemnul ca materie primă – biciclete, cărucioare cu rotile sau ochelari de soare – dar şi peste diverşi expozanţi care se ocupau de decorarea hainelor cu strasuri sau aplicarea de modele grafice peste tot felul de obiecte.

Shopper ar putea deveni, în câţiva ani, asistentul personal al fiecărui cumpărător din hipermarketuri. Invenţia arată ca o maşină în miniatură şi se foloseşte de o placă Arduino şi de senzori infraroşii pentru a-şi urmări „stăpânul“ în timp ce cară coşul de cumpărături. Fabricarea prototipului a costat în jur de 600 de euro, iar cel care vrea să „controleze“ jucăria trebuie să poarte la buzunarul din spate un sistem din LED-uri.

Cu ajutorul unei plăci Galileo s-a făcut şi un sistem de monitorizare destinat mamelor îngrijorate. Cu ajutorul unor senzori ce se montează în patul copilului, sistemul poate detecta diferitele tipuri de plâns ale copilului – de foame, de somn, de frică etc. Software-ul nu este final, mi-a explicat unul dintre realizatorii proiectului, aşa că sistemul poate deocamdată doar să distingă mai multe forme plâns, nu să le şi discearnă.

<strong>Tu cum ai reinventa lumea?</strong>

Evenimentul Maker Faire a fost deschis de o sesiune de conferinţe. Primul care a urcat pe scenă a fost Joey Hudy, un puşti american inclus în topul Business Insider al celor mai inteligenţi copii din lume. La numai 16 ani, Joey l-a cunoscut pe preşedintele american Barack Obama, căruia i-a prezentat un tun de bezele pe care l-a creat în cadrul unui proiect şcolar. Cum mulţi ar putea spune că nu este nimic impresionat la un tun care aruncă cu bezele, trebuie să specific că puştiul a mai inventat şi un laptop cu alimentare solară, un dispozitiv care poate scana un om şi să-l transforme într-un model 3D, dar şi o placă de expansiune cu LED-uri pentru microcontrolerele Arduino, menită să atragă şi mai mulţi copii în lumea ingineriei.

Tot din SUA a venit şi Leah Buechley, profesoară la Laboratorul Media al Massachusetts Institute of Technology şi inventatoare a microcontrolerului Arduino Lilly Pad, ce poate fi folosit pentru crearea de ţesături digitale. „Crearea este o parte esenţială a naturii umane. Cred că oamenii, la fel cum simt nevoia de a bea, de a mânca şi de a se reproduce, simt nevoia de crea“, a explicat ea pe scenă. Buechley a mai spus că inventarea lucrurilor nu ţine numai de inginerie şi de electronică, ci şi de design şi creativitate. Ea a arătat câteva dintre proiectele ei şi ale studenţilor ei. Cel mai mult mi-a atras atenţia un telefon mobil construit de la zero.

Imprimarea 3D devine din ce în ce mai importantă în peisajul tehnologic, ştiinţific, medical şi chiar arhitectural în ultima perioadă. Astfel, la Maker Faire au vorbit şi doi reprezentanţi de seamă ai acestui domeniu. Primul a fost Josef Prusa, un tânăr de 23 de ani din Cehia care şi-a creat propria imprimantă 3D cu ajutorul proiectului hardware open source Rep Rap. Designul lui poate fi descărcat de pe Web  şi a fost descărcat de zeci de mii de oameni din întreaga lume. Enrico Dini a dus lucrurile la un alt nivel. Imprimanta lui tridimensională D-Shape 3D este uriaşă. Ea poate „tipări“ obiecte cu un volum de până la 6 metri cubi şi el speră să construiască o casă cu ajutorul ei. Totuşi, până atunci, Dini a devenit „omul care construieşte case pentru peşti“, după cum a explicat chiar el. Practic, el îşi foloseşte invenţia pentru a creea recifuri aritificiale. De ce face asta? Din plăcere şi din dragoste pentru ştiinţă şi matematică. „Am făcut asta pentru că pur şi simplu voiam să o fac. Este rezultatul a şase ani de brainstorming în care am încercat să găsesc o modalitate de a printa ceva care este util pentru cineva“, a spus inginerul. „Putem tipări matematică. Imprimanta nu şi-ar atinge cu adevărat potenţialul fără un limbaj potrivit în spate: matematica“, a mai declarat Dini, referindu-se la algoritmul cu ajutorul căruia a dezvoltat forma recifurilor artificiale. 

Şi Ionuţ Budişteanu, tânărul din Râmnicu Vâlcea care a câştigat marele premiu în cadrul competiţiei Intel ISEF 2013, le-a vorbit participanţilor la eveniment. El şi-a explicat proiectul său – o maşină autonomă care ar urma să coste aproximativ 6000 de dolari. Aceasta foloseşte un radar special, inventat chiar de tânărul român. „Adevărul“ a stat de vorbă cu Ionuţ înainte de discurs. L-am întrebat pe Ionuţ cum crede el că va arăta viitorul. ”În următorii 20 de ani, va fi o lume a inteligenţei artificiale. Vor fi din ce în ce mai multe aplicaţii în acest domeniu. În ultima vreme, puterea de calcul a crescut foarte mult şi, peste vreo 20-30 de ani, un computer obişnuit va avea aceeaşi putere ca şi creierul uman”, a spus el.

Lista completă cu speakerii de la Maker Faire Europe poate fi consultată aici.

Mic dicţionar

Cum în tot textul am folosit cuvintele „Arduino“ şi „open-source“, m-am gândit că ar fi util să pun la dispoziţie explicaţiile acestor termeni.

Placa de dezvoltare Arduino poate fi considerată un mic computer căruia îi poţi controla intrările şi ieşirile de la cip. Microcontrolerele Arduino pot fi folosite pentru a dezvolta obiecte de sine stătătoare interactive sau pot fi conectate la un calculator pentru a prelua sau pentru a trimite date şi apoi să acţioneze pe baza acelor date. Utilizatorii le pot adăuga fel de fel de senzori şi îi pot da diverse abilităţi – GSM, GPS, WiFi. Plăcile pot fi legate şi la ecrane sau la LED-uri, iar programarea se face cu ajutorul unui software gratuit. Cu ajutorul Arduino se poate creea orice, de la artă interactivă, la roboţi autonomi.

Conceptul de open-source se referă la acele programe software sau platforme hardware ce pot fi modificate de oricine doreşte. Practic, creatorul programelor sau componentelor pune la dispoziţia utilizatorilor posibiltatea de a modifica produsul în orice fel. 

→

Imaginea 1/35: maker faire