Elevii întreabă, câştigătorii de Nobel răspund. Sfaturi pentru tineri de la cele mai strălucite minţi ale lumii, la Intel ISEF 2014
0
În cadrul competiţiei Intel ISEF 2014, elevii participanţi au avut ocazia să adreseze întrebări unor oameni de ştiinţă premiaţi cu Nobel. ”Adevărul” a fost prezent la eveniment şi vă prezintă cele mai interesante sfaturi date de către cercetători.
Cei de la Intel au organizat o conferinţă specială în cadrul căreia cei peste 1700 de elevi din întreaga lume (printre care se află şi cinci elevi români şi 4 elevi din Republica Moldova) au avut ocazia să interacţioneze cu şase oameni de ştiinţă, câştigători ai premiilor Nobel şi Draper.
Şase minţi strălucite într-o mare de mici genii
Frances Arnold a câştigat premiul Draper în anul 2011 şi este recunoscută la nivel global pentru pionieratul în metodele de evoluţie direcţionată care permit crearea de sisteme biologice utile, enzime, circuite regulatoare genetice şi organisme. Ea este profesoară în cadrul universităţii California Institute of Technology.
Michael Bishop a primit premiul Nobel pentru Medicină în 1989. El a descoperit prima oncogenă umană, în anii 80’. Mulţumită lui, doctorii au putut afla cum se formează tumorile maligne. Bishop predă la University of California.
Martin Chalfie a luat premiul Nobel pentru Chimie, în 2008. El a descoperit proteina fluorescentă verde, găsită în numeroase animale marine bioluminescente. Acum este profesor la Columbia University.
Robert Horvitz a câştigat Nobelul pentru Medicină în 2002, pentru descoperile legate de regularea genetică a dezvoltării organelor şi moartea programată a celulelor. Horvitz predă cursuri la Massachusetts Institute of Technology.
Sir Harold Kroto este profesor la Florida State University şi a primit premiul Nobel pentru Chimie în 1996. Acesta a descoperit o moleculă cu 60 de atomi de carbon, sub forma unei mingi de fotbal. Aceasta a devenit cea de-a treia formă de carbon pur existentă,după grafit şi diamant.
John Mather lucrează la NASA Goddard Space Flight Center şi a câştigat premiul Nobel pentru Fizică în 2006. El a lucrat la satelitul Cosmic Background Explorer care a oferit dovezi în favoarea teoriei Big Bang.
Fii tu însuţi, fă ceea ce îţi place şi nu îţi face griji dacă nu te integrezi cum trebuie cu ceilalţi - Michael Bishop, câştigător al premiului Nobel pentru Medicină
Despre viaţă şi ştiinţă
Pe rând, câţiva dintre finaliştii de la Intel ISEF 2014 au avut ocazia de a păşi în faţa microfonului şi de a le adresa câte o întrebare oamenilor de ştiinţă. Întrebările au fost diverse şi răspunsurile pe măsură. Citiţi mai jos o selecţie.
Ce fel de greutăţi aţi avut de înfruntat când aţi crescut? Modul în care gândeaţi v-a diferenţiat sau a încercat cineva să vă oprească din a vă urmări cariera în ştiinţă? Cum aţi depăşit aceste obstacole?
”Nu sunt sigur că ăsta este genul de răspuns pe care îl cauţi, dar cel mai bun exemplu de experienţă pe care am avut-o cu cineva care încerca să mă oprească din a-mi realiza ţelurile ştiinţifice a fost când eram boboc, în liceu. Făceam o colecţie de insecte. Obstacolul a fost faptul că încercam să colecţionez insecte în parc, iar asta nu a fost o idee foarte bună. La un momentat, câţiva copii semnificativ mai mari decât mine au decis că e timpul să mă despart de colecţia de fluturi, printre altele. Am depăşit acest obstacol dându-le cei 42 de cenţi pe care îi aveam la mine” – Robert Horvitz
”Când aveam şapte ani, învăţătoarea i-a scris un bilet mamei mele în care i-a spus că nu e deloc fericită cu modul în care Harold – adică eu – lucra la şcoală, pentru că îi plăcea foarte mult să se joace. Dacă asculţi oamenii de ştiinţă mereu vor zice, după o descoperire, «doar mă jucam cu asta şi, deodată a apărut chestia asta». Dacă vrei să câştigi premii încearcă să găseşti un domeniu în care simţi că te joci. Se pare că aşa reuşeşti să fii creativ.” – Harold Kroto
Cum eraţi când aveaţi vârstă noastră? Aveţi vreun pont sau vreun sfat pe care aţi vrea să îl fi ştiut când aveaţi 18 ani?
”Sunt mama a doi copii, unul de 18 ani şi unul de 17 ani. Îmi amintesc foarte mult de mine când eram de vârsta lor, deoarece şi eu ştiam absolut totul. Mi-am pierdut din cunoştinţe pe măsură ce am îmbătrânit. Cu cât îmbătrânesc, cu atât îmi dau seama că nu ştiu nimic, sau cel puţin asta îmi spun ei. Însă această încredere în sine – să ai 17-18 ani şi să deţii toate răspunsurile – încearcă să o păstrezi cât mai mult. Aceasta te va propulsa să faci lucrui nebuneşti şi minunate. Păstraţi acea încredere în sine. Chiar ştiţi tot ce aveţi nevoie să ştiţi.” – Frances Arnold
”La vârsta de 18 ani eram conştient că vreau să fac mai multe lucruri: voiam să fiu cât se poate de bun la tenis, cât se poate de bun la grafică şi artă şi cât se poate de bun la ştiinţă. Universitatea a fost cel mai bun loc pentru mine – şi pentru voi – de a explora diverse căi. Nu vă puneţi toate ouăle în acelaşi coş. Unul din cele mai fantastice lucruri pe care le faci la universitate este că poţi cunoaşte oameni noi. Cea mai mare problemă cu educaţia online este că veţi pierde ceea ce pentru mine este cel mai important aspect, adică posibilitatea de a explora şi alte drumuri. Trebuie să vă asiguraţi că vă concentraţi pe mai multe aspecte. S-ar putea să nu aveţi success în unul din ele.” – Harold Kroto
”Când eram în liceu înotam, cântam la chitară, îmi plăcea ştiinţa şi nu cred că aveam vreo direcţie clară. Dar ce mi-aş mie la 18 ani, dacă aş avea ocazia? Eu mi-am impus anumite reguli: ar trebui să mă comport într-un anumit fel, ar trebui să nu pun întrebări. Mi-aş spune: uită toate prostiile astea. Du-te şi interacţionează cu lumea cât de mult poţi!” – Martin Chalfie
”Am crescut într-o zonă rurală din Pennsylvania. Colegii mei mergeau la şcoală pentru că trebuia, nu pentru că erau interesaţi de ce se petrece acolo. Eu, în schimb, eram absolut absorbit de şcoală, lucru care m-a scos în evidenţă. Asta s-a repetat şi în liceu. Eram printre puţinii cărora chiar le păsa ce învăţau, lucru care m-a deranjat mult. Când am absolvit, mi-am dat seama de un lucru: că eram special în felul meu. Eram strălucit, îmi foloseam talentele şi aveam un viitor strălucit în faţă. Mesajul este: fii tu însuţi, fă ceea ce îţi place şi nu îţi face griji dacă nu te integrezi cum trebuie” – Michael Bishop
Ce carte v-a influenţat cel mai mult cariera?
”Aş vrea să menţionez trei cărţi. Când aveam opt ani, părinţii mei obişnuiau să îmi citească cu voce tare biografii ale lui Galileo şi Darwin. Asta m-a făcut să mă gândesc la importanţa ştiinţei şi la pericolele ştiinţei. Mai târziu, în liceu, am descoperit o serie de cărţi numite Amateur Telescope Maker în care se explica pas cu pas cum se construieşte un telescop. Le-am citit cuvânt cu cuvânt” – John Mather
”Cartea care m-a influenţat cel mai mult a fost aceea pe care am scris-o eu. Am învăţat foarte mult despre un subiect pe care nu îl cunoşteam. Totuşi, cea mai importantă carte a fost un de ştiinţă în care era o pagină despre interacţiunea radiaţiei cu materia. Nu înţelegeam nimic, dar mi-am spus că trebuie să înţeleg asta. Aşa că mi-am dedicate timpul pentru a face asta şi a meritat efortul” – Harold Kroto
”Una din cărţile care m-au influenţat cel mai mult am citit-o pentru facultate. Era despre matematică, scrisă de un autor numit Steve Atkins şi avea 72 de pagini. În prima zi de cursuri nu îmi puteam imagina cum îmi va lua un semestru întreg trecând printr-o carte de 72 de pagini. La sfârşitul semestrului ajunsesem la pagina 7. Ce am învăţat din asta este că eram înconjurat de matematicieni şi mi-am dat seama că eu nu sunt unul dintre ei. Asta m-a făcut să mă gândesc la cariere alternative şi am ajuns să fac biologie. Cealaltă carte este scrisă de autorul James Watson şi se numeşte Spirala Dublă. Aceasta m-a învăţat că studiul biologiei poate fi distractive atât din punct de vedere ştiinţific, dar şi interesant din alte puncte de vedere.” – Robert Horvitz
”În facultate, am tradus, din germană în engleză, Faust, de Goethe. Pentru prima dată, am ajuns să conştientizez o parte din mine – această motivaţie puternică de a şti, de a înţelege. Faust a dus-o prea departe, făcând un pact cu diavolul pentru a obţine cunoştinţele, dar m-am indentificat cu acea nevoie.” – Michael Bishop
”Voi vorbi despre două carţi pe care le-am citit în liceu. Pe una din ele am devorat-o şi am citit-o din scoarţă în scoarţă de mai multe ori. Se numeşte Catch 22 şi vorbeşte despre absurditatea moralei. A fost o carte care mi-a captat atenţia şi care mi-a influenţat viziunea politică câţiva ani buni. Cealaltă mi-a fost dată de un profesor la şcoală şi era vorba despre tensiunile din Africa de Sud, despre rasism şi despre cum rasismul distruge familii.” – Martin Chalfie
Se încarcă comentariile...
