Urne ale Universul inflaţionar imediat după Big Bang!

Undele gravitaţionale reprezintă deformări ale ţesutului spaţio-temporal care se generează în urma mişcării accelerate ale obiectelor cu dimensiuni enorme şi care se propagă în Univers. Asemănătoare undelor mecanice care apar într-o saltea elastică şi se propagă în momentul în care sărim. Unde gravitaţionale primordiale ar putea exista încă de când Universul nostru a luat naştere.
 
Existenţa undelor gravitaţionale a fost prevăzută în cadrul teoriei relativităţii generale a lui Einstein, însă, până la ora actuală nimeni nu a reuşit să le măsoare în mod direct.
 
Există cu adevărat aceste unde? Cum arată?

Mai multe experimente sunt de mulţi ani pe urmele lor: începând cu antenele gravitaţionale criogenice şi terminând cu sisteme sofisticate care folosesc laserii (cum ar fi VIRGO şi LIGO).
 
BICEP 2 (Background Imaging of Cosmic Extragalactic Polarization) este un experiment care foloseşte un telescop situat în apropierea Polului Sud care măsoară radiaţia cosmică de fond, determinând aşa-numita polarizare a acesteia într-un domeniu de frecvenţe între 100 şi 150 GHz. Existenţa undelor gravitaţionale primordiale, care ar fi putut lua naştere după perioada de inflaţie a Universului, ar putea influenţa polarizarea radiaţiei comice de fond.
 
Cercetătorii de la BICEP 2 au anunţat că în după-amiza (în România în jurul orei 6) zilei de 17 martie vor face un anunţ extrem de important.
 
Oamenii de ştiinţă se aşteaptă la anunţul descoperirii efectelor generate de undele gravitaţionale primordiale asupra radiaţiei cosmice de fond.

Aceasta este descoperire cel puţin la fel de importantă ca şi cea a bosonului Higgs dacă nu şi mai importantă! Pe de o parte, ar demonstra existenţa undelor gravitaţionale, pe de alta a unei faze de expansiune a Universului cu o viteză ameţitoare, mult mai mare decât viteza luminii (aşa-numită inflaţie); este spaţiul însuşi cel care a suferit procesul de inflaţie! Acest proces ar fi avut loc imediat după Big Bang (la circa 10 la puterea minus 35 de secunde!!!).
 
Ar fi aceasta, desigur, o descoperire de Nobel!


Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro