Dronele subacvatice pot influenţa radical prognozele privind intensitatea uraganelor. Ce au descoperit cercetătorii

Dronele subacvatice pot influenţa radical prognozele privind intensitatea uraganelor. Ce au descoperit cercetătorii

Drona subacvatic[ FOTO EPA-EFE

Un cercetător de la Universitatea Rutgers, Scott Glenn, a descoperit că intensitatea uraganelor poate fi prognozată cu mai mare acurateţe dacă se ţine cont de condiţiile oceanice, mai precis de temperaturile apelor. Deşi aceste condiţii sunt considerate de o stabilitate mare, lucrurile sunt un pic mai complicate.

Ştiri pe aceeaşi temă

În 2011, Scott Glenn, un cercetător în inginierie oceanică de la Universitatea Rutgers a făcut un pas curajos: şi-a lăsat echipamentul de 150.000 de dolari, o dronă subacvatică în formă de torpilă, cu o lungime de aproximativ 1.8 metri, în calea Uraganului Irene, relatează The Atlantic.
 
Drona, care aparţine Departamentului de Protecţie a Mediului din New Jersey, a rămas intactă, furnizând date care deschid noi posibilităţi pentru prognozarea intensităţii uraganelor.Uraganele sunt considerate furtuni atmosferice, în ciuda faptului că ele depind de apele calde ale oceanului care-i servesc drept combustibil. 
 
Modelele de prognoză pornesc de la asumpţia că stările oceanului sunt stabile şi astfel nu reprezintă factori determinanţi ai forţei unei furtuni, deşi se ştie că uraganele răcesc considerabil apele de sub ele luându-şi energia prin absorbţia de căldură. Glenn a pus la îndoială această asumpţie. Drona sa a detectat o scădere rapidă şi drastică a temperaturii oceanului înainte ca ochiul uraganului Irene să se formeze, scădere care a coincis cu o descreştere a intensităţii furtunii chiar înainte ca aceasta să lovească ţărmul New Jersey. 15 luni mai tîrziu, el a putut confirma această descoperire în sens invers în cazul uraganului Sandy ce a lovit aceeaşi coastă : creşterea temperaturii apei a coincis cu o intensitate mai mare a furtunii.
 
Explicaţia cercetătorului e una „simplă”: „Dacă oceanul are o temperatură ridicată, asta creşte intensitatea (n.r. uraganului). Dacă oceanul are o temperatură scăzută, asta scade intensitate, astfel că prezicerea corectă a intensităţii uraganului se află în legătură cu mai buna citire a stării în care se află oceanul.  „Dacă vrem să estimăm corect intensitatea, atunci trebuie să ştim să citim oceanul,” a concluzionat Glenn.
 
Dacă asemenea date sunt corecte şi pot fi transmise cercetătorilor şi metereologilor în timp util, acurateţea prognozelor privind intensitatea uraganului se poate îmbunătăţi simţitor. Acest lucru mai înseamnă şi că serviciile de urgenţă pot beneficia de mai multă încredere din partea rezidenţilor care tind să  ignore avertismentele dacă anterior prognozele s-au dovedit exagerate.
 
FOTO EPA-EFE
 
Dronele subacvatice sunt folosite de Glenn şi alţi cercetători oceanici pentru a înregistra date precum temperatura şi salinitatea apei în zone întinse şi adânci. Dronele nu au motoare, folosesc o baterie pentru a acţiona un sistem de pompare a apei şi care le permite să se mişte în apă, pe verticală, cu o viteză maxima de circa 800 de metri pe oră. O băşică gonflabilă permite cozii dronei să revină la suprafaţă şi să transmită unele informaţii prin satelit, care ajung aproape în timp real pe monitoarele de oriunde. Bateria pune în funcţiune şi computerul, instrumentele şi comunicaţiile prin satelit ale dronei şi poate ţine luni de zile.
 
Datele obţinute de drona lui Glenn despre uraganul Irene au arătat o scădere a temperaturii apelor între 6 şi 11 grade Celsius cu câteva ore înainte ca ochiul uraganului să treacă sub ele: „Am văzut că a avut loc o schimbare de mare amploare.” Mai mult decât atât, prognoza intensităţii uraganului Irene s-a dovedit greşită: a fost un uragan tropical, nu unul de Categorie 1.
 
Regiunea Atlanticului Mijlociu unde a lovit Irene, ca şi alte regiuni precum Marea Galbenă, au fluctuaţii sezoniere extrem de mari ale temperaturii apelor şi un „bazin rece” bine definit sau rezervor de apă rece care se află sub straturile de apă mai caldă vara. Datele dronei au arătat că, apropiindu-se din sud de-a lungul platformei continentale, uraganul a răscolit bazinul rece şi l-a împins în sus, astfel că temperatura apei a scăzut extrem de tare înainte ca furtuna să lovească pe uscat. 
 
Travis Miles, profesor asistent la Rutgers, care făcea parte din echipa lui Glenn la acel moment a spus: „Pentru ocean asta înseamnă o trecere de la vară la iarnă în 12 ore.” El a precizat că în largul oceanului chiar şi o scădere de un grad Celsius poate avea un impact semnificativ.
 
În afara analizei datelor dronei subacvatice, echipa lui Glenn a efectuat peste 130 de simulări computerizate folosind variabile de tot felul, de la curenţi la nivele de salinitate pentru a determina ce factori au contribuit cel mai puternic la scăderea intensităţii uraganului. El a spus că modificarea temperaturii a fost deasupra altor variable cu „un factor de 2 sau 3.” 
 
Ei au observat acelaşi tipar la alte 11 de uragane care au trecut prin Atlanticul Mijlociu pe timp de vară. Echipa a studiat şi datele (2001) referitoare la Taifunul Muifa din Marea Galbenă, descoperind că furtuna a suferit o scădere a intensităţii datorită amestecului de apă din bazinul rece cu apele calde pe măsură ce aceasta se apropia de coastele asiatice. „Deci toate aceste lucruri nu i se datorau numai lui Irene. Fizica opera în uraganele astea. Nimeni nu s-a gândit să ia în seamă acest lucru ,” a explicat specialistul.
 
Echipa lui Glenn a avut ocazia să retesteze validitatea acestor descoperiri şi pentru uraganul Sandy, care a venit încet dinspre est, perpendicular pe coasta New Jersey. Pe parcursul celor 3 zile cât i-a luat să atingă ţărmul, vântul a adunat apele aflate la nivele de suprafaţă spre ţărm , împingând apele reci mai adânci în larg. Astfel că, atunci când Sandy a lovit, din acel bazin rece aproape că nu mai rămăsese nimic şi era doar apă caldă- combustibil pentru uragan.
 
Chris Slocum, postdoctorand în cadrul Grupului pentru Cicloane Tropicale al Institutului Cooperativ pentru Cercetarea Atmosferei, Universitatea Colorado a spus că „ne lipsesc şi alte informaţii care sunt la fel de importante pentru înţelegerea uraganelor.” El şi alţi cercetători indică pereţii uraganului şi ceea ce se numeşte raza vânturilor maxime, distanţa dintre centrul furtunii şi cele mai puternice vânturi ale sale. El a mai spus că transferul de energie între ocean şi atmosferă necesită înţelegere mai precisă, dar că condiţiile oceanice trebuie într-adevăr estimate corect.
 
Majoritatea comunităţii de specialişti oceanici invită la prudenţă în aplicarea pe scară largă a descoperirilor privind temperatura apelor. Condiţiile atmosferice ale Atlanticului Mijlociu nu se întâlnesc la fel de clar în altă parte.În Golful Mexic, curentul puternic de apă caldă cunoscut drept Loop Current are efecte asupra furtunilor care nu există în regiunea Atlanticului Mijlociu.
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: