România nedonatorilor de organe: cum este situaţia în statistici şi legislaţie

Medicii şi eticienii ar trebui să îi ajute pe oameni în chestiunea donării de organe. FOTO 123RF

Pacienţii în moarte cerebrală pot salva vieţi prin programe de donare de organe – aceasta e o realitate. Totuşi, donatorii sunt foarte puţini – aceasta e cealaltă realitate.

În ultimii ani, donarea de organe a fost subiect de discuţie în numeroase ocazii şi evenimente şi binînţeles, a constituit subiectul unor campanii de încurajare a acesteia adresate publicului larg. În România, pentru a putea fi donator, cetăţenii trebuie să îşi exprime această dorinţă în faţa unui notar public, ceea ce implică disponibilitate ca timp şi, bineînţeles, costuri materiale.

Acest subiect al donării de organe a fost unul dintre cele mai importante de pe agenda conferinţei „Bioetică în contextul european”, organizată CCEA (Centrul de Cercetare în Etică Aplicată - singurul centru de cercetare în acest domeniu din ţară) la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. În timpul acesteia, Mihaela Frunză, conferenţiar doctor la Universitatea „Babeş Bolyai“, a arătat trista realitate în cifre. Astfel, doar 30% din români sunt donatori de organe, în timp ce în Europa numărul este de 55%. Cei care donează organele rudelor înregistrează 34%. Totuşi, România este recunoscută de către Uniunea Europeană drept mai mare donator internaţional.

În contra acestor statistici, în 2017, este programat un transplant aproape revoluţionar: transplant de cap. Dacă reuşeşte, medicul Sergio Canavero va fi un geniu. Şi poate deveni, totodată, un vector de imagine direct sau indirect pentru donarea universală de organe.

Consecinţele răspunsului negativ la întrebarea „Vrei să fii donator?”

Pe scurt, 4.100 de persoane au murit în 2013. Erau pacienţi înscrişi pe lista de aşteptare pentru a primi organe, iar în 2014, 4.015 oameni au sfârşit aşteptând, numai în România. Cu toate acestea, în România, din 284 de familii, doar 83 (29,9%) au declarat că nu ar dona, în timp ce Moldova şi Suedia înregistrează un procent mai mare. Astfel, în Moldova, din 77 de familii intervievate 36 (46,8) şi-au exprimat refuzul, în timp ce în Suedia din 303 familii au răspuns negativ donării de organe 175 (57,8%).

Emilian Mihailov, director executiv al CCEA, doctor în Filosofie, a declarat pentru „Adevărul“ că motivul pentru care oamenii ar trebui să doneze nu este neapărat altruismul, ci, mai degrabă, empatia. „Pe lângă motivaţia altruistă, care este lăudabilă, să ne gândim la ce ne-am dori dacă am ajunge în acceaşi situaţie. Cel mai probabil, fiecare dintre noi are legături mai mult sau mai puţin strânse cu persoane care la un moment dat au avut nevoie de un transplant.

Cu siguranţă am simţit frustrare când o astfel de opţiune nu era disponibilă. Să nu ne facem iluzii că sănătatea este în totalitate sub controlul nostru, ceea ce înseamnă că oricând cineva apropiat poate fi la necaz. Astfel, pentru că ţinem la cercul nostru familial şi social merită să luăm în considerare secenariul că dacă ajungem la anaghie ne-am dori ca şi ceilalţi să fie solidari cu noi“, a spus acesta.

Soluţii pentru creşterea numărului de donatori

Modul prin care un cetăţean îşi poate exprima dorinţa de a deveni donator este destul de incomod, dacă iei în calcul costurile materiale care atrag după sine această decizie şi timpul necesar. Mihailov oferă câteva posibile soluţii mai la îndemână decât mersul la notar.

„De la bun început trebuie spus că actuala legislaţie, conform căreia notarul şi executorul judecătoresc mediază procesul de a deveni donator sau de a renunţa la acest statut, este profund greşită. Procesul trebuie mediat de medici şi instituţii medicale în colaborare cu eticieni şi specialişti în politici publice de promovare a donării de organe.

Sunt multe soluţii practice care vizează diferite paliere, cum ar fi dezvoltarea abilităţilor de comunicare în rândul medicilor, multiplicarea oportunităţilor de înregistrare cu ocazia obţinerii permisiului de conducere sau a buletinului, stimularea donării prin beneficii medicale de care se pot bucura ceilalţi membri ai familiei etc. Trebuie doar să avem curajul să adaptăm la contextul românesc un pachet de soluţii care s-au dovedit promiţătoare în alte ţări“, a explicat acesta.

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!